FIŞĂ DE LECTURĂ – Cititorul din peșteră

Am început lectura: 02.01.2022 Am terminat lectura: 25.01.2022

Titlul operei literare: Cititorul din peșteră

Autorul: Rui Zink

Editura: Humanitas
Anul apariţiei volumului: 2008 (prima publicare 2006)
Alte opere ale autorului: Hotel Lusitano (1987), Așteptarea (2007), Destinația turistică (2008), Instalarea
fricii (2012)

Opera e structurată în: 3 capitole (Călătoria, Insula, Întoarcerea)

Opera este scrisă în: proză

Locul desfăşurării acţiunii: în zona cheiului, lângă estuar, unde fluviul și marea se întâlnesc ca să-și încheie
socotelile cu viața
“Țara copilăriei mele era o miniatură într-o sferă de sticlă, din cele care produc zăpadă de polistiren dacă le
scuturăm, dar în care, dacă nu le scuturăm, nu se întâmplă nimic.”

Timpul desfăşurării acţiunii: nedeterminat, în urmă cu mai bine de 30 de ani, când părinții unui adolescent
de 14 ani divorțează

Naratorul: autorul

Personaj principal: autorul (un copil al străzii), Anibalector

Personaje secundare: părinții, gărzile regelui, marinarii

Rezumat / Idei principale:

Un băiat ai cărui părinţi sunt în proces de divorţ ajunge membrul unei bande de hoţi mărunţi. Într-o zi, când
oamenii regelui făceau controale prin port, copilul se înfricoşează şi, crezându-se vinovat pentru orice, caută
să se ascundă undeva. Astfel, ajunge în interiorul unui vas, şi câteva ore mai târziu, când se trezeşte, constată
că e în larg, şi că tot ce poate vedea e marea.

Echipajul îl descoperă rapid, şi-l pune să facă tot felul de munci pe navă ca să-şi plătească hrana zilnică. Până
la urmă, ca răsplată pentru că a salvat harta căpitanului căzută în apă, i se divulgă motivul expediţiei, anume
capturarea unui animal cititor, denumit Anibalector, presupus a fi o gorilă.

Din cauza unei furtuni puternice, vasul e aproape naufragiat, iar adolescentul se trezeşte în interiorul unei
peşteri, împreună cu însuşi Anibalector, şi alături de multe resturi umane şi cărţi: „Cărţi, cărţi, cărţi. Oase şi
cărţi, cărţi şi oase şi iar cărţi, răspândite pretutindeni.” După o lungă discuție, cei doi ajung la o înțelegere: ca
să nu fie mâncat, băiatul va trebui să citească și să discute cărțile. Astfel un băiat venit din lumea televizorului,
descoperă magia cititului si învață multe lucruri despre cărți.
În ziua în care căpitanul se întoarce cu nava lui, Anibalector este vrăjit de cărtile noi aduse. Pentru că băiatul
nu apucă să îl prevină, monstrul este adormit cu otravă curare, transportat în oraș și dus la grădina zoologică,
unde refuză să mai vorbească. La rândul său, desi se reîntâlnește cu părinții săi, băiatul refuză să meargă
acasă. El decide că trebuie să îl elibereze pe Anibalector și intră seara în grădină. Monstrul se eliberează
singur și fuge cu băiatul.
Cei doi scapă de urmăritori, Anibalector se întoarce în lumea lui, iar protagonistul devine scriitor.

Moduri de expunere

Naraţiune: da, de exemplu:

„Îndată ce i-am văzut pe soldați, m-a cuprins un atac de panică fericită și am șters-o cât am putut de repede.
Ceilalți din bandă, așijderea. La momentul acela mi s-a părut că-i totul un fel de cadril: încercam să mă strecor
sub o tejghea – acolo se afla deja Gineto, o ștergeam prin spatele unui căruț – Lucas mi-o luase înainte, mă
furișam între două grămezi de legume – adăpostul era deja plin de pehlivani. ”

Dialog: da, de exemplu

„Marinarii erau impresionați de agilitatea mea:
- O adevărată maimuță, drăcușorul de puști!
- Ai crede că are mâini în loc de picioare!
După câteva zile, apropae toți îmi erau prieteni. Din clandestin, devenisem mascota ambarcațiunii.
- Încotro mergem? am îndrăznit într-o zi să întreb, înainte de a urca la postul meu.
- Vezi norii ăia din fund, musule? a spus contramaistrul.
- Da, de ce? Într-acolo mergem?
- Într-acolo sau în iad, a râs el. Mai probabil, în iad.
- Serios, am insistat, deja cu un picior pe scara de frânghie, încotro mergem?
- Hai, urcă. Dacă te vede aici căpitanul e în stare să se răzgândească și să te pună în fiare. ”

Descriere: da, de exemplu:

„Mă trezesc într-o peșteră imensă, din bolta căreia picură șiruri de stalactite, preschimbate în mătănii de ceară,
în care se reflectă lumina lunii, pesemne plină. Peșetera, sau grota, pare o catedrală preistorică. Totuși, remarc
cu groază, pe jos se află ceva foarte deosebit de ceea ce ar fi așteptat într-un sanctuar: sute, poate mii de
oseminte. Tibii, clavicule, hârci. O mare de oase. Și cărți. ”

Caracterizarea personajului principal:

Imaginea lui Anibalector apare odată cu examinarea hărții, care furnizează indicii atât despre înfăţișarea
monstrului, cât și despre locul unde trăiește și despre obiceiurile sale: îi place carnea de om și îi place să
citească. Portretul fizic  al lui Anibalector aduce aminte de gorila King Kong: este uriaș „de  înălțimea a trei
etaje” și „doar nările aveau suficientă lăţime ca să încapă acolo un om”.

Titlul operei: face trimitere la personajul Anibalector, care vine de la Animal Lector – anumalul căruia îi
place lectura.

Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită şi sensurile lor):

- Mascotă = ființă sau lucru considerate ca purtătoare de noroc; amuletă, talisman. 

- Mus = elev marinar, care învață marinăria pe o navă
- Pehlivan = personaj comic (acrobat, jongler, saltimbanc, scamator etc.) în reprezentațiile de circ, la
diferite serbări etc. (Fam.) Epitet dat unui bărbat șiret, șarlatan, escroc. 
 - Clandestin = care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). Persoană cu o
activitate clandestină 
- Sanctuar = parte a unui lăcaș de cult unde se oficiază diferite ceremonii religioase, considerat ca loc
sfânt; prin extensie, orice lăcaș de cult, orice loc destinat ritualurilor în cinstea unei divinități. Fig. Loc
inviolabil. 

Citate preferate

 „Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău.”

 „Nu trebuie să-ţi placă totul, ştii? A fi disponibil înseamnă a fi şi vigilent. Capul tău nu-i o ladă de gunoi
în care arunci cărţi”.
 „Totuși, e adevărat că cititorul trebuie să știe să încerce a vorbi limba cărţii. A vorbi limba cărţii și a se
abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent, în loc să - și risipească forţele vâslind contra mareei.
Nu zic că trebuie să ne supunem, dar trebuie să fim disponibili.
 Cartea, prin faptul că este scrisă, a făcut deja un pas mare către noi: e un dar. Acum ne revine nouă să
mulţumim pentru amabilitate și să facem un pas către carte”
 „Povestirile cu adevărat valoroase sunt întotdeauna ca jocurile acelea pentru copii unde trebuie să unim
punctele și ni se cere să completăm noi  înșine desenul.”
 “Drept pedeapsă m-au obligat să fiu scriitor, soartă pe care n-o doresc nici celui mai mare dușman. E mai
rău decât închisoarea pe viață! Ne petrecem timpul așezați la o masă, în fața hârtiei albe sau a
calculatorului gri și scriem istorii pe care, pe deasupra, nu le citește aproape nimeni, dacă nu sunt adaptate
pentru cinema sau televiziune. E ceva foarte frustrant, vă spun eu. Și pe urmă, câteodată, ca acum, sunt
invitat să mă duc prin școli și biblioteci. E ca și cum astăzi grădinile zoologice ar fi invers, de tip safari-
rezervație: eu sunt cel care, într-o libertate aparentă, mă duc să-i vizitez pe elevi în cuștile lor.”

Note de lectură - Impresii personale

Ceea ce m-a impresionat este felul în care băiatul se apropie de monstru prin intermediul conversațiilor
despre cărți, își depășește frica inițială și ajunge în cele din urmă să citească de plăcere.
„Tocmai făceam un lucru pe care, din câte îmi aminteam, nu-l făcusem niciodată la școală: învăţam. Și
simţeam ceva și mai straniu: îmi plăcea să învăţ”.

La fel, m-a impresinat efectul pe care îl are captivitatea asupra lui Anibalector. Acest refuză să vorbească în
public și chiar să citească. Baiatul înțelege tristețea prietenului său și se hotărăște să îl elibereze, dar acest
lucru nu este necesar pentru că, aflându-i intențiile, acesta se eliberează singur, demonstrându-și încă o dată
forța.

Surpinzător este momentul în care, revenit în orașul său, băiatul are o atitudine neutră față de părinți, dar se
arată extrem de apropiat de monstrul care i-a rafinat inteligența și l-a făcut să vadă lumea cu alți ochi - „n -aș
mai fi putut să mă întorc la vechea gașcă”. „Tata și mama păreau diferiţi, mai bătrâni, dar și – cum să spun?
– mai crescuţi. Ori poate era impresia mea, dat fiind că eu, cel puţin, mă simţeam mai crescut”. „Chiar dacă
încă păream așa după corp și calendar, nu mai eram minor după cap și nici după inimă”

Demn de admirat este felul în care relația celor doi se schimbă pe măsură ce trece timpul. Băiatul ajunge să
vadă că Anibalector chiar zice lucruri înţelepte şi cu rost, este cult și nu încearcă să arate ce știe el, ci să îl
învețe ce să citească și cum să citească. Astfel, Anibalector devine nu numai un mentor, ci și un prieten.

Am fost curios să văd cum va face băiatul să își răscumpere greșeala și să își elibereze prietenul aflat în
captivitate și, apoi, cum va arăta că a înțeles lecțiile primite de la mentorul său.