Comentariu literar la poezia ’’Limba noastra’’ de A.

Mateevici
Alexe Mateevici s-a nascut pe pamantul Basarabiei.A ramas in memoria cititorilor prin poezia
’’Limba noastra’’. Scrisa la Chisinau, poezia limba noastra a fost publicata in" Cuvantul
moldovenesc" din 2 iunie 1917. Pusa pe muzica de Al. Cristea, aceasta poezie a devenit un fel de
imn national, cântec de slava închinat limbii si poporului roman.
Imn, dar în acelasi timp oda si elegie, poezia "Limba noastra" da glas sentimentelor de dragoste,
de pretuire, de respect si de admiratie ale poetului fata de graiul neamului.

Titlul, constituit din substantivul "limba" urmat de adjectivul pronominal posesiv "noastra'",
evidentiaza intentia poetului de a defini limba româneasca, dar si identificarea lui cu rostirea
strabuna si, prin ea, cu viata, lupta si aspiratiile tuturor românilor, caci limba este "a noastra", a
tuturor.
Poezia este structurata în doua parti, prima parte, constituita din 8 strofe care încep cu expresia
"Limba noastra", reliefeaza într-un limbaj artistic însusirile alese ale limbii române, iar cea de-a
doua parte (ultimele patru strofe) contine îndemnul poetului de a "cultiva" graiul stramosesc, de
a-l pastra ca pe o comoara de pret, ca pe o carte a identitatii noastre nationale.
Metafora "Limba noastra-i o comoara, un sirag de piatra rara"din prima strofa sugereaza
valoarea, stralucirea, frumusetea, si tainica bogatie a limbii romane, creatia fara egal a poporului
nostru, rasarita o data cu el din adâncul veacurilor, devenind prin vreme bogatia noastra cea mai
de pret. Ea, capatând prin rostire straluciri de “pietre rare”.Vechimea, frumusetea si bogatia ei
sunt puse în evidenta prin metafora , "în adâncuri înfundata".
In a doua strofa metafora Limba noastra e "foc ce arde" exprima lupta poporului pentru
afirmarea fiintei sale, iar comparatia “S-a trezit din somn de moarte,/Ca viteazul din poveste",
aseamana lupta dusa de poporul roman impotriva celor ce ne-au calcat pamanturile cu cea dusa
de eroii creatiilor populare.(limba româna a trezit la viata lupta întregul neam românesc pentru a-
si realiza aspiratiile si idealurile de veacuri.)
Expresivitatea si armonia limbii române sunt însusirile la care poetul se refera în cea de-a
treia strofa. Melodioasa asemenea doinelor ”dorurilor noastre”, limba româna exprima
sensibilitatea sufletului românesc, dar ea a exprimat, când a fost nevoie, si durerea, ura si revolta
împotriva nedreptatilor:" Roi de fulgere ce spintec/ Nouri negri, zari albastre." Duiosia doinelor
se poate oricand preschimba in “roi de fulgere", ce traverseaza istoria. Cele doua epitete: “negri
“si “albastre” simbolizand trecutul si viitorul poporului nostru.
In strofa a patra, limba romaneasca este comparata cu "graiul painii". Ea este o hrana a
sufletului omenesc, care se plamadeste în leganarea spicelor de grâu si apoi prin sudoarea fruntii
batrânilor.
"Limba noastra-i graiul pâinii/ Când de vânt se misca vara;/ în rostirea ei batrânii/ Cu sudori
sfintit-au tara".
Partea a doua, ultimele patru strofe, schimba registrul ideatic, avand valoare de concluzie, de
indemnuri adresate intregii natiuni de a cultiva si de a slefui limba, pana va avea lucirea pietrelor
pretioase. Adresarea directa catre intregul neam ("înviati-va", "stergeti", "strângeti") are rolul de
a indemna poprul roman, la renasterea graiului, la scoaterea lui din uitare, din anonimat, de a
cultiva, a îmbogati si a pastra liniba stramoseasca. Epitetul "ruginit" si personificarea "care
geme" fac aluzie la uitarea graiului, care nu trebuie acceptata, PENTRU CA Limba româneasca
are caracterele pietrelor scumpe si aduna în ea, ca si acestea, frumuseti nebanuite pe care trebuie
sa le "culegem". Truda noastra va fi rasplatita si limba se va îmbogati si se va revarsa peste
întinderile tarii: "Si-ti avea în revarsare/ Un potop nou de cuvinte.”
Poezia se incheie cu imaginea aceleiasi comori" care acum reapare, ca nou nascuta, spre a
ramane vesnic sa ne lumineze în cuvinte existenta noastra, a tuturor generatiilor trecute si
viitoare. Forma verbala de viitor "rasari-va” înlocuind comparatia "limba noastra-i o comoara"
din prima strofa.
Reluarea primei strofe confera poeziei unitate si simetrie. Metaforele au aceeasi semnificatie
reliefând în plus dainuirea limbii române capabile sa învinga timpul.
Poetul însusi ne convinge prin versurile sale de frumusetea, expresivitatea si armonia limbii
române, deoarece prin rima, prin ritmul trohaic si prin masura de opt silabe ea ne aminteste de
creatia populara. Din aceasta poezie se desprinde clar ideea ca a-ti iubi patria înseamna a-ti iubi
limba materna, deoarece ea este componenta principala prin care se defineste orice natiune.