Mama doptiva este severa si furioasa, dar tatal este bland si bun si are mereu grija de
fetita. El vine noaptea cand aceasta are cosmaruri pentru a o linisti. Fetita merge la
scoala dar aici constata ca nu sties a scrie sis a citeasca, si spre umilinta ei este mutate
la o clasa mai mica. O ajuta pe noua ei mama la spalatul si calcatul rufelor familiilor
instarite, caci cu asta se ocupa.
Intr-o seara Liesel are ca de obicei cosmaruri, insa de data asta se si scapa in pat.
Cand tatal sau vine la ea, sa o linisteasca sis a-I schimbe asternutul descopera si
cartea ascunsa-n saltea si o intreaba pe fetita daca vrea sa o citeasca imreuna.
Descopera ca aceasta nu stie nici alfabetul dar cu rabdare si intelepciune o invata.
!&n"ă morm&ntul fratelui ei, viaţa lui !iesel se schim%ă atunci c&nd ea ridică un sin"ur o
%iect, ascuns arţial în zăadă.
Singura care scapă din învelişurile morţii până la o vârstă înaintată este Liesel
Meminger, o fată care reuşeşte prin intermediul cărţilor să intre într-o lume nouă, cu
concepţii şi idei diferite. Destinul acestei fetiţe se va schimba, deoarece ea găseşte,
după ce îl va înmormânta pe fratele ei (care va muri pe timpul călătoriei cu trenul)
„Manualul Groparului”, o carte care o va iniţia pe aceasta. Totodată, cartea pare a fi
tocmai predestinată epocii în care a fost descoperită de Liesel, reprezentând o analogie
cu sistemul care parcă sapă groapa unei naţiuni, dezastrul unei lumi întregi, având în
vedere că acţiunea este plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Liesel Meminger este fiica unor comunişti, detaliu care îi va determina, pe parcursul
desfăşurării acţiunii, pe cei din jurul ei să o privească cu ură şi dispreţ. Ea este obligată
să locuiască cu o familie adoptivă din Germania, iar la vârsta când toţi copiii ştiu să
scrie şi să citească, ea este singura care nu se descurcă. Literele moarte, dar vrăjite,
rămân un mister pentru aceasta. Prin intermediul violenţei, specifice acelei perioade, în
oameni se conturează tot mai profund sentimente de frică şi de supunere conform cu
convingerile regimului. Astfel, Liesel se va confrunta pe drumul către descoperirea
dragostei sale pentru cărţi şi pentru poveştile din acestea, cu ameninţări, cu certuri din
partea părinţilor, cu violenţă fizică la şcoală, nereuşind să se adapteze între cei de
vârsta sa având în vedere că nu este la fel, dar reuşeşte să-şi facă un singur prieten, pe
Rudy. Cu ajutorul tatălui adoptiv, ea păşeşte încetul cu încetul în lumea necunoscută a
cărţilor şi astfel începe lunga listă cu cărţi pe care le fură Liesel, spre a le citi, şi care o
vor ajuta să-l salveze pe evreul Max din braţele morţii.
Inocenţa, pe care o reprezintă Liesel şi alţi copii, se dizolvă în aer prin tirania care
marchează acea epocă şi perioadă. Spre exemplu Liesel este împinsă de circumstanţe
să fure cărţi, copiii sunt îndoctrinaţi încă de mici, bucurându-se chiar şi când intră în
război cu o ţară adversă, conform concepeţiei naziste. Aceştia, în loc să se bucure de
puritatea vârstei, de inocenţă, de jocurile specifice copilăriei trebuie să se maturizeze
mult mai repede pentru a ajunge la standardele impuse de societate. Războiul răpeşte
nu numai oameni, ci şi urma de speranţă care le-a rămas acestora având în vedere
faptul că trebuiau să se despartă de familii, de soţii, de copii, de prieteni, de tot ceea ce
înseamnă viaţă. Analogiile cu evenimentele istorice din timpul Germaniei naziste sunt
văzute prin intermediul unor ochi de copil, ochii lui Liesel. „Noaptea de cristal”,
eveniment rămas în istorie prin faptul că în timpul acestei nopţi au fost sparte vitrinele
magazinelor evreilor, precum şi cărţile scrise de autori evrei incendiate, reprezintă
pentru Liesel, un asasinat prin care se declanşează impulsul hoţului. Indiferent de
durerile pe care le simte, aceasta reuşeşte să facă rost de încă o carte.
Recomand această carte deoarece prin intermediul ei pot fi observate din alt unghi
evenimentele din timpul Germaniei naziste, aceasta fiind accesibilă la orice vârstă
având în vedere modul în care au fost abordate temele existenţiale.