Conferința de Pace de la Paris și noua ordine internațională

Conferința de Pace de la Paris a fost o reuniune a forțelor aliate învingătoare, in Primul Război
Mondial, ce a avut drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale si rezolvarea
complicatelor probleme economico-financiare rezultate acum.
Conferința s-a desfășurat intre 18 ianuarie 1919 – 21 ianuarie 1920 iar la lucrările sale au participat
delegații din peste 27 de tari, Germaniei nefiind-ui permis accesul. Conferința a dus, in final, la
semnarea tratatelor de pace, ce s-au concretizat in cinci documente, începând cu cel mai important
- Tratatul de la Versailles.
Rolul principal la conferința l-au avut SUA, Marea Britanie, Franța si Italia in frunte cu liderii săi:
Woodrow Wilson, David Lloyd George, George Clemenceau si Vittorio Orlando.

Statele Unite ale Americii în perioada interbelică

Statele Unite ale Americii au participat în Primul Război Mondial dar au și ajutat și alte state
oferindu-le armament. Odată cu încheierea războiului America cerea toate datoriile înapoi de la
toate statele ajutate. Acest lucru fiind imposibil de îndeplinit imediat Statele Unite încep
promovarea politicii izolaționiste. După o perioadă de timp această politică izolaționistă a devenit
o problemă pentru americani deoarece lipsa pieței de desfacere a dus la începerea Crizei de supra
produs- falimentarea fabricilor, uzinelor, băncilor burselor, și punctul cel mai culminat –
Falimentarea Bursei de la New York. Odată cu falimentarea Bursei de la New York în Europa a
început o criză atât cât economică (de minus) cât și politică, fiind numită „Marea Depresiune în
Europa” .

Statele din Europa în Perioada Interbelică

Odată cu încheirea războiului ţările europene descoperă cu groază consecinţele lui: pierderi
umane considerabile, oraşe ruinate ce vor marca peisajul timp de peste un deceniu, o prăbuşire
financiară care a transformat zona ce fusese cea mai bogată din lume. Europa a încetat să mai fie
centrul de gravitaţie al planetei. Războiul a tulburat echilibrele sociale pentru un timp iar
democraţia liberală, aparent triumfătoare în 1918, va fi repusă în curând în discuţie într-un şir de
state.
Ţările Europei de Vest au cunoscut transformări radicale în perioada interbelică. În Franţa şi
Marea Britanie forţele politice pentru a depăşi situaţiile de criză au apelat tot mai des la guverne de
coaliţie, alcătuite din repezentanţii mai multor partide, fapt ce a permis blocarea accesului forţelor
extremiste la guvernare, astfel tradiţiile democratice fiind salvate, chiar dacă au existat şi momente
dificile. În alte ţări precum Italia, Germania, Spania urmărim ascensiunea forţelor extremiste de
dreapta care reuşesc să cucerească puterea şi să impună regimuri dictatoriale: regimul fascist în
Italia, naziştii în Germania şi regimul lui Franco în Spania. Toate aceste regimuri au apărut în
urma unor profunde crize politice şi incapacităţii guvernelor de a le soluţiona. Politica de
conciliere promovată de state precum Franţa şi Marea Britanie sau cea de neintervenţie a SUA a
permis pe de o parte consolidarea acestor regimuri, iar pe de altă parte la transformarea acestora în
focare de război care ameninţa securitatea europeană.

Rusia Sovietică/ URSS în perioada interbelică

 La 30 decembrie 1922, aproape toate fostele teritorii ale Rusiei ţariste se aflau sub dominaţia
bolşevică şi se declara crearea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.După încheierea
războiului civil ţi formarea URSS urmează rezolvarea gravelor problemelor economice. Foametea,
lipsa combustibilului, lipsa transportului, politica de predare forţată a surplusurilor de produse
agricole (”Comunismul de război”) etc., a stârnit nemulţumirea maselor populare, mai ales a
ţăranilor. Pentru a depăşi criza economică, Lenin hotărăşte să introducă o nouă politică economică
(NEP), concepută drept capitalism de stat: impozit fix stabilit preventiv, este incurajat comerţul,
este permisă proprietatea privată la intreprinderile mici. În anumite ramuri ale economiei sunt
prezente companii străine. Prin colectivizarea agriculturii, ţăranii sunt supuşi unui control total din
partea statului comunist. URSS se transformă într-o mare putere industrială în lume. Însă trebuie
de menţionat că aceasta s-a făcut prin neglijenţa totală a cerinţelor sociale de bază oamenilor:
ţărănimea a sărăcit, a scăzut drastic nivelul de trai al populaţiei etc.În perioada 1922-1938, Stalin
elimină pe toţi oponenţii săi şi preia cu o autoritate fermă conducerea ţării. În scurt timp, dictatura
unui partid s-a transformat în dictatura unui singur om. Represiile au cuprins toate grupurile
sociale: ţăranii, preoţii, intelectualii, funcţionarii, oamenii de creaţie, armată etc. Prin aceste
represii statul obţinea forţe de muncă neplătite.

Relațiile internaționale în perioada interbelică

1928- Pactul Briand-Kellogg
1935- atacul Italiei asupra Etiopiei
1936- remilitarizarea Zonei Renane
1938- tratatul de la München
1938- anexarea Austriei de către Germania
Potrivit tratatului de pace de la Paris (Sistemul Versailles),relatiile internationale in perioada
interbelica trebuiau sa fie reglate de catre societatea natiunilor cu sediul la Geneva.
Acesta trebuia sa se ocupe de rezolvarea oricarui conflict pe cale diplomatica.Din nefericire,cea
mai mare putere a lumii,S.U.A,a refuzat sa se implice in aceasta organizatie,rezumandu-se la a
oferi credite pentru reconstructia statelor afectate de razboi.
Ca urmare,eficienta acestei organizatii a fost destul de restransa,mai ales in conditiile aparitiei
regimurilor totalitare fascist si comunist.
O prima problema a lumii interbelice a reprezentat-o Rusia comunista,denumita din 1922 U.R.S.S
Rusia s-a retras din razboi in 1917.Ea nu a participat la tratativele de pace,iar hotararile ce o
priveau au fost semnate de Consiliul Celor 4.Din acest motiv,rusii au refuzat sa recunoasca
hotararile luate aici si au cautat sa-si recupereze teritoriile cedate Romaniei,Poloniei si Statele
Baltice.
O alta problema a reprezentat-o statele fasciste.Italia sub conducerea lui Mussolini,Germania lui
Hitler,si apoi restul statelor care au fost atinse de extrema dreapta,inclusiv Ungaria,au dezvoltat
teoria "Spațiului Vital".
Din nefericire in anii 30' Germania,Italia si Japonia vor semna o intelegere de colaborare denumita
Axa Roma-Berlin-Tokio.
Asfel,Germania a ocupat Austria sia trecut la dezmembrarea Cehoslovaciei (1928).Italia a invadat
Etiopia,iar Japonia a pus stapanire pe partea de Sud-Est a Chinei numita Manciuria.
In aceste conditii devenea clar ca sistemul de securitate propus de Societatea Natiunilor a esuat si
ca omenirea se afla in pragul unui nou razboi mondial.
 Pactul Ribbentrop-Molotov
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și
Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului și ministrul de
externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în
prezența lui Stalin. După semnarea pactului de neagresiune a fost semnat și pactul adițional secret
ce prevedea împărțirea sferelor de influență în Europa între URSS și Germania nazistă. Odată cu
atacul Germaniei asupra Poloniei la 1 septembrie 1939 a început cel de-al 2-lea Război Mondial.

România interbelică
În perioada interbelică România s-a întregit(a primit înapoi Transilvania, Bucovina și Basarabia)
formându-se România Mare, și a trecut prin două etape: 1) regim Liberal Democrat (1919-1938)
și 2) Regim de autoritate Monarhică (1938-1940).
Reforma agrară din 1921- ea a condiționat prosperitate economică. României i sa îmbunătățit
starea materială a țăranilor, a afectat teritoriile moșierești și a afectat pozitiv industria.
După Marea Unire din 1918 România a avut o dezvoltare industrială și agrare extraordinară,
ocupat locuri de frunte la extragerea petrolului, industria transporturilor, dar și industrii noi . Însă
situația a luat o întorsătură radicală cu începutul celui de-al doilea Război Mondial .

Dezvoltarea Basarabiei în cadrul României

În perioada interbelică basarabenii au beneficiat de un regim demo- cratic (cu cunoscutele-i
carențe), bazat pe Constituție și legi, au folosit avantajele reformei agrare și libertățile orășenești.
Procesul de moder- nizare a economiei, infrastructurii, vieții sociale etc. a fost pe alocuri rapid, în
alte cazuri – lent sau chiar cu crize. Totuși a fost un progres in- contestabil, care, spre nefericirea
basarabenilor (a românilor în ansam- blu), a fost întrerupt de invazia sovietică, înfăptuită la 28
iunie 1940. În fața colosului de la răsărit, România a fost nevoită să cedeze Basarabia, nordul
Bucovinei, Ținutul Herța. O parte a populației s-a refugiat în România, marea majoritate însă a
avut de îndurat politicile de ingine- rie socială, promovate de URSS.

RASS Moldovenească (1924-1940)

În ciuda dimensiunilor reduse şi a caracterului etnic moldovenesc confuz, nou formata republică
sovietică autonomă reprezenta un instrument politic şi propagandistic multifuncţional în mâinile
autorităţilor sovietice: a. pentru a accentua diferenţele la soluţionarea problemei naţionale de pe
cele două maluri ale Nistrului şi între cele două sisteme politice – capitalist şi comunist, unul
românesc, altul sovietic, evident în favoarea celui sovietic; b. pentru a păstra deschisă problema
Basarabiei până la anexarea ei, o idee fixă a Moscovei de-a lungul perioadei interbelice, iar prin
asta de a crea presiuni constante asupra statului român; c. în eventualitatea unor schimbări
internaţionale majore, pentru a folosi RASSM ca un cap de pod spre Balcani.
Aceste planuri ale Moscovei vor fi puse în aplicare în contextul declanșării celui de-al doilea
război mondial.
 Relațiile sovieto-române și sistemul de alianțe al României în perioada interbelică

Negocieri sovietico-române au avut loc în cadrul Conferinței de la Varşovia (1920), Geneva

(1922), Viena (1924), însă ele au eşuat din cauza că URSS nu recunoştea Unirea Basarabiei cu
România din 27 martie 1918. O perioada de stabilizare a relațiilor româno-sovietice vine în urma
semnării de către Romania, apoi de URSS a Pactului Kellog-Briand, care interzicea războiul ca
instrument al politicii internaționale (27 august 1928- 09 februarie 1929).
Pe 21 iulie 1936 Maxim Litvina si Nicolae Titulescu, miniștri de externe sovietic și, respectiv
român, au semnat la Montreaux „Protocolul de asistență materială”, care era interpretat de partea
româna ca un tratat de neagresiune și care recunoștea existența de facto a graniței din acea vreme
dintre România și URSS.
Începând cu a doua jumătate a anilor ’30, în Europa se accentuează tot mai mult tendințele de
revizuire a frontierelor existente. Începând cu ocuparea zonei renane (martie 1936) de către armata
germană, începe destrămarea sistemelor politice europene, care a culminat cu semnarea Pactului
Ribbrentop- Molotov și începerea Celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta a adus după sine
ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către armatele URSS și anularea tuturor acordurilor
bilaterale româno-sovietice.

Anexarea Basarabiei și rapturile teritoriale din vara anului 1940,

RSSM (1944-1991)

În urma semnării Pactului Molotov-Ribbentrop, la 23 august 1939, soarta Basarabiei, dar

și a întregii lumi, a fost pecetluită. Uniunea Sovietică de pe poziții de forță a cerut României,
prin 2 scrisori/ note ultimative la 26 și 28 iunie 1940, să cedeze Basarabia. Trupele sovietice,
însă, au ocupat și Bucovina de Nord și Ținutul Herța!
Deja la 2 august 1940, Sovietul Suprem vota crearea Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești. Imediat aici au fost introduse legile sovietice, sistemul fiscal sovietic, au fost
naționalizate băncile, pământul.
La 10 februarie 1941 a fost votată Constituția RSSM, care era o copie fidelă a celei din URSS
și nu ținea cont de specificul, tradițiile și valorile populației băștinașe.
Odată cu ”eliberatorii sovietici” în RSSM au început arestările, deportările, colectivizarea
forțată și foametea organizată(1946-1947).
Această politică a avut urmări tragice pentru populația din RSSM, pentru fiecare familie,
iar repercursiunile ei le simțim până astăzi.

Al 2-lea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945, deși
unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea majoritate a
țărilor lumii—inclusiv toate marile puteri—care au format două alianțe militare opuse:
Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de
milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat
întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-o stare de
„război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare. Marcat de moartea
masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși aproximativ 11 milioane de
oameni)și de bombardamentele strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au
murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele
atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la între 50 și 85 de milioane de decese, mai
mult decât orice alt conflict din istoria omenirii.
Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a
înființat Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională și
a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase—Statele Unite, Uniunea Sovietică,
China, Regatul Unit și Franța—au devenit membri permanenți ai Consiliului de Securitate
al ONU. Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale, pregătind scena
pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp, influența unor mari
puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început decolonizarea Asiei și Africii. Cele mai
multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat spre redresarea economică.
Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a pune capăt dușmăniilor
dinainte de război și de a crea o identitate comună.

România, Basarabia și Transnistria

In Basarabia dupa retragerea soveticilor era un haos complet si in frunte cu Voiculescu s-a
contribuit la refacerea cailor ferate, multor intreprinderi, in agricultura cultivarea suprafetelor
agricole, aprovizionarea cetatenilor si soldatilor cu produse si un rol inportant a avut in domeniul
culturii prin restabilirea scolilor, gimnaziilor, liceelor, asigurarea cu personal didactic, activitatea
multor muzee…La propagarea valorilor culturilor romanesti a contribuit Regele Mihai 1.In
Transnistria la 19 august 1941 a fost infiintat Guvernamintul Transnistriei in frunte cu Gheorghe
Alexianu. Din punct de vedere teritorial-administrativ Transnistri se impartia in judete, raioane,
comune si municipii.Colhozurile au fost transformate in obsti de munca…
Romania era amenintata de o invadare totala a armatelor rusesti si doreau schimbarea cursului
politic in favoarea caruia la 20 iunie 1944 a fost alcatuit Blocul National Democrat scopurile
caruia erau:-alaturarea Romaniei la razboi inpotriva Germaniei si inlocuirea regimului antonescian
cu un regim constitutional democratic.Care au fost indeplinite la 24 augus s-a constituit un guvern
care se obliga sa institue un regim democrat , sa respecte drepturile cetatenilor… Astfel a fost
infaptuita lovitura de stat care a avut dret urmare schimbarea regimului politic al Romaniei.

Relațiile internaționale în perioada postbelică

1947- lansarea planului american Marshall; doctrina Truman

4 aprilie 1949- crearea NATO
14 Mai 1955- crearea OTV
1962- criza din Caraibe
1965-1973- războiul din Vietnam
1989- 1989- războiul din Afganistan
1991- sfârșitul războiului rece
"Războiul rece" a dominat politica externă a SUA şi a URSS încă din 1947, când s-a folosit
pentru prima oară termenul, şi până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. • Din punct de vedere
al mijloacelor utilizate, Războiul Rece a fost o luptă în care s-au utilizat presiunea economică,
ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaţiunile militare de
intensitate mică şi iminentul război pe scară mare.
1961 – Este ridicat Zidul Berlinului de către rusi, simbol al divizării şi al intoleranţei între cele
două Lumi. • Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste insistent afişat în lumea
occidentală, în special după împuşcarea câtorva evadaţi intens mediatizată. Liberalizarea politică
de la sfârşitul deceniului al nouălea, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea
restricţiilor la trecerea frontierei est-germane, care au dus în cele din urmă la demonstraţii de masă
şi căderea guvernului comunist

SUA, Germania și Japonia ( perioada postbelică)

Statele Unite ale Americii devin după 1945 lider al lumii libere de comunism și dictatură . SUA
domină din punct de vedere atât militar cat și economic și politic cea mai mare parte a lumii, cu
excepția zone de influență sovietică și, mai târziu, chineză . Germania este o țară în frântă în cel
de-al doilea Război Mondial, ca și fosta sa aliată, Japonia . ambele state însă cunoscut o
ascensiune economică impresionantă, grație ajutorului american, dar și unei culturi și spirit de
întreprindere ieșit din comun al popoarelor.
1945 1953 – președinția lui Truman în Statele Unite
1981 – 1989 – Ronald Reagan, președinte al SUA
1989 – căderea Zidului din Berlin
1990 – reunificarea celor două Germanii

Franța, Marea Britanie și Italia ( perioada postbelică)

Marea Britanie și Franța, două țări învingătoare. Ele au fiecare câte o zona de ocupație în
Germania și dețin un loc permanent în Consiliul de Securitate ONU . beneficiază ambele de planul
Marshall . Franța este membră fondatoare a comunității Economice Europene în 1957 . Marea
Britanie, deși își pierde imperiul său colonial, rămâne până în anii 1970 sceptică la integrarea
europeană, aderă în 1963, apoi iese din UE 2020 .
Italia la rândul său este o țară învinsă către anul 1945 dar se integrează repede, ca și Germania, în
structurile de securitate occidentală NATO sau în procesul de integrare europeană 1957.

URSS și sistemul comunist, și colapsul lui

Regimul totalitar sovietic a luat naştere la finele Primului Război Mondial, când în contextul
unei acute crize politice, economice şi sociale, determinate atât de efectele războiului, cât şi de
condiţiile specifice, interne de evoluție a Rusiei, bolşevicii au efectuat o lovitură de stat în
octombrie 1917, proclamând Rusia o republică a sovietelor.
Factorul politic în colapsul URSS
Atunci când Mihail Gorbaciov a fost numit secretar general al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice (PCUS) la data de 11 martie 1985, obiectivele sale domestice principale erau să readucă
la viața economia sovietică muribundă și să simplifice birocrația guvernamentală greoaie. Deși
încercările sale inițiale nu au reușit să aducă rezultate semnificative, Gorbaciov a instituit politicile
„glasnost” (în traducere literară deschiderea) și „perestroika” (restructurare). Cel dintâi a avut ca
scop promovarea dialogului, iar cel din urmă a introdus politici de piață cvasi-liberă în industriile
administrate de stat, potrivit Britannica.
În loc să declanșeze o renaștere în gândirea comunistă, glasnost a dus la criticarea întregului aparat
sovietic. Statul a pierdut controlul asupra sferei publice, iar mișcările de reforme democratice s-au
intensificat în blocul sovietic. Perestroika a arătat ce este mai rău în sistemele capitalist și
comunist. Controlul asupra prețurilor a fost eliminat în unele piețe, însă structurile birocratice
existente au rămas la locul lor, astfel că oficialii comuniști au reușit să respingă politicile care nu
erau în beneficiul personal.
Într-un final, reformele lui Gorbaciov și abandonarea doctrinei Brejnev au accelerat prăbușirea
imperiului sovietic. Până la sfârșitul anului 1989, Ungaria eliminase gardul de la granița cu
Austria, sindicatul polonez Solidaritatea ajunsese la putere, statele baltice făceau pași concreți spre
independență, iar Zidul Berlinului fusese doborât. Cortina de Fier căzuse, iar Uniunea Sovietică nu
avea să mai reziste prea mult.

Regimul totalitar în România (1944-1989)

Instaurarea comunismului în România a început în 1945, odată cu ocupația sovietică, iar Republica
Populară Română a fost proclamată pe 30 decembrie 1947. Sistemul democratic a fost abolit și
Regele Mihai silit să abdice. Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretarul
Partidului Muncitoresc Român, și sub atenta îndrumare a URSS, a început o amplă acțiune de
sovietizare a țării[2] care a durat până spre sfârșitul vieții liderului comunist. În 1964, cu un an
înainte de moartea sa, Gheorghiu-Dej a decis să imprime un nou curs regimului politic, dând
semnalul începerii desprinderii României de pe orbita Uniunii Sovietice. Între 15 – 22 aprilie
1964, în cadrul Plenarei Lărgite a C.C. al P.M.R., a fost dată publicității Declarația cu privire la
poziția P.M.R. în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale,[3] considerată mai
apoi primul pas într-o politică de autonomie față de URSS.
În primii ani de după venirea sa la putere, Ceaușescu a continuat politica de ieșire de sub tutela
Moscovei începută de Gheorghiu-Dej înainte de moartea sa. În plan extern, Ceaușescu a inițiat o
deschidere față de Occident, intensificând schimburile comerciale, politice, culturale și științifice
dintre RSR și statele din Vest. România a fost prima țară din lagărul socialist care a stabilit relații
diplomatice la rang de ambasadă cu Republica Federală Germania, pe 31 ianuarie 1967. De
asemenea, RSR a fost singurul stat comunist care nu a rupt relațiile diplomatice cu Israelul în urma
Războiului de Șase Zile. Dar unul din cele mai cunoscute momente politice din acei ani a fost
condamnarea de către Nicolae Ceaușescu a intervenției militare, începută în noaptea de 20 spre 21
august 1968, a trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, intervenție care a pus capăt
Primăverii de la Praga.
 Republica Moldova la etapa actuală

1989 ,10 februarie – primele alegeri democratice în parlament

1989, 31 august -decretarea limbii române limba de stat
1990, 23 iunie- programare a suveranității Republicii Moldova
1991 , 2 7 august- proclamarea independenței Republicii Moldova
1994, 29 iulie- adoptarea constituției Republicii Moldova
Proclamarea independenței de stat a Republicii Moldova la 2 7 august 1991 a constituit un pas
major spre lichidarea unora dintre consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov . S-au pus bazele
croirii unui destin nou și demn al țării într-o Europă în schimbare, prin reașezarea ei pe temeiuri
mai sigure . fiind certificatul de naștere al Republicii Moldova, declarația de independență rămâne
singurul act juridic imuabil care trasează parcursul viitor al țării .

Cultura și știința în perioada postbelică

1946- crearea primului computer
1947 – inventarea tranzistorului
1955- descoperirea ADN-ului
1957 – începutul erei spațiale
1961 – primul om zboară în cosmos
1997 - Institutul Roslin: Oaia Dolly este clonată
Albert Einstein( 1789 – 1955 ) -fizician, unul dintre fondatorii fizicii teoretice contemporane,
laureat al primului Nobel 1921 . a elaborat teoria relativității (1905 , 1915) . Mare umanist, activ
militant pentru pace, semnatar al proclamației împotriva amenințării nucleare . pe lângă fizică s-a
preocupat de istorie, filozofie și publicistică .
Iuri Gagarin (1934 – 1968) – primul om care a zburat în cosmos