Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Membrii echipei:
” Niciodată nu ar fi trebuit să lăsăm Furia să vină la cină”. (Mama lui Bruno, capitolul 5)
"Lucrul despre explorare este că trebuie să știți dacă lucrul pe care l-ați găsit merită găsit. Unele
lucruri stau doar acolo, gândindu-și propria afacere, așteptând să fie descoperite. Ca și America.
Și, probabil, alte lucruri sunt mai bune din stânga. singur. Ca un șoarece mort în partea din spate
a dulapului. " (Bruno, Capitolul 10)
"Bruno și-a deschis ochii uimiți de lucrurile pe care le-a văzut. În imaginația sa, el a crezut că
toate colibele erau pline de familii fericite, unele dintre ele așezând seara afară pe balansoare și
a povestit despre cum lucrurile stau atât de bine. când erau copii și ar fi avut respect pentru
bătrânii lor, nu ca copiii din ziua de azi. El a crezut că toți băieții și fetele care locuiau acolo vor
fi în diferite grupuri, jucând tenis sau fotbal, sărind și să scoată pătrate pentru hopscotch pe
terenul ... După cum s-a dovedit, toate lucrurile pe care le-a gândit ar putea fi acolo - nu au fost.
" (Capitolul 19)
"În ciuda haosului care a urmat, Bruno a descoperit că încă ținea mâna lui Shmuel în sinea lui
și nimic din lume nu l-ar fi convins să se dea drumul." (Capitolul 19)
Festivalul Național “CDIdei în cărţi”, ediţia a VII-a, 2022
Rezumatul
Băiatul este foarte dezamăgit când își vede noua casă deoarece este total opusul celeilalte.Este
retrasă, fără alte case în jur, spre deosebire de cea din Berlin care se afla pe o stradă populată cu
multe magazine și era enormă, înca mai avea locuri de explorat în aceasta,cum ar fi biroul..Nici
mama nu pare fericită de noua schimbare ,dar este nevoită să accepte.Băiatul vrea cu disperare
înapoi la Berlin.Urcă în camera lui și o ajută pe Maria să despacheteze.
În casă intră un soldat de al tatălui său pe care acesta nu-l place deloc.
Pe Gretel, sora mai mare pe care acesta o numește Caz fără Speranță, nu o suportă deloc, el o
crede o pacoste deoarece impreună cu prietenele ei îl tachinează că este mic de înălțime.Bruno
merge la Gretel în cameră și o întreabă ce părere are despre noua casă și cât crede că vor sta
aici.Află că numele casei este Out-With și că nici Gretel nu este încântată de acest loc și că îi
este dor de prietenele ei.Băiatul o informează că sunt niște copii aici care nu par deloc
prietenoși.Fata este confuză deoarece nu a văzut pe nimeni în apropiere.Cei doi se duc în camera
lui Bruno,la fereastra pe care lui Gretel îi e teamă să se uite.
Ceea ce văd pe geam nu sunt toți copii,ci și bărbați de toate vârstele.Copiilor li se pare ciudat
că nu este nicio fată.Curtea casei este destul de frumoasă,cu o grădină mare plină cu flori și cu
o bancă pe care Gretel se vede citind o carte . La distanță de grădină se află un gard înalt și lung
cât vezi cu ochii.Dincolo de gardul cu sârmă ghimpată nu e nicio urmă de vegetație ,solul este
uscat.Gretel crede că aceștia se află la țară ,dar nu este niciun animal sau vreo plantă dincolo de
gard ,doar oameni foarte triști care abia se mișcă la comenzile soldaților.Gretel nu ar vrea să se
joace cu copii aceia deoarece par foarte murdari și neîngrijiți.În schimb Bruno remarcă
vestimentația acestora: pijamale și bonete cenușii în dungi .
Tatăl a plecat cu câteva zile înainte de ceilalți la noua casă.De când ajunge aici Bruno nu-l vede
deloc,doar o mulțime de soldați care vin și pleacă.Aude la parter gălăgie și decide să vadă ce se
întâmplă,acolo sunt cinci bărbați și tatăl lui în mijloc.Observă că niciunul nu este la fel de
frumos și bine îngrijit.Bruno nu reușește să distingă despre ce vorbesc aceștia.După ce pleacă
bărbații ,băiatul vrea să vorbească cu tatăl său așa că bate la ușa biroului.Încearcă să-l convingă
să se mute înapoi la Berlin,fără succes.Crede că tatăl său face ceva rău și Fury îl pedepsește
pentru asta,de aceea sunt nevoiți să stea într-un loc precum acesta.Dezamăgit că nu a reușit să-
l convingă,îl întreabă cine sunt oamenii de afară,iar răspunsul îl pune pe gânduri pe Bruno.
Bruno meditează în pat și realizează cât de mult urăște locul acesta.În cameră intră Maria cu
hainele lui curate.Acesta îi pune mai multe întrebări la care menajera refuză să răspundă.Îl
respecta foarte mult pe tatăl băiatului așa că încearcă să-l convingă că nu este un loc așa de
neplăcut.Gretel vine în cameră și îi ordonă Mariei să îi pregătească baia,Bruno intervine și spune
că ar trebui să se poarte mai frumos cu ea.Fata nu vede în Maria decât o menajeră ,pe când
băiatul vede o persoană cu sentimente.Bruno își dorește să fugă de acolo,dar îi este frică de
singurătate .
Capitolul 7 - Cum profită mama de pe urma unei fapte pe care n-a făcut-o
La câteva săptămâni după ce Bruno a ajuns la Out-With acesta încearcă să își găsească o
ocupație ,pentru a nu se mai plictisi. Copilul își confecționează un leagăn pe stejarul bătrân din
curte dintr-un cauciuc și o sfoară .În timp ce acesta se balansează înainte și înapoi ,mâna cu care
se ține de cauciuc alunecă ,iar Bruno cade .Pavel ,chelnerul casei,îl ajută și îi bandajează piciorul
,iar atunci când tatăl său ajunge acasă consideră că mama lui Bruno l-a ajutat ,fără ca Pavel să-
și recunoască fapta.
Lui Bruno îi lipsesc foarte mult bunicul și bunica lui pe care,adesea,de sărbători ,Bruno o
acompaniază cântând alături de ea .La masa de Crăciun participă ,atât bunicul cât și bunica
acestuia ,acolo a pornit un mic conflict între tatăl și bunica lui Bruno. Din acea zi ,băiatul nu a
mai vazut-o pe bunică ,dar acesta i-a scris scrisori despre casa pe care nu o îndrăgea absolut
deloc .
Bruno se gândește la tot ce a făcut el pană acum la Out-With și își dă seama că nu a explorat
,așa cum o făcea la Berlin.Își caută în dulap o pereche de pantaloni și niște ghete mai vechi ,și
părăsește casa .Băiatul iese prin grădina de unde se vede și geamul camerei lui și o ia prin marea
pădure de unde se observă gardul lagărului.
Capitolul 10 - Punctul care deveni o Pată, care deveni un Strop , care deveni o Siluetă ,
care deveni un Băiat
Bruno merge pe de-a lungul gardului și nu observă nimic interesant așa că decide să o ia înapoi
spre casă când dintr-o dată observă un punct .Băiatul se îndreaptă spre punct și observă că devine
o pată ,iar mai apoi un strop ,apoi observă o silueta .Bruno se apropie din ce în ce mai mult și
observă că punctul este de fapt un băiat și se îndreaptă spre acesta .Bruno discută cu el și află
că îl cheamă Shmuel și că este născut în aceeași zi cu el.
Capitolul 11 – Fury
Bruno îi aduce zi de zi mâncare noului său prieten. Cei doi tovarăși împart impresii despre viețile
lor în timp ce stau de-o parte și de alta a gardului din sârmă ghimpată.Shmuel povestește despre
viața lui din Polonia ,dar și de cea pe care o duce aici .Acesta îi povestește lui Bruno cum a fost
despărțit de mama lui sau cum în acel loc ,oamenii mărșăluiesc spre dușuri și nu se mai întorc
vreodată de acolo.
Într-o zi când Bruno s-a dus să-l viziteze ca de obicei pe Shmuel,observă că acesta are un ochi
negru,dar evită să îi spună cauza. Ploaia îl oprește pe Bruno în ziua următoare să-l vadă pe
prietenul său,așa că stă în pat și citește.Gretel vine la el în cameră deoarece este plictisită și
băiatul îl menționează pe Shmuel din greșeală.O minte că este doar un prieten imaginar.Fata îl
tachinează,dar Bruno nu pare deranjat.
Cei doi nu prea se mai văd deoarece ploaia nu se mai oprește.Când se întâlnesc ,după ceva timp
,Bruno observă că Shmuel a slăbit teribil.Mama organizează o petrecere pentru ziua de naștere
a tatălui.Băiatul întocmește o listă cu motive pentru care îl urăște pe locotenentul Kotler.Bruno
îl găsește în bucătărie pe Shmuel care este adus să spele pahare deoarece are degete subțiri.Îi
oferă niște mâncare pe care o refuză la început de teamă că va fi prins.Locotenentul vine în
bucătărie și îi prinde pe cei doi vorbind.Îl întreabă pe Bruno dacă îl cunoaște pe băiat,iar acesta
spune că nu l-a văzut în viața lui. O perioadă Shmuel nu și-a mai făcut apariția la locul
întalnirii.În a șaptea zi, când Bruno nu mai are speranțe,îl găsește pe Shmuel și își cere
scuze.Este iertat ,iar cei doi își strâng mâinile pe sub gard.
Capitolul 16 – Tunsoarea
Bruno a uitat numele unui fost prieten deoarece a trecut un an de când s-au mutat.Bunica lui
Bruno a murit așa că sunt nevoiți să se întoarcă în Berlin pentru 2 zile.Are amintiri foarte plăcute
cu bunica sa.Este bucuros să se întoarcă la Out-With,nu i se mai pare un loc neplăcut de când îl
cunoaște pe Shmuel.Bruno se bucură că locotenentul Kotler este transferat.O întreabă pe Gretel
de ce există acel gard,ea se miră că băiatul nu știe și îi explică râzând.Cei doi află că au
păduchi,iar Bruno este ras în cap și realizează că arată exact ca Shmuel.
Bruno vrea cu nerăbdare să îl vadă pe Shmuel,dar acesta nu vine la gard pentru câteva zile.Când
apare ,băiatul observă că prietenul său era mai trist ca de obicei.Shmuel nu-și poate găsi
tatăl,spune că a plecat la muncă și nu s-a mai întors.Bruno propune să își întrebe tatăl despre
dispariția bărbatului,dar este refuzat.Shmuel primește vestea că se vor muta.Aceștia fac un plan
pentru o aventură finală,după gard.Amândoi sunt entuziasmați de ultima zi petrecută împreună.
Este o zi ploioasă și Bruno părăsește după o lungă așteptare casa.Shmuel nu se așteaptă să-și
vadă prietenul din cauza ploii.Îi oferă o pereche de pijamale și o bonetă în dungi.Această
deghizare îi aduce aminte de bunica sa cu care făcea piese.Bruno intră pe sub gard și amândoi
simt nevoia de a se îmbrățișa,dar nu o fac.Nu este deloc încântat de ceea ce vede în lagăr și nu
seamănă deloc cu ce și-a imaginat el,vrea să se întoarcă acasă.Cei doi încep să îl caute pe tatăl
lui Shmuel,fără succes.Sunt duși de către soldați împreuna cu un grup mare de barbati într-o
camera care pare a-i adăposti de ploaie.Speriați se țin de mână până la final.
Nu se mai aude nimic de Bruno,toată lumea îl caută,dar îi sunt găsite doar hainele de lângă
gard.Mama se întoarce la Berlin cu gândul că acolo îl va găsi pe Bruno,dar desigur că nu
este.Tatăl său a rămas la Out-With și a devenit crud cu soldații săi.Realizează ce s-a întâmplat
cu fiul său și își lasă viața în voia sorții.