Ioan Vodă cel Viteaz

A fost domnul Moldovei din 
februarie 1572 până în iunie 1574
 Domnie
Predecesor Bogdan al IV-lea Lăpușneanu
Succesor Petru Șchiopul

• În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în

boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”.[4] A vrut să preia domnia încă de
la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și
nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol.
Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu,
ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere la Constantinopol .
Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între care cu Ieremia Golia
Cernăuțeanul, nemulțumit de prea multa plecare către polonezi a lui Bogdan
Lăpușneanu, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, jurând credință turcilor, Ioan Vodă
câștigă tronul Moldovei. Bogdan Lăpușneanu e învins și gonit cu tot ajutorul
polonez, ba chiar înlăturat și din Polonia. Văzându-și visul împlinit, caută să-și
asigure tronul în exterior, punându-se bine și cu turcii și cu polonezii, pe de o parte,
iar pe de alta asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri
și minciuni. Pe plan intern, persecută și chinuie cumplit pe boieri și clerici, de unde
și supranumele de „cel Cumplit”. În curând însă se ivesc piedici în domnia lui.
 Familie
A fost fiul lui Ștefăniță și al unei armence, care provenea din
familia armeană Serpega, fiica lui Basarab cel Tânăr Țepeluș.
Ioan Vodă a fost căsătorit înainte de domnie cu Maria Rostowski
și ca domn, cu Maria Huru, fiica boierului Lupea Huru, pârcălab
de Hotin. A avut un fiu, Ștefan Surdul, domnitor în Țara
Românească (iunie 1591 - noiembrie 1592).
După moartea lui Ioan Vodă cel Viteaz, doi frați de-ai lui după
mamă și un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan "Nicoară"
Potcoavă (Crețul), Alexandru Sarpega și Petru Cazacul, care era
fiul lui Alexandru, iar un alt frate și un alt nepot au fost doar
pretendenți: Constantin (frate) și Lazăr (nepot)
 • Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia
trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe
Lupte moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere.
h După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan
Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi,
• Oastea moldovană condusă de în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a
Ion Vodă zdrobeşte
două cămile, pentru a-l sfârteca (10-11 iunie). Oștirea,
(14.04.1574) armata turco-
valahă - Bătălia de la Jilişte care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce
(lîngă Focşani). atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta
• „Pe urmă Ion Vodă a stăpînit şi pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.
cetatea Brăila, unde a tăiat turci
de laolaltă (...) fără a lăsa un suflet • Îngrijorați de zvonurile pe care le primeau despre
viu dintr-înşii, apoi a mai luat de la
turci Chilia şi Akkermanul,
mulțimea dușmanilor, înainte de bătălia de la Iezerul
arzîndu-le”. Ameninţat din sud de Cahulului, întrebându-și Domnul despre acest aspect,
turci, din răsărit de tătari, afurisit Ioan Vodă le-ar fi dat răspunsul: „îi vom socoti în luptă”
de boieri, Ion Vodă se retrage. „În
această vreme dar Alexandru
voievod adunînd oaste multă în
Valahia şi venind asupra lui Vintilă
Voievod Moldovanul l-au biruit în
război şi l-au omorît”.
 Lupte (Continuare)

Apoi a avut loc încăierarea oştilor turco-valaho-tătare cu

moldovenii şi cazacii la Cahul (10.06.1574). „S-au încleştat în
groaznic război, - scrie Manolaki Drăghici, - şi, în sfîrşit, tot
Ion Voievod a biruit pre turci, omorînd o mulţime, dar fără
folos i-a fost, că s-a trădat de către boieri în mîna turcilor
pentru ura ce aveau asupra lui”. Sub presiunea armatelor
turco-valaho-tătare, oastea moldo-cazacă se retrage spre
Roşcani. Aici moldovenii sprijiniţi de cazacii hatmanului
Svercevskii a fost încercuiţi de către turci, valahi şi tătari.
Moldovenii şi cazacii, trădaţi de boierii moldoveni, au fost
învinşi. Ion Vodă cel Viteaz a căzut în luptă.
 Ca încheiere pot spune că
• Aşa se prezintă domnia lui Ion Vodă (1572-1574) în
viziunea primilor istorici moldoveni, aşa este oglindită
ea în documentele ce au rezistat vremii. Fără a pune la
îndoială cele consemnate de Gr.Ureche, M.Costin,
N.Costin, M.Drăghici despre lăcomia, tirania, cruzimea
lui Ion Vodă, concluzia că la Jilişte, Cahul, Roşcani dînsul
a avut o ţinută destoinică şi a căzut în bătălie, luptîndu-
se vitejeşte cu duşmanii de pe atunci ai Moldovei -
turci, valahi, tătari - este acceptată de toţi cercetătorii.