Africa - caracteristici fizico-geografice

I. Relieful
 masivitatea continentului, ceea ce explică faptul că relieful este mai puţin variat;
 Africa ocupă un soclu vechi, accidentat îndeosebi în E, unde se află Marele Graben
Est-African (grabenul este un bloc alungit, scufundat între 2 compartimente ridicate)
 acest soclu constituie una dintre componentele principale ale vechiului continent sudic
Gondwana;
 forma de relief predominantă (rezultat al procesului de eroziune): podişul neted,
acoperit de roci sedimentare (îndeosebi gresii).
 Treptele majore de relief:
a. munţii:
 vulcanici - Kilimandjaro (vf. Kibo - 5895 m altitudine), Kenya (5199 m
altitudine), Ruwenzori (5119 m alt.),Virunga cu 8 cratere între care se
remarcă vulcanul Nyrangongo; Munţii Ahaggar (vf. Tahat - 2918 m alt.),
Munţii Tibesti (Sahara), Munţii Camerun, Ras Daşan (ultimul în Etiopia)
 de încreţire: Munţii Rif, Munţii Atlasul Mic sau Tell (primul şir), Atlasul
Înalt, Atlasul Saharian, Atlasul Mijlociu şi Munţii Antiatlas (al II lea şir).
Aceşti munţi reprezintă o continuare a sistemului muntos Alpino-
Carpato-Himalayan şi fragmentează Maghrebul în mai multe subunităţi;
Munţii Capului;
 de prăbuşire: Munţii Scorpiei (Drakensberg)
b. podişuri: Podişul Etiopiei, Podişul Angolei, Podişul Kordofan, Podişul Rwanda;
c. câmpii: C. Mozambic, C. Senegambia (V Senegalului), C. Guineii, C. Somaliei;
d. deşerturi: Sahara, Kalahari, Namib, Libiei, Nubiei.
 Tipuri genetice de relief
a. Relieful deşertic, creat de acţiunea vântului (relief eolian) cu forme specifice
precum: dune de nisip, erguri (îngrămădiri haotice de dune de nisip cu
diferite forme), reguri (porţiuni mai coborâte ale reliefului, acoperite cu
pietrişuri şi nisipuri grosiere), hamade (platouri stâncoase - deşert pietros). Pot
fi întâlnite şi uedurile - râuri provizorii.
b. relieful vulcanic
c. relieful tectonic
 Rift Valley - începe în S lacului Malawi şi este mărginit de abruptul
Munţilor Livingstone;
 depresiuni tectonice: Congo, Ciad, Afar.
d. relief fluviatil - procese de eroziune, transport, acumulare, generate de apa
curgătoare.
II. Clima
 zona de climă intertropicală;
 factori ce determină caracteristicile climatice:
a. poziţia geografică;
b. masivitatea reliefului;
c. altitudinea reliefului;
d. curenţii oceanici (curentul rece al Benguelei).

1
  Climatele specifice sunt:
a. ecuatorial - prezenţa calmelor ecuatoriale;
b. subecuatorial - prezenţa vânturilor alizee;
c. tropical arid - mai extins teritorial în emisfera nordică (deşertul Sahara) şi mai
restrâns în cea sudică (deşertul Kalahari);
d. subtropical - Africa de Nord maghrebiană şi regiunea Capului;
e. climatul etajat, pe altitudine.

III. Hidrografia
 Africa este un continent al contrastelor hidrografice: mari sisteme fluviale, dar şi
regiuni areice (lipsite de ape permanente - deşerturile şi semideşerturile) şi
endoreice (regiuni drenate de râuri ce ajung să se verse în chiuvete lacustre cu regim
temporar - ex: Depresiunea Ciad sau se pierd treptat ca urmare a evaporaţiei şi
infiltraţiei);
 3 mari sisteme hidrografice teritoriale:
a. spre Oceanul Atlantic: Senegal, Niger, Congo, Orange;
 fluviul Congo se varsă în Oc. Atlantic printr-un estuar;
 al II lea fluviu ca lungime din Africa, dar primul în ceea ce priveşte
suprafaţa bazinului hidrologic;
 are un regim hidrologic constant (tipic ecuatorial) şi prezintă numeroase
cascade (Stanley, Livingstone);
b. spre Marea Mediterană: Nil
 cel mai lung fluviu al lumii - 6671 km;
 izvorul este considerat râul Kagera care se varsă în Lacul Victoria;
 are cursul orientat S-N, traversând zone climatice diferite, ceea ce explică
variaţiile debitului: ecuatorială, subecuatorială, tropical-aridă şi
subtropicală;
 afluenţii principali: Bahr-el-Ghazal, Sobat, Nilul Albastru şi Atbara;
 prezenţa celor șase cataracte pe cursul mijlociu al Nilului, acestea fiind
periculoase nu numai prin creșterea vitezei de curgere a fluviului ci și
prin prezența stâncilor. Cele șase cataracte sunt o mărturie a mișcărilor
tectonice;
 se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă cu o suprafațǎ de 24.000 km²,
în care locuiește cca. 85% din populația Egiptului.
c. spre Oceanul Indian: Zambezi, Limpopo
 Zambezi - se varsă în Oc. Indian printr-o deltă. După confluenţa cu
Cuando, formează Cascada Victoria. În zona defileului de la Kariba s-a
construit barajul şi hidrocentrala omonimă.
 Lacurile - se evidenţiază 2 mari categorii: cele tectonice şi cele din zonele
semiaride.
a. lacurile tectonice: Albert (Mobutu Sese Seko), Edward, Victoria,
Tanganyika ( al II lea loc pe Glob ca adâncime, după Baikal, cu o
adâncime de 1435 m), Malawi;
b. lacurile din zonele semiaride - cel mai reprezentativ este Ciad.
 Lacul Tana - cel mai mare din Etiopia

2
  În Africa de Nord sunt specifice „chott-urile” - lacuri sărate, puţin
adânci. Ex: cele din Podişul Kabyliei;
c. lacuri antropice cu utilizări complexe: hidroenergie, irigaţii, alimentare cu
apă potabilă şi industrială, pescuit şi chiar agrement. Ex: lacurile Nasser,
Asswan pe Nil, Kariba şi Caborrabasa pe Zambezi, Inga pe Congo, Kainji
pe Niger, Akosambo pe Volta.

IV. Învelişul biopedogeografic (vegetaţie-faună-soluri)

 Învelişul biopedogeografic se dispune simetric faţă de Ecuator, după cum urmează:
a. Pădurea ecuatorială
 veşnic verde, cu o mare bogăţie de specii, ocupând mai ales bazinul fluviului
Congo şi zona Golfului Guineii. Ex: arborele de cauciuc, cocotierul, bananierul,
arborele de pâine, palmierul de ulei, abanosul. Se adaugă ierburi înalte, ferigi,
arbuşti şi liane.
 fauna: maimuţe (gorila, cimpanzeul, pavianul), păsări multicolore (papagalul),
insecte (termite, fluturi viu coloraţi);
 soluri: lateritice - de culoare roşie (datorită oxizilor de fier) numite şi
feralsoluri. Ele sunt groase de zeci de metri, dar sunt sărace în humus.
b. Savana
 peisajul vegetal specific Africii;
 se dezvoltă la marginea pădurii ecuatoriale;
 mai multe tipuri de savană: savana-livadă (cu arbori fructiferi utili), savana-
parc (talia mare a arborilor), savana cu arbori spinoşi - Acacia;
 în Africa de Sud - savana poartă denumirea de „veld”.
 pe solurile nisipoase şi salinizate, expuse direct alternanţei mareelor - un tip
particular de vegetaţie forestieră - mangrovele (pădurile galerii, formate din
paletuvieri). Ex: din Senegal până în Angola, dar mai ales în Delta Nigerului şi în
insulele din Golful Guineii;
 fauna: zebre, antilope, girafe, elefanţi africani, lei, leoparzi, pantere, rinoceri şi
hipopotami, crocodili etc. Soluri: lateritice (feralsolurile).
c. Stepa tropicală
 specifică zonei Sahelului (o zonă lată de 300-500 km), făcând trecerea de la
savană la deşertul Sahara;
 formată din ierburi rare, adaptate climatului secetos;
 stepele sudice, din Veldul Înalt sunt presărate pe alocuri cu tufişuri,
formaţiunea vegetală fiind numită Karroo-scrub.
d. Vegetaţia deşerturilor tropicale
 vegetaţia este foarte rară şi se localizează de-a lungul uedurilor şi în spaţiile
interdunare - ierburi scunde, arbuşti (cactuşi);
 în oaze: palmieri, curmali;
 fauna: dromaderul (specific Saharei), hiene, şacali, scorpioni, şerpi, şopârle
etc.
 soluri: arenosoluri, yermosoluri, regosoluri.

3
 e. Vegetaţia mediteraneană (de tip maquis)
 specifică celor două extremităţi ale continentului;
 specii termofile de stejar, cedri, arbuşti (leandru, mirt),
ierburi alfa;
 fauna: fenecul, iepurele, cobra, dropia, antilopa de
munte etc.
 soluri: terra rossa şi luvisoluri.

f.Alte tipuri de soluri

 fluvisoluri - în lungul marilor fluvii şi în delte
 soluri halomorfe - în zonele halomorfe (sărăturoase)
 andosoluri - în zonele vulcanice din lungul Riftului
Est-African.

 Parcuri şi rezervaţii naturale ce ocrotesc vegetaţia şi fauna

specifice:
 Parcul Kruger (Republica Africa de Sud) - cea mai veche rezervaţie naturală
africană, înfiinţat în anul 1898 în scopul protejării mamiferelor mari din Valea
Limpopo
 Parcul Serengeti - în Tanzania;
 parcuri naturale: Kilimandjaro, Kenya, Ruwenzori, Nyrangongo, Camerun etc.
 rezervaţiile Salongo (rezervaţie forestieră), Maiko (rezervaţie floristică şi
faunistică), Virunga (rezervaţie peisagistică şi faunistică) - toate situate în
Congo;
 rezervaţiile Tsaro, Nairobi, muntele Kenya - în Kenya.
 în Madagascar - ultimul refugiu al lemurienilor.

V. Resursele naturale
 un continent bogat în resurse subsolice:
 metale (aur, platină), pietre preţioase (diamantul) - în Africa de Sud;
 minereuri neferoase: mangan, crom, cobalt (Africa de Sud), bauxită -
Guineea;
 minereuri cuprifere;
 fosfaţi naturali - Maroc, Tunisia;
 hidrocarburi (gaze naturale, petrol) -Nigeria, Libia, Algeria, Egipt şi în
regiunea Golfului Guineii.
 potenţial forestier;
 potenţial hidroenergetic.