Dezvoltarea economică a statelor lumii 1918-1939

Perioada 1918-1939 a fost una de schimbări economice profunde în lume. Războiul Mondial I a dus
la distrugerea masivă a infrastructurii și a industriei în multe țări, iar procesul de reconstrucție a
durat câțiva ani. În același timp, revoluțiile din Rusia și Germania au dus la apariția regimurilor
comuniste, care au avut un impact semnificativ asupra economiei acestor țări.

În general, perioada interbelică a fost una de creștere economică pentru majoritatea țărilor lumii.
Produsul Intern Brut mondial a crescut cu aproximativ 2% pe an, iar comerțul internațional a crescut
chiar și mai rapid. Acest lucru a fost facilitat de o serie de factori, inclusiv:

 Stabilizarea politică și economică în multe țări

 Avansurile tehnologice, în special în domeniul producției industriale
 Creșterea cererii de bunuri și servicii din partea populației

Statele Unite au fost liderul economic mondial în această perioadă. Economia americană a crescut
rapid, alimentată de o serie de factori, inclusiv:

 Investițiile masive în producție

 Creșterea cererii interne, stimulată de salariile în creștere și de expansiunea creditului
 Exporturile în creștere, alimentate de cererea din Europa și Asia

Europa a fost, de asemenea, o regiune în creștere economică în această perioadă. Franța și Marea
Britanie au reușit să-și reconstruiască economiile după război și să-și mențină poziția de mari puteri
economice. În Germania, economia a crescut rapid sub conducerea lui Adolf Hitler, care a promovat
investițiile în industrie și militarizare.

În Asia, Japonia a devenit o putere economică în ascensiune. Economia japoneză a crescut rapid,
alimentată de o serie de factori, inclusiv:

 Investițiile masive în industrie

 Creșterea cererii interne, stimulată de salariile în creștere și de expansiunea creditului
 Exporturile în creștere, alimentate de cererea din Asia și din Europa

În Uniunea Sovietică, economia a crescut rapid sub conducerea lui Iosif Stalin. Stalin a promovat
industrializarea forțată, care a dus la creșterea producției industriale, dar și la o creștere a represiunii
și a sărăciei.

Marea criză economică din 1929-1933 a avut un impact negativ asupra economiei mondiale. Criza a
început în Statele Unite și s-a răspândit rapid în Europa și în alte părți ale lumii. Produsul Intern Brut
mondial a scăzut cu aproximativ 15% în timpul crizei, iar milioane de oameni au rămas fără loc de
muncă.
 Criza economică a dus la o serie de schimbări în politica economică a multor țări. Statele Unite au
adoptat o politică de intervenție economică, care a inclus programe de ajutor pentru șomeri și de
investiții în infrastructură. În Europa, multe țări au adoptat politici protecționiste, care au dus la
creșterea tarifelor vamale și la limitarea comerțului internațional.

La sfârșitul perioadei interbelice, economia mondială era încă în recuperare după Marea criză
economică. Cu toate acestea, unele țări, cum ar fi Statele Unite și Japonia, se aflau pe cale de a
deveni mari puteri economice.

Al Doilea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial a fost a doua conflagrație de dimensiuni globale, care s-a desfășurat între
1 septembrie 1939 și 2 septembrie 1945. Citește întregul material și află cauzele izbucnirii, structura
taberelor și cronologia acestui conflict.
Cauze
Cauzele izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial se regăsesc în Primul Război Mondial. Cel
din urmă s-a finalizat cu Tratatul de Pace de la Versailles, din 1918. Acest tratat menționa faptul că
Germania, aflată în tabăra care a pierdut războiul, trebuia să renunțe la arme și să plătească daune de
război țărilor împotriva cărora a luptat — fapt ce a cauzat probleme financiare serioase în Germania.
Pe lângă asta, Germania trebuia să cedeze și teritoriile cucerite, în favoarea Marii Britanii și a
Franței.
 Tratamentele nedrepte ale Germaniei în urma Primului Război Mondial. Tratatul de la
Versailles, care a pus capăt Primului Război Mondial, a impus Germaniei o serie de
despăgubiri grele și a limitat dimensiunea armatei sale. Acest lucru a dus la o creștere a
sentimentului naționalist și revanchist în Germania.
 Ascensiunea fascismului și a nazismului. În Italia și Germania, regimurile fasciste și naziste
au promovat o ideologie bazată pe naționalism, militarism și rasism. Aceste regimuri au
urmărit să extindă teritoriul și influența lor, ceea ce a dus la tensiuni cu alte țări.
 Marea criză economică din 1929-1933. Marea criză economică a avut un impact devastator
asupra economiei mondiale. Această criză a dus la creșterea șomajului și la sărăcie, ceea ce a
creat un teren propice pentru extremismul politic.
Alianțe Militare în Al Doilea Război Mondial
Au existat două tabere principale:

 Axa (Puterile Axei)- formată din Germania, Italia, Japonia, Slovacia, Bulgaria, România;

 Aliații (Națiunile Unite) - Marea Britanie, Statele Unite ale Americii (SUA), Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).

Cum a început propriu-zis Al Doilea Război Mondial?

Pe 1 septembrie 1939, Germania a agresat Polonia, sub pretextul că armata poloneză atacase anterior
un post de radio german.
 Frontul de Vest

 Bătălia de Franța (1940): Germania a invadat Franța prin Belgia și Olanda, ceea ce a dus la căderea
rapidă a Franței.
 Bătălia de la Anglia (1940): Germania a încercat să invadeze Anglia, dar a fost respinsă de Royal
Air Force.
 Bătălia de la Atlantic (1939-1945): Aliații au luptat împotriva Germaniei pentru controlul
Atlanticului.
 Operațiunea Torch (1942): Aliații au debarcat în Africa de Nord, ceea ce a dus la înfrângerea
forțelor Axei în Africa de Nord.
 Bătălia de la Normandia (1944): Aliații au debarcat în Normandia, Franța, ceea ce a marcat
începutul sfârșitului războiului în Europa.
 Bătălia de la Ardeni (1944-1945): Germania a lansat o ofensivă finală în Ardeni, Belgia, dar a fost
respinsă de Aliații.

Acestea sunt doar câteva dintre operațiunile principale care au avut loc pe fronturile de est și de vest
ale celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste operațiuni au fost cruciale pentru rezultatul războiului
și au avut un impact profund asupra lumii.

Consecințe

Cel de-al Doilea Război Mondial a avut consecințe profunde asupra lumii. Printre cele mai
importante consecințe se numără:

 Moartea a peste 60 de milioane de oameni, inclusiv 6 milioane de evrei uciși în Holocaust.

 Distrugerea masivă a infrastructurii și a industriei în multe țări.
 Schimbările politice majore, cum ar fi căderea regimurilor fasciste și ascensiunea Uniunii Sovietice
ca superputere.
 Crearea Organizației Națiunilor Unite, o organizație internațională concepută pentru a preveni
războaiele viitoare.

Cine a câștigat

Aliații au câștigat al Doilea Război Mondial. Germania, Italia și Japonia au fost învinse și au fost
obligate să semneze acorduri de pace care le-au limitat puterea.

În Europa, Uniunea Sovietică a fost principala forță care a învins Germania. Armata Roșie a luptat o
luptă lungă și sângeroasă împotriva Germaniei pe frontul de est și a fost cea care a cucerit Berlinul,
ceea ce a dus la capitularea Germaniei.
În Pacific, Statele Unite au fost principala forță care a învins Japonia. Marina americană a învins
Marina japoneză în mai multe bătălii decisive, iar forțele americane au cucerit în cele din urmă
Japonia.

Diplomatii si coalitii

Diplomația și coalițiile au jucat un rol important în cel de-al Doilea Război Mondial. Aliații și Axa
au căutat să-și asigure sprijinul altor țări prin acorduri diplomatice și militare.

Aliații

Marea Britanie și Franța au semnat un pact de asistență reciprocă în 1939. Acest pact a fost pus în
aplicare atunci când Germania a invadat Polonia în 1939.

Statele Unite au intrat în război în 1941, după ce Japonia a atacat Pearl Harbor. Statele Unite s-au
alăturat Aliaților și au furnizat ajutor militar și economic esențial.

Uniunea Sovietică a semnat un pact de neagresiune cu Germania în 1939. Cu toate acestea, pactul a
fost încălcat în 1941, când Germania a invadat Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică s-a alăturat
Aliaților și a jucat un rol decisiv în înfrângerea Germaniei.

Axa

Germania, Italia și Japonia au semnat un pact de neagresiune în 1936. Acest pact a fost extins în
1939 pentru a include o alianță militară.

Bulgaria, Ungaria și România au semnat pacte de neagresiune cu Germania în 1939. Aceste țări au
devenit mai târziu membri ai Axei.

Diplomația a fost folosită și pentru a încerca să se evite războiul. De exemplu, Marea Britanie și
Germania au purtat discuții în 1938 pentru a rezolva criza din Sudetenland. Cu toate acestea, aceste
discuții au eșuat și Germania a invadat Cehoslovacia.

Coalițiile au fost o parte esențială a celui de-al Doilea Război Mondial. Aliații și Axa au beneficiat
de sprijinul altor țări, ceea ce le-a dat un avantaj semnificativ în război.

Acte democratice în perioada postbelică

Acte democratice în perioada postbelică

 Înființarea Organizației Națiunilor Unite (ONU)

Înființarea ONU în 1945 a fost o încercare de a preveni războaiele viitoare. ONU promovează
democrația, drepturile omului și pacea mondială. Carta ONU prevede că toate statele membre au
dreptul de a alege un mod de viață liber și independent, fără a fi constrânse.

Guvernele democratice în țările ocupate de regimurile fasciste

După cel de-al Doilea Război Mondial, guvernele democratice au fost înființate în multe țări care au
fost ocupate de regimurile fasciste. Acest lucru s-a întâmplat în Germania, Austria, Italia, Japonia și
multe alte țări.

Adoptarea constituțiilor democratice

În multe țări, au fost adoptate constituții democratice în perioada postbelică. Constituțiile stabilesc
drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de
asociere și libertatea de religie.

Alegerile democratice

În multe țări, au fost organizate alegeri democratice în perioada postbelică. Alegeri libere și corecte
sunt esențiale pentru orice democrație.

Exemple concrete

 În Germania, a fost înființat un sistem democratic după ce țara a fost ocupată de Aliații occidentali și
de Uniunea Sovietică. În 1949, Germania a fost împărțită în două state, Germania de Vest și
Germania de Est. Germania de Vest a devenit o democrație parlamentară, în timp ce Germania de
Est a devenit o dictatură comunistă.
 În Austria, a fost înființat un sistem democratic după ce țara a fost ocupată de Aliații occidentali. În
1955, Austria a devenit o republică independentă.
 În Italia, a fost înființat un sistem democratic după ce țara a fost ocupată de Aliații occidentali. În
1948, Italia a devenit o republică democratică.
 În Japonia, a fost înființat un sistem democratic după ce țara a fost ocupată de Aliații occidentali. În
1947, Japonia a adoptat o nouă constituție democratică.

Acte dictatoriale în perioada postbelică

Regimurile comuniste

În unele țări, au fost înființate regimuri dictatoriale. Aceste regimuri au suprimat drepturile omului și
libertatea de exprimare.
 În Uniunea Sovietică, a fost instituit un regim comunist totalitar. Guvernul sovietic a controlat toate
aspectele vieții publice, inclusiv economia, educația și mass-media.
 În China, a fost instituit un regim comunist. Guvernul chinez a suprimat opoziția politică și a
controlat economia.
 În Coreea de Nord, a fost instituit un regim totalitar. Guvernul nord-coreean a controlat toate
aspectele vieții publice și a suprimat opoziția politică.

Exemple concrete

 În Uniunea Sovietică, regimul comunist a fost condus de Iosif Stalin. Stalin a fost responsabil pentru
moartea a milioane de oameni, inclusiv pentru Holodomor, o foamete artificială care a ucis
aproximativ 5 milioane de oameni în Ucraina în anii 1930.
 În China, regimul comunist a fost condus de Mao Zedong. Mao a fost responsabil pentru moartea a
milioane de oameni, inclusiv pentru Revoluția Culturală, o perioadă de represiune politică și
violență care a durat din 1966 până în 1976.
 În Coreea de Nord, regimul totalitar este condus de Kim Jong-un. Kim Jong-un este responsabil
pentru încălcarea drepturilor omului și pentru suprimarea opoziției politice.

Concluzie

Perioada postbelică a fost caracterizată atât de acte democratice, cât și de acte dictatoriale. A existat
o mișcare generală spre democrație, dar au existat și regimuri dictatoriale care au suprimat drepturile
omului și libertatea de exprimare.

Restaurarea regimului comunist

Restaurarea regimului comunist în RSSM a avut loc în mai multe etape, începând cu sfârșitul anilor
1980 și terminându-se în 1991, cu destrămarea Uniunii Sovietice.

Prima etapă a fost marcată de o serie de reforme economice și politice lansate de Mihail Gorbaciov,
care a devenit secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) în 1985. Aceste
reforme, cunoscute sub numele de perestroika și glasnost, au permis o anumită libertate de
exprimare și o mai mare autonomie pentru guvernele locale.

În a doua etapă, aceste reforme au dus la o creștere a opoziției față de regimul comunist. În mai
multe țări din Uniunea Sovietică, au avut loc proteste și demonstrații pro-democrație. În RSSM,
aceste proteste au fost îndreptate în special împotriva politicii de rusificare și împotriva abuzurilor
autorităților.
În a treia etapă, regimul comunist a început să se prăbușească. În 1990, Lituania a devenit prima
republică sovietică care a declarat independența. În 1991, și alte republici sovietice au urmat
exemplul.

În RSSM, independența a fost declarată la 27 august 1991. Noul guvern, condus de Mircea Snegur,
a început să implementeze reforme democratice.

Restaurarea regimului comunist în RSSM a fost un proces complex și contradictoriu. Pe de o parte,

reformele lui Gorbaciov au permis o anumită libertate de exprimare și o mai mare autonomie pentru
guvernele locale. Acest lucru a dus la o creștere a opoziției față de regimul comunist și, în cele din
urmă, la prăbușirea acestuia. Pe de altă parte, regimul comunist a fost restaurat în unele țări din fosta
Uniune Sovietică, inclusiv în Rusia.

Miracolul economic URSS in perioada postbelica

Miracolul economic URSS este termenul folosit pentru a descrie perioada de creștere economică
rapidă pe care a cunoscut-o Uniunea Sovietică în perioada postbelică, între anii 1945 și 1975. În
această perioadă, producția industrială a crescut cu o medie de 8% pe an, iar PIB-ul pe cap de
locuitor a crescut de la 2.000 de dolari la 10.000 de dolari.

Cauzele miracolului economic URSS

Există mai multe cauze care au contribuit la miracolul economic URSS. În primul rând, URSS a
beneficiat de o serie de factori favorabili, cum ar fi:

* Resursele naturale bogate. URSS avea o cantitate uriașă de resurse naturale, cum ar fi petrol, gaze
naturale, cărbune, minereu de fier, metale rare etc. Aceste resurse au fost esențiale pentru
dezvoltarea industriei sovietice.

* O forță de muncă numeroasă și calificată. URSS avea o populație numeroasă și o forță de muncă
calificată, care a putut fi folosită pentru a accelera procesul de industrializare.

* Un sistem de planificare centralizată. Sistemul de planificare centralizată a permis autorităților

sovietice să direcționeze resursele în direcțiile cele mai importante pentru dezvoltarea economică.

În al doilea rând, autoritățile sovietice au adoptat o serie de politici economice care au contribuit la
creșterea economică. Aceste politici includeau:

* Investiții masive în industrie. Guvernul sovietic a investit masiv în industrie, în special în industria
grea. Aceste investiții au dus la o creștere rapidă a producției industriale.
* Extinderea educației și a formării profesionale. Guvernul sovietic a acordat o importanță deosebită
educației și formării profesionale. Acest lucru a dus la o creștere a nivelului de calificare a forței de
muncă, care a fost benefică pentru dezvoltarea economică.

* Controlul prețurilor. Guvernul sovietic a controlat prețurile, ceea ce a dus la o stabilitate

economică și la o creștere a consumului.

Efectele miracolului economic URSS

Miracolul economic URSS a avut o serie de efecte pozitive asupra țării. Aceste efecte includeau:

* Creșterea nivelului de trai. Creșterea economică a dus la o creștere a nivelului de trai al populației
sovietice.

* Reducerea sărăciei. Sărăcia a fost redusă semnificativ în perioada miracolului economic.

* Creșterea influenței internaționale. URSS a devenit o putere economică majoră în perioada

miracolului economic.

Limitele miracolului economic URSS

Miracolul economic URSS a avut și o serie de limitări. Aceste limitări includeau:

* Eficiența scăzută a producției. Producția industrială din URSS era caracterizată de o eficiență
scăzută. Acest lucru se datora, în parte, sistemului de planificare centralizată, care nu era foarte
flexibil.

* Inegalitatea economică. Nivelul de trai al populației sovietice era foarte inegal. O mică parte a
populației, care era formată din angajații din sectorul industrial, se bucura de un nivel de trai ridicat,
în timp ce majoritatea populației trăia la un nivel modest.

* Acumularea de datorii. URSS a acumulat datorii semnificative în perioada miracolului economic.

Aceste datorii au devenit o problemă majoră în anii 1970 și 1980.

Încheiere

Miracolul economic URSS a fost o perioadă de creștere economică rapidă care a avut un impact
semnificativ asupra țării. Cu toate acestea, miracolul economic a avut și o serie de limitări care au
contribuit la colapsul economic al URSS în anii 1980 și 1990.