Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rui Zink
- prezentarea cartii -
1
Un alt eveniment determinant al aventurii tanarului are loc in zilele urmatoare,
cand o furtuna impresionanta prin forta si grandoarea sa, il duce pe baiat aproape
de pierire.
“Furtuna ne-a luat prin surprindere – a sosit abrupt ca o intoarcere a paginii. Mai
mult decat cenusiu, cerul era vanat. Marea insasi era vanata (…). Timpul a parut
sa incremeneasca, eu stateam agatat de franghie si am rams neinfricat, intelegand,
dar fara sa inteleg, ca peretele acela lunecos era cel mai mare talaz pe care aveau
sa-l vada vreodata ochii mei.
“Si, cand l-am simtit infasurandu-se lent in jurul meu, ca o gigantica anaconda, cu
tot timpul de pe lume ca sa ne stranga in inelele ei mortale, am inteles ca poate era
ultima mea viziune inainte de moarte: o mare purpurie, verticala, contrazicand
legile gravitatiei. Din clipa aceea parca am fost supt printr-o spirala a timpului,
printr-o mie si una de circumvolutiuni, o gaura neagra. De doua ori reusisemm sa
scap de setea nesatula a apelor – prima oara pe chei, agatat de o franghie; a doua
oara, salvand harta confenctionata din piele de om.”
“Ma trezesc intr`o pestera imensa, din bolta careia picura siruri de stalactite,
preschimbate in matanii de ceara, in care se reflecta lumina lunii, pesemne, plina.
Pestera, sau grota, pare o catedrala preistorica. Totusi, remarc cu groaza, pe jos se
afla ceva foarte diferit de ceea ce ar fi de asteptat intr-un sanctuar: sute, poate mii
de oseminte.”
Astfel baiatul il intalneste in pestera pe temutul Anibalector, care il invata pe tanar
ca: “Cititul inseamna sa faci lucrurile sa se intample in capul tau” si ca “dupa unii,
lumea incapea toata intr-o singura litera.”
Mai mult decat atat, monstrul ii demonstreaza baiatului importanta cartiilor si ii
dezvaluie secretele cele mai tainice cuprinse in fiecare cuvant asternut cu multa
atentie in paginile albe ale manuscriselor.
Anibalector ii promite musafirului sau ca nu ii va face rau atata timp cat acesta va
fi de acord sa citeasca cartiile care se aflau in pestera si sa le comenteze impreuna.
Astfel cei doi discuta despre romane si poeme, care il captiveaza pe baiat in cel
mai profound mod posibil. De ce s-ar cadea ca eu sa incetez a fi eu numai pentru
ca-l aud pe altul cum gandeste? Si cum as putea eu sa incetez a fi eu, chiar daca as
vrea? Sa se fi inventat oare deja chirurgia plastica pentru spirit? Totusi, e adevarat
ca cititorul trebuie sa stie sa incerce a vorbi limba cartii. A vorbi limba cartii si a
se abandona in voia melodiei ei, a se lasa dus de curent, in loc sa-si risipeasca
fortele vaslind contra mareei. Nu zic ca trebuie sa ne supunem, dar trebuie sa fim
disponibili. Cartea, prin faptul ca este scrisa, a facut deja un pas mare catre noi: e
un dar. Acum ne revine noua sa multumim pentru amabilitate si sa facem un pas
catre carte.”
“Cititul e ca patinatul, se invata prin practica, ii prinzi gustul tocmai exersand
acest gust. Textul e o tesatura si tesatura e un text. Impletirea unor fire diferite –
ritm, sens, cuvinte – pentru a alcatui un covor de cuvinte, un covor cu un desen
care poate sa fie mai mult sau mai putin laborious, incurcat, stimulator,
misterios.”
“Uneori vocea naratorului are nevoie de spatiu, nu se multumeste cu o fraza
marunta, nu toti trebuie sa fie telegrafici, uneori fraza vrea sa se intinda, sa
calatoreasca, sa vada pana unde poate merge, transformata in canoe coborand pe
2
suvoaie sau nimerind intr-o cascada si contorsionandu-se toata ca sa nu se
loveasca de pietre, sau vocea devine un talaz care se aude treptat pana ce bubuie,
si tuna, si explodeaza, ca o orchestra cantand un vals din care la inceput aproape
ca nu se aude nimic, putin cate putin, intra instrumentele, si urca, urca, si simtim o
surescitare, aniticipam ca ceva se va petrece, dar inca nu suntem acolo, naratorul
incetineste povestirea intentionat, ne face sa suferim, ne obliga sa ne stapanim,
promite ca la capatul calatoriei exista ceva rasplatitor(…). Intelege ca uneori
paginile unei carti trebuie chiar sa faca topogan cu vorbele si daca te opui, te
ineci, singura solutie e sa te lasi absorbit de vartejul cuvintelor.”
“Sa spunem ca, la fel ca in dragoste, lectura e o intalnire intre doua pesoane
imperfecte care se pot completa la perfectiune.”
Afland toate aceste lucruri minunate de la Anibalector, baiatul incepe sa il
considere pe acesta nu numai un mentor spiritual, ci si un prieten cat se poate de
adevarat.
Intr-una din zile, echipajul vasului pe care se aflase baiatul il ademeneste pe
Anibalector pe plaja pustie cu ajutorul unui morman de carti noi noute. Animalul
cade in capcana oamenilor marii si este capturat fiind dus in captivitate intr-o
gradina zoologica, unde i se atribuie o cusca special construita pentru ca monstrul
sa nu poata evada.
Aflat in captivitate, Anibalector refuza sa vorbeasca in public si chiar sa citeasca
mult adoratele lui carti. Baiatul intelege tristetea prietenului sau si intr-o noapte se
hotaraste sa il elibereze. Afland intentiile tanarului, animalul se elibereaza de unul
singur, demonstrandu-si inca o data impresionanta forta si, multumindu-i micului
sau prieten, fuge inapoi in pustiu.
“Drept pedeapsa m-au obligat sa fiu scriitor, soarta pe care n-o doresc nici celui
mai mare dusman. E mai rau decat inchisoarea pe viata! Ne petrecem timpul
asezati la o masa, in fata hartiei albe sau a calculatorului gri si scriem istorii pe
care, pe deasupra, nu le citeste aproape nimeni, daca nu sunt adaptate pentru
cinema sau televiziune. E ceva foarte frustrant, va spun eu. Si pe urma, cateodata,
ca acum, sunt invitat sa ma duc prin scoli si biblioteci. E ca si cum astazi gradinile
zoologice ar fi invers, de tip safari-rezervatie: eu sunt cel care, intr-o libertate
aparenta, ma duc sa-i vizitez pe elevi in custile lor.”
3
Rezumat:
Povestea se petrece in urma cu mai bine de 30 de ani, cand
parintii unui adolescent de 14 ani divorteaza. Baiatul se vede abandonat in mainile vietii
si se regaseste in alcatuirea unei benzi de infractori.
Intr-una din zile, incercand sa se fuga de garziile regale,
care cautau un infractor renumit, el se ascunde pe o corabie.
Dupa catva timp, baiatul este descoperit de catre marinari si
ramane pe vas, avand in slujba sa evaluarea orizontului de pe platforma gabiei.
Mai tarziu afla ca scopul expeditiei marine este de fapt
capturarea lui Anibalector, un montru despre care se credea ca se hraneste cu carti si in
cautarea caruia capitanul vasului se afla de multa vreme.
In urma unei puternice furtuni pe mare, baiatul se trezeste
intr-o pestera enorma, unde il intalneste pe Anibalector, care ii promite ca daca ii va tine
companie discutand pe baza cartiilor citite, il va lasa in viata.
Baiatul afla o multime de lucruri interesante si captivante
pe care le descopera prin intermediul cartiilor si incepe sa il indrageasca pe Anibalector.
Intr-o zi, insa Anibalector este capturat si dus in captivitate
intr-o gradina zoologica, unde refuza sa vorbeasca in public si chiar sa citeasca carti.
Baiatul isi elibereaza prietenul, care fuge in pustietate, si
drept pedeapsa este condamnat sa devina scriitor.