Italia fascista!

O miscare fascista italiana a existat din 1921, tot atunci ea sa transformat in partid politic,
programul lui continea prefederi ca :

- Intarirea armatei
- Apararea statului
- Un garant al pacii sociale, si coeziunii nationale
- Interzicerea dreptului la greva
- Expansiunea Italiei
In urma marsului asupra Romei din octombrie 1922, Mussolini a fost numit de regele
Victor Emanuel al III-lea, prim-ministru .
El a pastrat la inceput caracterul unui regim democratic si a atras in guvern, nu doar
fascisti, ci si ofiteri, liberali moderati si catolici. Procesul de fascizare sa produs in timp.
Mussolini a pastrat constitutia, dar a golit-o treptat de substanta, inca din 1922, a format o
militie a partidului care dubla organismele statului. A organizat marele consiliu al fascismului
care se pronunta asupra tuturor problemelor politice, in acelasi timp PNF a intrat in jocul
parlamentar, participand la alegeri, semne majore prinvind schimbarea regimului s-au produs
in 1926, atunci au aparut legile pentru protejarea statului, toate partidele si organizatiile ne-
fasciste au fost desfiintate, a aparut in tribunal special pentru delicte politice si multi dintre
liderii politici au fost incarcerati.
Tot in 1926 a fost introdus sistemul corporatist :
- S-a creat o organizatie salariala si patronala pentru fiecare profesie cu rol in organizarea
raporturilor de munca.
- Puterile legislative ale ducelui au fost extinse, senatul era numit in continuare de rege, iar
camera deputatilor inoita odata la 5 ani, printr-un sistem mix :
- Din cei o mie deputati, 400 erau numiti de marele consiliu fascist si supusi apoi
plebiscitului, treptat acesta a devenit o formalitate.
- Mussolini a luat primele masuri de intarire a statului si natiunii, prin campania
numita « batalia demografica »
- A luat masuri pentru relansarea natalitatii.
- Au fost fixate taxe suplimentare pentru barbatii celibatari peste 25 de ani
- Au scazut impozitele pentru familiile numeroase si oferite recompense pentru
fiecare nastere

Apogeul regimului fascist, a fost atins dupa 1935, cand regimul s-a radicalizat, in sens
totalitar, dupa succesele externe din Etiopia si Spania, s-au produs transformari interne, s-a produs un val
de … in jurul lui Mussolini, camera deputatilor este inlocuita cu camera fasceilor, iar alegerile cu sistemul
numirilor. Partidul a fost considerat o aristocratie de comanda investit cu rolul de-a forma omul nou,
dinamic, muncitor si eroic.

Tot acest proces a fost pus pe seama, procesului de imitatie a Germaniei, este evident ca dupa
1936, Mussolini a aplicat masuri rasiale, in Etiopia, negri au fost separati de albi, au fost interzise
casatoriile intre italieni si non-italieni, evreii au fost exclusi din armata si functiile publice, apare cultultup
personalitatii ducelui care prin parade, salut, intruniri publice, copia modelul german, Mussolini,
considera ca Italia trebuie sa fie, cel de-al 2-lea pilon al viitoarei Europe alaturi de Germania, el dorea
refacerea vechiului imperiu Romano-German, in care Italia sa aiba o zona rezervata in Mediterana.

Relatiile internationale din anii 30.

Principala problema in dezbaterea istoriografiei, a fost pentru mult timp stabilirea vinovatiei,
pentru declansarea celui De-al Doilea Razboi Mondial, iar in acest context originile trebuie cautate in anii
30. Sunt istorici care sustin ca Hitler a dorit razboiul de dragul razboiului, avand vocatie de cuceritor
mondial, altii sustin ca Hitler a avut un plan bine pus la punct pe care la urmarit constant, pentru a
transformat Germania in putere mondiala. Un al treilea curent sustine ca cei care au permis declansarea
razboiului au fost statele Occidentale, ele « lau invitat » pe Hitler sa atace prin ezitarile lor si prin
politica conciliatorista, el a fost un maestru al jocului de asteptare pana cand fortele adverse se macinau in
propriile confuzii, nu formula cereri exprese ci se declare nemultumit si apoi astepta concesii din partea
Occidentalilor.

Aceasta categorie de istorici, sustin ca inarmarea Germaniei a fost un mit, in condiile in care,
primii ani ai guvernarii lui Hitler, s-au axat pe rezolvarea problemelor sociale, iar in 1938 procentul de
15% din PIB alocat armatei era echivalent cu cel din Marea Britanie, exista o serie de intrebari, care
explica in parte deciziile lui Hitler si ale Occidentalilor.

Francezii nu au dorit sa intervina, pentru ca nu erau pregatiti sa mobilizeze armata, iar Britanicii,
pentru ca opinia publica nu ar fi fost de accord sa se angajeze intr-un razboi, pentru ca germanii si-au
redobandit propria tara. La fel de incurcate au fost statele Occidentale si in contextul razboiului dus de
Italia in Etiopia. Italia avea relatii buna cu Franta si MB., iar cele doua puteri au oscilat intre o interventie
impotriva Italiei, prin care respectau princiipile Ligii Natiunilor (Italia era stat agresor) sau o neinterventie
care ar fi pastrat Italia alaturi de ele. Cele doua au decis sa intervina, impunand sanctiuni Italiei (oprirea
importurilor, refuzarea creditelor, etc.). Tari ca Germania, Japonia, SUA, au refuzat embargoul astfel
incat sau diminuat efectele boicotului, in consecinta razboiului din Etiopia, …, iar in plan extern Italia a
inceput apropierea de Germania, s-au pus astfel bazele AXEI initiativa stimulata de venirea ca ministru
de externe a lui Ciano, in 1937 s-a semnat pactul anti-comitern si tot atunci Italia a iesit din Liga
Natiunilor. Intre 1937-1939 au avut loc doua mari crize care au demonstrat … sistemului European in
timpul unei vizite la Berlin din 1937, ministrul de externe britanic Halifax ii declara lui Hitler ca va fi de
acord cu schimbari in privinta Austriei si Cehoslovaciei prin solutii practice, i-au fost astfel oferite cai
deschise lui Hitler pentru a proclama « ANSCHLUSS-UL » urmat de organizarea plebiscitului care valida
intrarea Austriei in componenta Germaniei.

Franta si MB nu au luat atitudine pentru ca trecerea Austriei la Germania, se bazase pe un vot

popular si ele nu puteau interveni militar, in acelasi context analizam si criza Cehoslovaca, existenta unei
populatii germane numeroase, in regiunea sudeta.

Politica externa a SUA

SUA au incercat la inceputul anilor 30 sa deschida mai mult politica externa spre afacerile
europene, a incercat sa adopte unele masuri pentru descurajarea unui nou razboi, prima masura :
  Johnsom Act- viza ca SUA sa nu mai fie o sursa de aprovizionare pentru conflictele din lume,
actul interzicea importurile de la guvernele care nu isi onorasera platile in contul datoriilor inter-
aliate, in 1935 a adoptat prime lege a neutralitatii care prevedea impunerea embargoului la
comertul cu arme catre beligeranti si interdictia pentru navele comerciale de a tranzita zone de
conflict. In 1936 a fost data a doua lege a neutralitatii prin care se adopta carantina fata de cei
care promovau solutii extreme, principala avizata fiind Germania. Ultimul document in aceasta
serie a fost
 Cash and Carry Act – prin care SUA puteau face comert doar cu cei care plateau imediat si isi
transportau singuri marfa (era avantajata MB si dezavantajata Germania) aceasta politica s-a
schimbat din 1938 in contextul in care partidul democrat ajuns la putere a refacut strategia de
politica externa, a incercat sa evita angajamentele internationale si sa reintoarca la izolare.

Politica Frantei si MB.

Cele doua state au actionat in anii 30 in tandem, desi pana instre 1938 aveau motive de suspiciune
reciproca, pe fondul cresterii puterii Germaniei, Franta a realizat ultimul mare proiect din perioada
interbelica, o alianta cu URSS pentru incercuirea Germaniei, ca urmare s-a relizat un pact oriental prin
care URSS a fost scoasa din izolare, a aderat la Liga Natiunilor, iar state precum Cehoslovacia si
Romania au fost incurajate sa isi normalizeze relatiile diplomatice cu Moscova. Asasinarea primului-
ministru francez Barthou a pus capat acestui plan, succesorul lui Laval, acesta era mai putin entuziast fata
de ideea apropierii de URSS.

Tot pentru a incercui Germania, in 1935, Franta, MB si Italia au realizat frontul de la Stressa care
insa nu a rezistat deorace in urma conflictului din Etiopia, Italia s-a indepartat de Franta si MB, iar Anglia
a incheiat un acord naval cu Germania, venirea in fruntea guvernului britanic a lui Nevile Chamberlain in
1937 a insemnat debutul perioadei conciliatoriste in politica franco-britanica.

Ultima incercare de apropiere a Frantei, MB si URSS pentru a incercui Germania a fost in vara
lui 1939, URSS a cerut atunci ca cele doua puteri sa considere un atac al Germaniei spre Polonia si
Romania ca o agresiune indirecta la adresa URSS, in acest caz trupele sovietice, puteau sa patrunda in
Romania si Polonia fara acceptul celor doua tari, pentru ca Franta si MB nu au fost de acord proiectul de
tratat a cazut si sovieticii au inceput negocieri cu germanii. Dupa 3 saptamani a fost incheiat pactul de
neagresiune de la 23 august 1939, prin care Germania si URSS se angajau sa nu se atace reciproc. A
existat si un protocol secret care impartea zonele de influenta in estul Europei.

Perspectivele MB, SUA si URSS in razboi

MB : a conceput un razboi victorios printr-o abordare periferica. Diplomatii britanici si-au pus intrebarea
« de unde a izbucnit razboiul ? »

In privinta razboiului MB a abordat strategia periferica ca optiune invingatoare, adica Germania trebuia
atacata in zonele periferice mai slab aparate (mai ales zonele italiene din Mediterana si nordul Africii) in
privinta organizarii pacii, MB s-a concentrat mai ales pe reorganizarea Europei plecand de la ideea ca
Europa a fost cea care a generat doua Razboaie Mondiale, pentru pacificarea viitoare a continentului,
Londra prevedea crearea unei supra-structuri Europene (Federatie de state), primele semnale au fost din
1940 cand Churchill a propus Frantei sa realizeze o uniune ca nucleu a unei viitoare Europe Unite.
Plecand de la acelasi proiect. In 1942 la Londra, guvernele in exil ale Greciei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei
si Poloniei au fost incurajate sa incheie proiecte de federalizare. La finalul razboiului aceste federatii
locale urmau sa faca parte dintr-un sistem federal mai larg.

SUA : principala provocare a presedintelui Roosevelt a fost de a pregati Congreul si opinia publica
Americana pentru intrarea in razboi. Pentru aceasta el a realizat trei actiuni :

- Land Lease (1941), a propus iar Congresul a votat aceasta rezolutie, prin care presedintele
avea la dispozitie un fond de 7 miliarde dolari, pe care il putea folosi in ajutorul oricarei tari a
carei aparare o considera vitala pentreu SUA, programul -//- a costat pana la finalul razboiului
50 de miliarde dolari din care majoritatea fondurilor au fost destinate URSS.
- Declaratia celor patru libertati, a fost discurs in fata Congresului prin care Roosevelt si-a
asumat respectarea a patru libertati – de expresie – religioasa – de protectie impotriva
razboilui – libertatea in raport cu nevoile social-economice.
- Semnarea in august 41 a Chartei Atlanticului…

In cazul SUA optiunile militare negociate cu partenerii au fost principiul “Germania mai intai” adica
concentrarea eforturilor in razboiul european, abia in etapa a doua sa pus problema concentrarii fortelor
in razboiul din Asia-Pacific.

In privinta organizarii post-belice, proiectul major al statelor unite a fost infiintarea unei organizatii
international care sa gestioneze problemele politice, militare si economice ale lumii, noua organizatie
trebuia sa fie dominate de patru politisti mondiali ( SUA, MB, URSS si China) fiecareia revenindui un
anumt spatiu geo-politic. In supsidiar pe timpul mandatului lui Rooesevelt a existat si un proiect cu
privire la Germania, pentru ca ea se facea responsabila de razboi, la finalul acestuia, Germania trebuia
transformata intr-o putere agricolo, industria desfiintata, la fel si armata.

Proiectul a apartinut lui Henry Morganthrau, a fost asumat de presedinte, dar abandonat in 1945
de noul presedinte Truman.

URSS : principala preocupare a lui Stalin a fost de a realiza un brau de securitate care sa inconjoare
URSS, si care sa fie format din teritorii si state care sa permita apararea teritoriului URSS si apararea
regimului comunist. Prima idee in acest sens a fost exprimata de Lenin in 1920, el vorbea atunci de
exportul de comunism in statele vecine Rusiei ca forma de protejare si perpetuare a regimului bolsevic.
Prima concretizare a planului lui Stalin a fost anexa secreta a pactului de neagresiune cu Germania prin
care URSS revedinca un teritoriu ce lega Marea Baltica de Marea Neagra si cuprindea teritorii din
Finlanda, Statele Baltice, Polonia si Basarabia. Atacul german din 1941 la determinat pe Stalin, sa
fundamenteze mai bine idee braului de securitate lansand ideea nu doar ca URSS trebuie sa aiba frontiere
extinse spre vest ci si ca trebuie sa existe state satelit care sa protejeze in viitor teritoriul si ideologia.