Franța în perioada interbelică

Franța a avut de suferit cel mai mult în urma Primului război mondial: 1,5 mil.de morți și peste 700 mii de
invalizi, a fost distrusă infrastructura, Franța i s-a întors Alsacia și Lorena, Franței i-a revenit 52 % din
contribuția de război pe care a achitat-o Germania, timp de 15 ani Franța avea dreptul să valorifice regiunea
carboniferă germană Saar. Franța a beneficiat de creditele preferentiale acordate de SUA prin planul Dawes,cu
ajutorul careia sa restabilit economia distrusă de război. Intre 1924-1930 economia franceza cunoaste o crestere
relativa, simbolul acestei cresteri economice este compania de automobile Citroen.
Franta e unica tara europeana care a fost
afectata de Marea Criza Economica Mondială
mai tarziu, în 1930 și din care a iesit mai tarziu
1935, iar criza, ca și în Anglia a fost nu a fost
atât de profundă.
Forma de guvernare în Franța era republica
(puterea poporului). Regimul politic era unul
democratic, populatia se bucura de drepturi și
libertati. În Franța exista pluralismul politic (existau mai multe partide politice). Principalele partide sunt : Par.
Liberal; Par. Conservator; Par. Socialist; Par. Comunism ( fondat 1920). După Primul război mondial, ca și în
majoritatea statelor europene apar miscari extremiste, care promoveaza violenta/războiul: Crucele de Foc și
Actiunea Franceza, ambele dupa modelul partiduluii nazist din Germania. Însă nici partidul comunist și nici
miscarile extremiste nu aveau sprijin larg în randul francezilor.
Așa cum, în majoritatea cazurilor, la alegerile parlamentare nici un partid nu lua majoritatea de voturi pentru
a forma guvernul, erau formate guvernele de coalitie – o trăsătură specifică Franței interbelice. Drept exemplu
ne poate servi guvernul de coalitie numit Frontul Popular din 1936 în frunte cu socialistul Leon.Blum, creat
pentru a nu le permite fascistilor sa vina la puetere. Este pentru prima data cand socialistii și comunistii ajung la
putere. Acest guvern a pus accent pe problemele sociale, stabilind ziua de munca de 8 ore, marind salariile și
pentru prima data când în Franța se stabilesc concendii anuale de munca platite.
Dupa Cleamenceau o alta personalitate recunoscuta în Franța a fost Edouard Daladier care a detiniut functia
de prim ministru. El a desfiintat și interzis activitatea partidelor fasciste. În anul 1924 Franța stabilește relații
diplomatice cu URSS. În politica externa Franța ramane un mare imperiu colonial,( una din colonii era
Algeria) și ducea o politica antigermana. Franța se temea de o eventuală crestere a Germaniei ca mare putere,
de aceea construieste la hotar cu Germania linia de aparare Maginot (ansablu de constructii alcatuulit din valuri
uriase de pamant, catancobe), dar care nu era nici de un folos.
Franța alături de Anglia nu a susținut ideia URSS de a crea o
Alianță pentru Securitate Colectivă în Europa, care s-ar opune
politicii expansioniste a Germaniei naziste. ( o cauză a celui de-al
II război mondial).
Dorind să îndepărteze Germania de la hotarul său, în a doa
jumătate a anilor 30, Franța duce o politică de cedare și
conciliere față de Germania. Astfel în anul 1938, ministrul de
externe a Franței semnează alături de Anglia Acordul de la
Munhen, conform căreia Germania ocupă regiunea Sudetă a
Cehoslovaciei. Această politică a încurajat Germania spre noi
cuceriri( o altă cauză a declanșării celui de-al doilea război mondial.