Caracterizarea personajului din opera Cititorul in Peşteră

de Rui Zink
Personajul principal din acest roman este băiatul
protagonist. După semnificaţia morală, la început, el este apatic
faţa de faptul că fură lucruri prin oraş, iar spre sfârşitul romanului,
băiatul avea o stare de frustrare, regret şi dezămăgire, din cauza
pierderii prietenului lui cel mai bun, Anibalector. Protagonistul era
înfăţişat în împrejurări riscante, primejdioase, spre exemplu piaţa
de unde baiatul fura diferite mărunțișuri, acolo putea fi uşor prins
de gărzile regale, vasul mărinarului unde era speriat de mărinari.
Acţiunele tânărului se încep cu furatul, care îl făcea din
unicul fapt că nu avea de ales, nu putea să se întreţină.
Comportamentul băiatului era unul specific în special în raport cu
căpitanul şi marinarii care îl salvase. Acesta era unul repectuos şi
tratat cu stimă. Felul protagonistului de a vorbi este unul amabil,
aceasta am desprins din fragmentul unde el comunica cu
marinarii si căpitanul, și altul direct şi curajos, când el însista ca
Anibalector să dezvăluie cine este el, indiferent de cât de
înfricoşător nu era acel monstru. Relaţia faţă de alte personaje
este una pozitivă, cu exceptând doar atitudinea față de părinții
săi, care prin divorţul său au dus la situația grea și nevoile
băitului, băiatul a devinit hoţ, a ajuns pe vas si pe urmă in peştera
lui Anibalector. Aspectul moral a personajului se schimbă pe
parcursul romanului. Protagonistul se dezvoltă cu ajutorul
prietenilor săi şi a lecturii. Iniţial el avea un caracter nepăsător,
indiferent şi speriat. Însă prin intermediul echipajului vaporului, el
întelege că poate scăpă de viaţa lui oribilă. El ajută pe căpitan să
găsească pe Anibalector, animalul care nu respecta legislaţia. Cu
ajutorul lui Anibalector el sa învăţat a citi, cee ce a adus la
deschiderea noilor orizonturi pentru băiat.
 Eu presupun că atitudinea autorului faţă de protagonist era
una pozitivă și binevoitoare. Atitudinea mea faţă de personajul
principal este una bună, şi plină de respect deoarece în pofida
haosului și nevoilor din viața s-a, el este binevoitor, are o atitudine
omenească față de cei din jur. Eu îl asociez pe băiatul portughez
cu Sakiz Sardunya, din cartea “Fetiţa căreia nu-I place numele
său” de Elif Shafak. Eu am făcut această asociaţie din motivul că
ambii au un caracter curios, au avut prilejul de a se cunoaşte cu
alte personaje mitice, ireale şi din faptul că ambele cărţi se
axeaza pe citit şi importantă acestei acțiuni.