Sunteți pe pagina 1din 4

Cititorul din pestera

Rui Zink
- prezentarea cartii -

 Povestea se petrece in urma cu mai bine de 30 de ani, cand parintii unui


adolescent de 14 ani divorteaza. Baiatul se vede abandonat in mainile vietii si se
regaseste in alcatuirea unei benzi de infractori din “zona cheiului, langa estuar,
unde fluviul si marea se intalnesc ca sa-si incheie socotelile cu viata.”
 “Tara copilariei mele era o miniatura intr-o sfera de sticla, din cele care produc
zapada de polistiren daca le scuturam, dar in care, daca nu le scuturam, nu se
intampla nimic.”
 Intr-una din zile, in targul unde deobicei isi cauta prada, baiatul asista la aparitia
garzii regale, care urmarea un infractor extrem de periculos.
 Baiatul isi motiveaza turnura destinului sau astfel:“Toata lumea fura ceva de la
cineva: bani, idei, munca, timp, viata chiar. Numai sufletul nu se fura, pentru ca el
poate fi doar cumparat (sau, mai bine zis, vandut) de catre insusi stapanul sau,
ceea ce de altfel multi dintre noi fac cu destula placere si, as spune eu, la un pret
suficient de modic.”
 Situatia creata de aparitia garzilor regale il determina pe baiat sa incerce sa atraga
atentia acestora, caci el considera ca “tineretea are intotdeauna mania enervanta
de a se ridica in varful picoarelor”, iar “in delasarea parintilor mei, inca pierduti in
camera cu oglinzi a ranchiunii lor, imi pica tare greu sa fiu dispretuit pana si de
garda regala. […] daca hot cautau, de ce sa nu ma fi cautat pe mine? Sa fiu eu
oare mai putin important decat ceilalti?”
 Totusi, constatand gravitatea situatiei, baiatul se sperie si incearca sa isi gaseasca
un loc unde sa se afle la adapost de trupele regelui.
 In graba si neatentia sa cade in gol deasupra apei. “Am dat cat am putut din brate
incercand cu disperare sa-mi regasesc echilibrul, dar la nimic nu mi-au servit
efemerele aripi.”
 Salvat ca printr-o minune, baiatul se agata de o franghie a unei ambarcatiuni,
ajungand astfel la bordul navei, unde se ascunde tocmai in cambuza.
 Este descoperit apoi de catre echipajul vasului, care hotaraste sa il pastreze pe
tanar ca ajutor in caz de nevoie.
 Baiatul este desemnat sa se urce pe platforma gabiei si sa evalueze orizontul.
 Dupa cateva zile, pasagerul clandestin este considerat ca parte a echipajului.
 Intr-una din aceste zile, baiatul descopera in cala zeci de saci in care se gaseau o
multime de carti. Nedumerit de acest lucru, el il intreaba pe unul dintre marinari
de motivul existentei cartiilor, iar acesta ii dezvaluie povestea lui Anibalector, un
montru despre care se credea ca se hraneste cu carti si in cautarea caruia capitanul
vasului se afla de multa vreme.
 Un eveniment neasteptat ii ofera baiatului prilejul sa cunoasca in amanunt
povestea monstrului. Intr-una din zile, harta capitanului este dusa de vant peste
bord, in apa, iar tanarul pasager sare numaidecat sa o recupereze. Drept rasplata

1
capitanul ii arata harta si ii spune scopul expeditiei sale marine, si anume
capturarea lui Anibalector.
 Un alt eveniment determinant al aventurii tanarului are loc in zilele urmatoare,
cand o furtuna impresionanta prin forta si grandoarea sa, il duce pe baiat aproape
de pierire.
 “Furtuna ne-a luat prin surprindere – a sosit abrupt ca o intoarcere a paginii. Mai
mult decat cenusiu, cerul era vanat. Marea insasi era vanata (…). Timpul a parut
sa incremeneasca, eu stateam agatat de franghie si am rams neinfricat, intelegand,
dar fara sa inteleg, ca peretele acela lunecos era cel mai mare talaz pe care aveau
sa-l vada vreodata ochii mei.
 “Si, cand l-am simtit infasurandu-se lent in jurul meu, ca o gigantica anaconda, cu
tot timpul de pe lume ca sa ne stranga in inelele ei mortale, am inteles ca poate era
ultima mea viziune inainte de moarte: o mare purpurie, verticala, contrazicand
legile gravitatiei. Din clipa aceea parca am fost supt printr-o spirala a timpului,
printr-o mie si una de circumvolutiuni, o gaura neagra. De doua ori reusisemm sa
scap de setea nesatula a apelor – prima oara pe chei, agatat de o franghie; a doua
oara, salvand harta confenctionata din piele de om.”
 “Ma trezesc intr`o pestera imensa, din bolta careia picura siruri de stalactite,
preschimbate in matanii de ceara, in care se reflecta lumina lunii, pesemne, plina.
Pestera, sau grota, pare o catedrala preistorica. Totusi, remarc cu groaza, pe jos se
afla ceva foarte diferit de ceea ce ar fi de asteptat intr-un sanctuar: sute, poate mii
de oseminte.”
 Astfel baiatul il intalneste in pestera pe temutul Anibalector, care il invata pe tanar
ca: “Cititul inseamna sa faci lucrurile sa se intample in capul tau” si ca “dupa unii,
lumea incapea toata intr-o singura litera.”
 Mai mult decat atat, monstrul ii demonstreaza baiatului importanta cartiilor si ii
dezvaluie secretele cele mai tainice cuprinse in fiecare cuvant asternut cu multa
atentie in paginile albe ale manuscriselor.
 Anibalector ii promite musafirului sau ca nu ii va face rau atata timp cat acesta va
fi de acord sa citeasca cartiile care se aflau in pestera si sa le comenteze impreuna.
 Astfel cei doi discuta despre romane si poeme, care il captiveaza pe baiat in cel
mai profound mod posibil. De ce s-ar cadea ca eu sa incetez a fi eu numai pentru
ca-l aud pe altul cum gandeste? Si cum as putea eu sa incetez a fi eu, chiar daca as
vrea? Sa se fi inventat oare deja chirurgia plastica pentru spirit? Totusi, e adevarat
ca cititorul trebuie sa stie sa incerce a vorbi limba cartii. A vorbi limba cartii si a
se abandona in voia melodiei ei, a se lasa dus de curent, in loc sa-si risipeasca
fortele vaslind contra mareei. Nu zic ca trebuie sa ne supunem, dar trebuie sa fim
disponibili. Cartea, prin faptul ca este scrisa, a facut deja un pas mare catre noi: e
un dar. Acum ne revine noua sa multumim pentru amabilitate si sa facem un pas
catre carte.”
 “Cititul e ca patinatul, se invata prin practica, ii prinzi gustul tocmai exersand
acest gust. Textul e o tesatura si tesatura e un text. Impletirea unor fire diferite –
ritm, sens, cuvinte – pentru a alcatui un covor de cuvinte, un covor cu un desen
care poate sa fie mai mult sau mai putin laborious, incurcat, stimulator,
misterios.”

2
 “Uneori vocea naratorului are nevoie de spatiu, nu se multumeste cu o fraza
marunta, nu toti trebuie sa fie telegrafici, uneori fraza vrea sa se intinda, sa
calatoreasca, sa vada pana unde poate merge, transformata in canoe coborand pe
suvoaie sau nimerind intr-o cascada si contorsionandu-se toata ca sa nu se
loveasca de pietre, sau vocea devine un talaz care se aude treptat pana ce bubuie,
si tuna, si explodeaza, ca o orchestra cantand un vals din care la inceput aproape
ca nu se aude nimic, putin cate putin, intra instrumentele, si urca, urca, si simtim o
surescitare, aniticipam ca ceva se va petrece, dar inca nu suntem acolo, naratorul
incetineste povestirea intentionat, ne face sa suferim, ne obliga sa ne stapanim,
promite ca la capatul calatoriei exista ceva rasplatitor(…). Intelege ca uneori
paginile unei carti trebuie chiar sa faca topogan cu vorbele si daca te opui, te
ineci, singura solutie e sa te lasi absorbit de vartejul cuvintelor.”
 “Sa spunem ca, la fel ca in dragoste, lectura e o intalnire intre doua pesoane
imperfecte care se pot completa la perfectiune.”
 Afland toate aceste lucruri minunate de la Anibalector, baiatul incepe sa il
considere pe acesta nu numai un mentor spiritual, ci si un prieten cat se poate de
adevarat.
 Intr-una din zile, echipajul vasului pe care se aflase baiatul il ademeneste pe
Anibalector pe plaja pustie cu ajutorul unui morman de carti noi noute. Animalul
cade in capcana oamenilor marii si este capturat fiind dus in captivitate intr-o
gradina zoologica, unde i se atribuie o cusca special construita pentru ca monstrul
sa nu poata evada.
 Aflat in captivitate, Anibalector refuza sa vorbeasca in public si chiar sa citeasca
mult adoratele lui carti. Baiatul intelege tristetea prietenului sau si intr-o noapte se
hotaraste sa il elibereze. Afland intentiile tanarului, animalul se elibereaza de unul
singur, demonstrandu-si inca o data impresionanta forta si, multumindu-i micului
sau prieten, fuge inapoi in pustiu.
 “Drept pedeapsa m-au obligat sa fiu scriitor, soarta pe care n-o doresc nici celui
mai mare dusman. E mai rau decat inchisoarea pe viata! Ne petrecem timpul
asezati la o masa, in fata hartiei albe sau a calculatorului gri si scriem istorii pe
care, pe deasupra, nu le citeste aproape nimeni, daca nu sunt adaptate pentru
cinema sau televiziune. E ceva foarte frustrant, va spun eu. Si pe urma, cateodata,
ca acum, sunt invitat sa ma duc prin scoli si biblioteci. E ca si cum astazi gradinile
zoologice ar fi invers, de tip safari-rezervatie: eu sunt cel care, intr-o libertate
aparenta, ma duc sa-i vizitez pe elevi in custile lor.”

3
Rezumat:
• Povestea se petrece in urma cu mai bine de 30 de ani, cand
parintii unui adolescent de 14 ani divorteaza. Baiatul se
vede abandonat in mainile vietii si se regaseste in alcatuirea
unei benzi de infractori.
• Intr-una din zile, incercand sa se fuga de garziile regale,
care cautau un infractor renumit, el se ascunde pe o corabie.
• Dupa catva timp, baiatul este descoperit de catre marinari si
ramane pe vas, avand in slujba sa evaluarea orizontului de
pe platforma gabiei.
• Mai tarziu afla ca scopul expeditiei marine este de fapt
capturarea lui Anibalector, un montru despre care se credea
ca se hraneste cu carti si in cautarea caruia capitanul
vasului se afla de multa vreme.
• In urma unei puternice furtuni pe mare, baiatul se trezeste
intr-o pestera enorma, unde il intalneste pe Anibalector,
care ii promite ca daca ii va tine companie discutand pe
baza cartiilor citite, il va lasa in viata.
• Baiatul afla o multime de lucruri interesante si captivante
pe care le descopera prin intermediul cartiilor si incepe sa il
indrageasca pe Anibalector.
• Intr-o zi, insa Anibalector este capturat si dus in captivitate
intr-o gradina zoologica, unde refuza sa vorbeasca in public
si chiar sa citeasca carti.
• Baiatul isi elibereaza prietenul, care fuge in pustietate, si
drept pedeapsa este condamnat sa devina scriitor.