După Al Doilea Război Mondial, România a suferit o serie de transformări semnificative. A pierdut teritorii în favoarea URSS și Bulgariei conform Tratatului de pace de la Paris din 1947, dar a recuperat nordul Transilvaniei de la Ungaria. În plus, țara a fost ocupată de armata sovietică și a intrat sub influența URSS, adoptând un regim comunist și renunțând la monarhie. Pierderile umane și materiale au fost mari, cu peste 800.000 de români morți în război și orașe distruse. România a fost obligată să plătească despăgubiri de război URSS, Germaniei și Iugoslaviei. Schimbările politice au dus la trecerea de la un regim fascist sub conducerea lui Ion Antonescu la un regim comunist sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și ulterior a lui Nicolae Ceaușescu. Represiunea politică și colectivizarea agriculturii au fost politici implementate de regimul comunist, care a naționalizat industria și resursele naturale, devenind un stat satelit al Uniunii Sovietice. Eforturile de modernizare și industrializare au fost încercate, dar nivelul de trai al populației a rămas scăzut.
În ceea ce privește motivele pentru intrarea în Al Doilea Război
Mondial, România a fost motivată de interese teritoriale, alianțe politice și presiuni externe. Revendicările teritoriale asupra unor regiuni disputate, alianțele cu Germania nazistă și Italia fascistă, precum și presiunile exercitate de aceste puteri și de Uniunea Sovietică au contribuit la decizia României de a se alătura războiului. Acestea sunt câteva dintre factorii care au influențat atât consecințele ulterioare în România, cât și decizia de a intra în război în perioada respectivă.