INTERVIUL DUPĂ GENOGRAMĂ

Culegerea informaţiei despre familie are loc de obicei în contextul interviului familial general şi
psihologul nu poate ignora problema cu care se adresează familia. De aceea, construirea genogramei
trebuie să fie o parte integrantă a unui scop de ajutorare a familiei. Făcînd interviul, terapeutul se
mişcă de la problema prezentată la un context familial şi social mult mai mare; de la situaţia familială
actuală la evenimentele istorico- cronologice ale familiei; de la întrebările uşoare la cele grele, care
provoacă anxietate; de la factorii evidenţi spre raţionamentele despre relaţie, la ipotezele circulare
despre funcţionarea familiei.
Terapeutul adună informaţia:

A. Despre membrii familiei (Cine mai locuieşte cu ei? Ce legături de

rudenie este între ei? Au fost căsătorii anterioare? Sînt sau nu copii? Unde locuiesc
restul membrilor de familie? )
B. Informaţia demografică despre familie (Numele, sexul, vîrsta, durata
căsniciei, tipul de activitate şi studiile membrilor familiei, etc.)
C. Despre problema actuală (Care membri ai familiei ştiu despre problemă?
Cum fiecare o vede şi cum reacţionează la ea? Mai are cineva din familie o problemă
asemănătoare?)
D. Despre evenimentele recente şi etapele ciclului de viaţă familială
(Naşterea, moartea, căsătorii, divorţuri, schimbări de domiciliu, probleme cu serviciul,
boala membrilor familiei, etc.)
E. Despre reacţia familiei la evenimentele importante din istoria familiei
(Care a fost reacţia familiei cînd s-a născut copilul cutare? În cinstea cui a fost numit?
Cînd şi de ce sa mutat familia în acest oraş? Cine a suferit mai mult la moartea acestui
membru de familie? Cine a suportat mai uşor? Cine a organizat înmormîntarea? )
Evaluarea căilor de adaptare anterioare, îndeosebi reorganizarea familiei după perderea unei rude şi
alte schimbări critice poate scoate la iveală ipoteze importante despre regulile familiei, aşteptările şi
paternurile familiale.
F. Despre familia parentală a fiecărui partener (Părinţii dumneavoastră
mai sînt în viaţă? Dacă au decedat, cînd şi de ce? Dacă-s în viaţă, cu ce se ocupă? Sînt
la pensie sau lucrează? Sînt divorţaţi? Au avut şi alte căsătorii? Cînd s-au întîlnit părinţii
d-voasră? Cînd s-au căsătorit? Aveţi fraţi, surori? Mai mari sau mai mici şi cu cît? Cu ce
se ocupă, sînt căsătoriţi, au copii?) Terapeutul poate da mai departe aceleaşi întrebări despre
familia părintească tatălui şi mamei clienţilor. Scopul este străngerea informaţiei despre cel puţin trei,
patru generaţii, inclusiv generaţia pacientului identificat. Informaţia importantă este şi despre copii
adoptivi, avorturi, avorturi spontane, copii morţi în primii ani de viaţă.
G. Despre alte persoane importante pentru familie (Prieteni, colegi de
servicu, profesori, vecini, rude mai îndepărtate, medici etc.).
H. Despre relaţiile intrafamiliare (Sînt în familie membri cu care au
întrerupt relaţiile? Este cineva cu care se află în conflict serios? Cu care rude sunt în
relaţii mai apropiate? În care rude au mai multă încredere? Ce tipuri de neînţelegeri
predomină în familie? În familia părinţilor? În căsniciile fraţilor şi surorilor? Cum
fiecare partener se înţelege cu fiecare copil?) Terapeutul poate da întrebări circulare speciale.
De exemplu: el poate întreba soţul: “ Cum credeţi, cît de apropiaţi erau mama şi fratele dumneavoastre
mai mare?” – şi apoi să se intereseze despre impresiile la aceasă temă pe soţia lui. Cîte odată este
folositor de întrebat cum persoanele care nu sînt la şedinţă ar putea fi caracterizaţi de alţi membri ai
 familiie: “ Cum tatăl dumneavoastră v-ar caracteriza pe dumneavoastre cînd aţi avut 13 ani, vîrstă pe
care o are şi fiul dumneavoastră acum?”. Scopul a asemenea întrebări circulare este descoperirea
diferenţelor în relaţiile membrilor familiei. Descoperind diferenţele de percepţie la diferiţi membria ai
familiei, terapeutul întroduce tot odată o nouă informaţie în sistem, îmbogăţind reprezentările familiei
despre sine însuşi.
I. Despre rolurile din familie (Care din membrii familiei iubeşte să-şi arate
grija faţă de ceilalţi? Dar cine iubeşte ca de el cineva să aibă grijă? Cine din familie dă
dovadă de a fi om cu voinţă? Cine este cel mai autoritar? Care dintre copii este mai
ascultător? Cine are mai mult succes? Cine are întotdeauna insuccese? Cine pare mai
cald? Mai rece? Mai îndepărtat faţă de ceilalţi? Cine mai mult se îmbolnăveşte în
familie? etc.). Pentru terapeut este important să atragă atenţie la etichete şi porecle, pe care membrii
familiei şi le dau unul altuia ( supermama, doamna de fier, tiranul casei, etc.). Ele sînt cheia de întrare
către paternurile emoţionale din sistemul familial.
J. Despre temele dificile ale familiei (Are cineva din familia d-voastă
probleme medicale sau psihiatrice grave? Probleme legate de violenţa fizică sau
sexuală? Foloseşte cineva narcotice? alcool? A fost cineva arestat? Pentru ce? Care este
acum statutul lor? Etc.) Abordarea acestor teme poate fi dificilă pentru familie şi, de aceea,
întrebările trebuie puse cu o deosebită atenţie şi tact. Şi dacă familia se împotriveşte aprig, atunci
terapeutul trebuie să renunţe şi să se întoarcă mai tîrziu la ele.
În timp ce informaţia de bază după genogramă poate fi luată doar într-o jumătate de oră (fără
interogare detaliată la problemă), adunarea informaţiei despre istoria familiei de la cîţiva membri de
familie poate dura cîteva întîlniri. Terapeutul poate face asemenea lucru doar motivînd pentru început
familia pentru aceasta şi, corespunzător, întocmind cu ei un contract. Dar de cele mai multe ori se
întîmplă că se obţine informaţia primară despre istoria familiei şi revenirea la ea din cînd în cînd, cînd
în timpul convorbirilor se fac trimiteri la “materialul istoric”.
Cînd o familie are o problemă, de obicei membrii ei au un punct de vedere al său despre natura
ei. De regulă, este un punct de vedere rigid, nesistemic, bazat pe credinţa, că doar un singur om,
purtătorul simptomului, are nevoie de schimbare. Orice încercare de a se mişca la alte zone
problematice ale familiei, sînt deseori blocate de negări agresive, furioase. Întrebările după genogramă
ne permit să pătrundem în inima experienţei familiale (naşterea, moartea, boala şi intensitatea relaţiei)
sînt metode mai puţin periculoase pentru familie şi deblochează temele importante. Terapeutul pur şi
simplu întreabă despre viaţa familiei, neînvinuind pe nimeni. Dimpotrivă, o asemenea informaţie poate
ajuta terapeutul să definească evenimentele din familie ca ceva normal, uzual. “De obicei doi mezini,
care se căsătoresc au tendinţa de a aştepţa de la partener grijă mai mare faţă de el. Cum se manifestă
aceasta la dumneavoastră?”; “ Căsătoria copiilor şi plecarea lor din familia părintească este deobicei
resimţită de către părinţi. Au fost în această perioadă careva greutăţi în familia dumneavoastră?”.
Folosind genograma, terapeutul poate ajuta membrii familiei să înlăture percepţiile negative a unuia
despre celălalt.
Pe lîngă ajutorul enorm în construirea ipotezelor terapeutice, inteviul după genogramă îi permite
terapeutului să facă legături cu membrii familiei. Rogers şi Duncan (1984) consideră că după 20 de
minute de interogatoriu clienţii simt că un astfel de interviu poate îmbunătăţi relaţia cu terapeutul şi
consilierea. Interviul după genogramă se focusează nu doar la problemele şi greutăţile familiei. De
asemenea el atrage atenţie şi la succesele şi mijloacele care familia le-a folosit în înlăturarea altor
probleme.