Sunteți pe pagina 1din 23

Lector dr.

Cristina Elena Stărică


psihoterapeut
Diagnosticul....CANCER
 Afectează calitatea vieţii pacientului şi a membrilor
familiei, până la perturbarea identităţii fiecărui
membru al familiei.

 Partenerii gestionează stresul şi oferă sprijin


partenerului bolnav.

 Amândoi au dificultăţi de adaptare.


Consecinţele bolii oncologice
asupra vieţii familiei
Readaptarea
familiei
Stres Activarea -funcţional
Temeri legate de boală strategiilor - structural
Suferinţă prelungită de coping
Sentiment generalizat de
neputinţă
Diagnosticul generează şi stresul
partenerului
 Nivelul de suferinţă al pacientului corelează pozitiv cu
nivelul de stres al partenerului;

 Nivelul de stres al partenerului are o valoare


asemănătoare cu cel al pacientului chiar şi la 2-3 ani
după diagnosticare și tratament;

 Anxietatea şi depresia în rândul membrilor familiei au


fost amplificate atunci când s-au simțit excluși din
procesul decizional al echipei medicale.
Calitatea vieţii...
•Factorii personali:
valori, credinţe, gestionarea
stresului;
Comunicarea în
• Mediul familial, social: cuplu Creşterea
venitul, tipul de relaţie calităţii
dintre membrii familiei, vieţii
Copingul diadei fiecăruia
suportul social; activ/evitant

• Caracteristici date de
boală: stadiul şi
diagnosticul bolii.
Copingul diadei
 este un proces de gestionare a stresului, având în vedere reacţia
partenerului (prin ignorare sau reacție);

 este un mecanism reciproc;

 urmăreşte modul în care partenerii îşi comunică trebuinţele unul


celuilalt.

 Copingul presupune:
(1) apreciere cognitivă;
(2) răspuns emoțional;
(3) comportament de adaptare.

 Bodenmann, 2005 – după modelul de coping propus de Lazarus & Folkman (1984)
 În fiecare etapă a bolii (diagnosticarea, tratamentul și
sfârșitul tratamentului), cuplul trece prin situaţii de
stres şi activează un ciclul de coping al diadei.
Activarea ciclului de coping al relaţiei
Atitudini cauzate de boală
1. Coping activ  creşte calitatea vieţii
Responsabilitatea reciprocă: se confruntă deschis cu
boala, vorbesc despre nevoile lor, căuta împreună
soluţii, îşi exprimă liber sentimentele lor.

2. Coping dezangajat: apreciază cancerul ca stresor


individual
Minimalizarea situaţiei: lipsa de empatie, critică,
minimizează efectele bolii, evită discuțiile legate de
cancer, depresie, anxietate.
EXEMPLU: Coping dezangajat
Când partenerul a fost întrebat despre “cum percepe stresul
din perspectiva cuplului”:
- "Eu" a fost folosit mai frecvent decât "noi". S-a referit
frecvent doar la experiența individulă şi a exclus experiența
celuilalt.

La întrebarea: “Care a fost cea mai importantă schimbare pe


care o adus-o cancerul în viața de cuplu?”
Soțul a răspuns: “...diferența din aspectul fizic al soției”.
- Nu a reacţionat la rememorări ale soţiei din perioada de
început a relaţiei de cuplu....
- Nu şi-a auzit soţia când şi-a exprimat sentimentele legate
de boală.
Comunicarea eficientă între
partenerii de cuplu
Conţine :
a) conştientizarea că boala afectează toată familia şi
determină apariţia stresului între parteneri;
b) autodezvăluirea sentimentelor şi a gândurilor în mod
autentic;
c) reciprocitate în a oferi empatie unii altora.
Suport familial şi social
A. Emoțional (nevoi de reasigurare și iubire pe care o
persoană le are atunci când se confruntă cu o situație
dificilă)

B. Instrumental (ajutorul pragmatic: bani sau


asistență în realizarea sarcinilor zilnice)

C. Informațional (sfaturi sau informații)


Direcţii de intervenţie
 Psihoeducaţionale:
- educarea cuplului privind specificul boli;
- deprinderi de coping care integrează componenente
suportive.

 Căutarea suportului social şi emoţional

 Training pentru:
- deprinderi de rezolvare a problemelor;
- deprinderi de comunicare.
Intervenţie
Stadiul bolii Obiective de intervenţie
Diagnoză Educaţie Coping activ Suport emoţional
Tratament Strategii de coping faţă de tratament
Readaptarea la condiţiile de boală
Suport emoţional
Recuperare Coping activ; Suport emoţional/social;
Reexaminarea valorilor de viaţă, credinţe, priorităţi;
Luarea în considerarea viitorului;
A avea un stil de viaţă sănătos.

Recurenţă şi moarte Coping activ; Managementul durerii şi al stresului;


Suport emoţional/social;
Discutarea temelor existenţiale;
A trăi intens prezentul
Partenerii au fost învăţaţi să....
- redescopere modalităţile în care se bucură de timpul
petrecut împreună;
- se reconecteze emoţional unul la celălalt;
- împărtăşească valori comune;
- reactiveze resursele cuplului şi să le adapteze noii situaţii;
- fie atenţi la nevoile celuilalt;
- se angajeze mai mult în comportamente de comunicare;
- vorbească deschis despre situaţia prin care trece fiecare;
- NU lase ca discuţia despre boală să le acapareze viaţa.
 "Protecţie" față de împărtăşire... din cauza propriei
lor temeri sau a lipsei de informații, nu pot gestiona
emoţiile.
Confruntarea cu emoţii neașteptate
- normalizarea: este un răspuns comun la o schimbare
majoră,
- să fie sinceri cu ceea ce simte persoana,
- să împartă cu ceilalți într-o manieră calmă și onestă
temerile legate de viitor și sentimentele de vinovăție,
frustrare și confuzie
- eliberarea de povara unor temeri și preocupări
nerostite.
Vorbind cu copiii despre cancer

 Modul în care un copil reacționează la știrile


rele depinde de modul în care adulții o spun!
Vorbind cu copiii despre cancer
 Adulții doresc să protejeze copiii de temerile lor şi pot
transmite astfel îngrijorare;

 Să li se dea răspunsuri sincere, altfel copiii îşi pot


imagina faptele mult mai rău;
 Să le ofere informații clare, pe care le pot înțelege.
 Să dea cantități mici de informații în timp,
 Răspunsurile să fie adecvate vârstei;
 Să dea copiilor șansa de a pune întrebări și de a le
răspunde la întrebări.
Vorbind cu copiii despre cancer
 NU se păstrează secretul bolii faţă de copii!
 Copiii....
- pot vedea că ceilalți acționează diferit;
- simt când ceva nu este în regulă;
- pot presupune că ceea se întâmplă este prea teribil
pentru a vorbi;
- pot să audă de la altcineva despre îmbolnăvirea
părintelui;
- să se simtă izolați sau înlăturați din familie, pentru că
nimeni nu vorbeşte despre cea mai mare îngrijorare a
lor.
Vorbind cu copiii despre cancer
 Părinții știu că este imposibil să protejeze copiii de
toate aspectele stresante ale vieții
 Părinţii să-i învețe cum să gestioneze aceste
provocări.

 Copilul ar trebui să știe în avans tipurile de efecte


secundare pe care le poate provoca tratamentul
cancerului și modurile în care le poate schimba viața
de zi cu zi.
Întrebări dificile
 “Cum putem să ne conectăm unul la celălalt, atunci
când simţim furie şi resentimente?”

 “Atunci când boala partenerului meu este incurabilă,


cum pot să-i vorbesc despre moarte astfel încât să nu
creadă că am renunţat?”
Intervenţia psihoterapeutică sistemică

- facilitează comunicarea şi suportul pacienţilor


alături de membrii familiei lor;
- oferă cadrul securizant în care să se discute teme
considerate sensibile de către membrii familiei;
(perspectivele fiecăruia asupra bolii, preocupări
legate de moarte şi lipsa de speranţă, de viitor)
- identifică şi utilizează resursele familiei.