Istorie universală modernă și contemporană

• Ce este Antanta și cum s-a constituit aceasta?

Franta, Anglia, Rusia
Evolutia structurii de pe continent reprezenta o problema gravă pentru Anglia. Rivalitățile
imperialiste îi menținuseră pe britanici în conflict cu rușii și cu francezii, însă
consolidarea rapidă a puterii militare a Germaniei și progresul comerțului internațional au
devenit motiv de ingrijorare al englezilor. În 1904, Franța și Anglia au încheiat
“Antanta Cordială”, un fost un acord bilateral, un pact de apărare reciprocă. Apoi în
1907, cele două națiuni vor încheia același pact și cu Rusia, astfel structura diplomatică
oferea garanția dacă vreuna dintre națiuni ar intra în război/conflict, toate celelalte o vor
urma.

• Ce este Tripla Alianță și cum s-a constituit aceasta?

Germania, Austro-Ungaria, Italia (1882)
Interesele germane erau menținerea legăturilor cu Austria. În 1879, cancelarul Otto von
Bismarck încheie în secret o Dublă Alianță cu Imperiul Habsburgic. Cele două se
angajau să lupte împreună împotriva Rusiei, în cazul în care aceasta ar ataca una dintre
cele două state. În 1882, Italia se alătură structurii diplomatice austro-germane, creând
Tripla Alianță.

• Ce este „Revoluția din Februarie” și care sunt diferențele acesteia față de

„Revoluția din Octombrie”?

Revoluția din Februarie 1917: a fost prima revoluție rusă din cauza că poporul nu era
mulțumit cum conduce Țarul, și de faptul că el se implica mult prea mult în luptele
primului război mondial. Astfel Țarul Nicolae al II-lea abdică. Au fost revolte cu
caracter economic și politic, un batalion de soldați au fost trimiși să reprime revolta însă
fără succes. S-a înlocuit autocrația printr-o guvernare orientată aparent către o
democrație parlamentară.
Revolția din 25 Octombrie 1917 (revoluția bolșevică): a fost o lovitură de stat prin care
bolșevicii au preluat puterea cu forța a guvernului lui Kerenski. Lovitură de stat condusă
de Vladimir Lenin și este considerată prima revoluție comunistă. Revoluție bazată pe
ideile lui Karl Marx. Astfel noul guvern a decis să scoata Rusia din război. La începutul
anului 1918 Rusia s-a recunoscut învinsă.

• Cum și când s-a constituit Imperiul German și cine au fost protagoniștii acestui
eveniment?

Venirea lui Wilhelm I pe tronul Prusiei a redus inițial șansele acestui stat de a conduce
eforturile de unificare a Germaniei. În 1862, Wilhelm l-a numit prim-ministru pe Otto
von Bismarck, el a condus campania de unifiare națională a Germaniei. În 1867,
Bismarck a trecut la organizarea Confederației Nord-Germane, o uniune a tuturor
statelor germane, cu excepția principatelor din sud. Statele germane din sud nu erau
interesate de o fuziune cu statele din nord, pentru că în sud predomina religia catolică iar
 în nord religia luterană. Ultranaționalismul era singura cale de unire. Astfel Bismarck a
inițiat o politică activă menită să provoace un conflict cu Franța. În 1870 are loc
conflictul. Bismarck incheie o alianță defensivă cu cele patru state germane din sud.
Forțele germane îi înfrânge pe francezi la Sedan. În Sala Oglinzilor, la 18 ianuarie
1871, conducătorii tuturor statelor germane s-au întrunit ca să-l proclame pe Wilhelm
împărat al noii națiuni. Prin urmare Bismarck cu ajutorul acestui mic conflict ajunge să
unească cele 28 de state într-o singură națiune.

• Cum și când s-a construit unitatea Italiei și cine au fost protagoniștii acesteia?

Dându-și seama după înfrângerea din 1848 că statele italiene singure nu pot face față Austriei,
Cavour s-a gândit să obțină alianța unei mari puteri. Încheie în 1858 un tratat de alianță cu
Franța prin care se angaja că în schimbul ajutorului dat de aceasta pentru eliberarea nordului
Italiei de sub stăpânirea austriacă să cedeze Franței orașul Nisa și provincia Savoia.

Ca urmare în 1859 Sardinia aliată cu Franța a înfânt Austria la Solferino și a obligat-o să-i cedeze
provincia Lombardia. În 1860 în unele state din nordul Italiei au avut loc revoluții prin care
suveranii au fost detronați, iar populația s-a pronunțat prin plebiscit pentru unirea cu Sardinia.
Tot în 1860 fostul revolușionar Giussepe Garibaldi a organizat ”Expediția celor 1000 de cămăși
roșii” prin care trupele regelui Două Sicilii au fost înfânte, iar armata lui Garibaldi și cea a
regelui Sardiniei au ocupat partea de est a statului papal. Astfel N și S Italiei au fost unite, iar în
1861 s-a proclamat Regatul Italiei.

A urmat un alt război în 1866 în care Italia s-a aliat cu Prusia pentru a lupta împotriva Austriei.
Astfel și regiunea Veneția a fost eliberată și inclusă în statul italian.

În 1870 Italia a profitat de faptul că trupele franceze care-l apărau de papă au fost retrase și au
ocupat și restul statului papal, făcând din Roma capitala Italiei.

• Diferențe și asemănări între procesele de unificare din Italia și din Germania.

Asemănări:
• procesul de unificare a celor două s-a realizat pe cale militară, s-a desfășurat în a doua
parte a sec. al XIX-lea, unde revoluțiile de la 1848 au sădit această dorință de unificare.
• unificarea celor două state a fost pornită de un stat bine centralizat și susținut de marile
puteri (Italia- Piedmont și Germania- Prusia),

Deosebiri:
• conducerea procesului de unificare a Germaniei a fost realizată sub directa îndrumare a
cancelarului Otto von Bismarck, unificarea germană s-a finalizat cu încorporarea a două
provincii franceze.
• Dacă Piedmontul și italienii sub condurea lui Garibaldi au avut sprijinul Franței în
 unificarea Italiei, Prusia nu a avut pe nimeni ca aliat înafară de Austria dar care s-a
dovedit un aliat nepotrivit, care a luptat cot la cot cu Prusia doar împotriva Danemarcei în
1864, care au adus un lanț de războaie pornite de Prusia împotriva țărilor vecine.

• Diferențe și asemănări între unificarea României și a Italiei.

Asemănări:
• în ambele state au existat revoluții (1848) însă în România autocrațiile vecine pun capăt
cu forța revoltelor din Moldova și Țara Românească.
• Procesul de unificare a celor două s-a încercat pe cale militară, însă doar Italia a reușit.
Deosebiri:
• Italia a reușit pe cale militară unificare ei, iar România pe cale diplomatică (Mica Unire
de la 1859- dubla alegere a lui Al.I.Cuza.).

• Ce sunt „menșevicii”?

Au fost o facțiune a mișcării revoluționare din Rusia care a apărut în 1903 după o dispută
dintre Vladimir Lenin și Iulius Martov. (ambii membri Partidul Social Democrat al Muncii din
Rusia).  Majoritatea membrilor de partid a fost de acord cu Martov (faptul că Lenin a apărat
ideea unui partid mic format din revoluționari de profesie) și au format facțiunea menșevică
(minoritari), în timp ce facțiunea lui Lenin a devenit cunoscută ca bolșevică. (majoritari)

• Cine a fost Otto von Bismarck?

Otto von Bismarck a fost numit de către Wilhelm I în 1862 prim-ministrul Prusiei, si
a contribuit la unificarea Germaniei.

• Cine a fost Alexander Feodorovici Kerenski?

A fost al doilea prim-ministru al Guvernului provizoriu rus, chiar înainte ca bolșevicii lui Lenin
să cucerească puterea.

• Ce este Partidul Socialist Revoluționar Rus, cu ce doctrină politică se înrudește

acesta și cine a fost liderul acestuia?

A fost un partid politic din Rusia la începutul secolului al XX-lea. Avea un program de tip social
democratic. Politica lor era de stânga, mai moderată decât a bolșevicilor.  Intenția lor era aceea
de a lărgi conceptul de popor pentru a cuprinde toate elementele societății care doreau să vadă
sistemul țarist distrus. Revoluția rusă din februarie 1917 le-a adus ‘‘‘Eserilor’‘‘ un rol politic
mult mai important, unul dintre membrii partidului, Alexandr Fedorovici Kerenski, intrând în
guvernul liberal, iar în cele din urmă ajungând șeful Guvernului Provizoriu.

• Vorbiți despre Primul Război Mondial și despre bătăliile mai importante ale
acestuia.

Primul Război Mondial fost un conflict militar de dimensiuni mondiale.

• În 28 iulie 1914 Austria a atacat Serbia (în 23 iulie 1914 Serbia primise ultimatum de la
Austria)
• În 3 august 1914 Germania a invadat Belgia.
• În 6 martie 1917 Statele Unite ale Americii intră în război.
• În 11 noiembrie 1918 războiul a luat sfârşit.
• Combatanţii războiului au fost Antanta ( Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus-
Romania 1916) şi Puterile Centrale (națiunile Germaniei, Austro-Ungariei, Imperiului
Otoman și Bulgariei)

• Vorbiți despre cel de-al Doilea Război Mondial și despre bătăliile mai importante ale
acestuia.

Războiul a început la 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către Germania, ceea
ce a atras în conflict Franţa, Anglia şi Commonwealth-ul. Uniunea Sovietică a anexat partea
răsăriteană a Poloniei în 1939, a declanşat un război separat cu Finlanda şi a fost atacată de
Germania Nazistă, în iunie 1941. Statele Unite ale Americii au intrat în conflict, în decembrie
1941, după Atacul de la Pearl Harbour. Războiul s-a sfârşit în 1945, când toate puterile Axei au
fost înfrânte.
Părţile aflate în conflict au fost Puterile Axei şi Aliaţii. Axa a reprezentat ( Italia Fascistă
şi Germania Nazistă, care s-a extins cu Japonia , România şi Bulgaria.) Unele dintre ţările
ocupate de nazişti au trimis unităţi militare pe front, în special pe Frontul de Răsărit.
Printre forţele expediţionare care s-au alăturat Germaniei au fost cele ale Regimului de la
Vichy, Olandei, Belgiei, Spaniei.
Aliaţii au reprezentat, mai întâi, alianţa dintre Anglia, (inclusiv Commonwealth-ul),
Franţa şi Polonia, mai târziu alăturându-li-se Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii şi
China.
Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic, Europa Apuseană şi Răsăriteană,
Marea Mediterană, Africa de nord, Orientul Mijlociu, Oceanul Pacific şi Asia de sud-est şi
China. În Europa, războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiţionată a Germaniei, la 8
mai 1945, dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei - 15 august 1945.

• Care a fost importanța și semnificația Stalingradului?

Bătălia de la Stalingrad a fost cea mai sângeroasă bătălie din istoria omenirii. Bătălia include
campania de bombardamente a oraşului Stalingrad (azi redenumit Volgograd) din sudul Rusiei,
atacul terestru german asupra oraşului, luptele din interiorul oraşului însuşi şi contraofensiva
sovietică care, în cele din urmă, a încercuit şi distrus forţele germane şi ale celorlalţi aliaţi din
cadrul Axei din oraş şi din raionul oraşului. Au murit 3 milioane de oameni. Forţele Axei au
pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit şi nu şi-au mai revenit
niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat
începutul eliberării patriei, luptă care a dus în cele din urmă la victoria din 1945 asupra
Germaniei Naziste.

• Descrieți ascensiunea la putere a lui Hitler și contextul în care a avut loc acesta.

La întoarcerea din război Hitler a intrat in randurile militantilor nationalisti hotarati sa distruga
Republica de la Weimar. A aderat la Partidul Muncitoresc din Germania. Mesajul nationalist
rasist si discursul sau aproape hipnotic au contribuit la cresterea numerica a partidului. In 1921
partidul l-a numit pe Hitler conducator suprem. Criza economica a atras si electoratul de parte
lui Hitler. In alegerile pentru Reichstag din iulie 1932, nazisti au obtinut 230 de mandate, cu 100
mai multe decat socialisti. Factiunea Schleicher a afcut presiuni asupra lui Hindenburg, care
l-a numit pe Hitler cancelar la 30.ian.1933. Astfel Hitler a instituit un regim dictatorial. Un
incendiu care a devastat cladirea Reichstagului la sfarsitul lui februarie 1933 a oferit nazistilor
pretextul de a trece la fapte, i-au acuzat pe comunisti ca ei ar fi fost de vina de acest incident si
au declansat o campanie sustinuta de suprimare. La 23 martie 1933 Hitler a promulgat o lege
care ii confera puteri dictatoriale, singurii care au votat impotriva au fost socialisti, insa erau
putini.

• Ce se înțelege prin Republica de la Weimar și când se plasează, cronologic, aceasta?

In octombrie-noiembrie 1918, Germania sufera o infrangere militara urmand sa se predea. Au
izbucni revolte. Imparatul Wilhelm al II-lea a abdicat iar socialisti moderati din Berlin au
proclamat Germania republica. Ei s-au intrunit la Weimar in 1919, intr-o adunare constituanta,
unde au fost elaborate legile fundamentale al Republicii Germania. Constitutia de la Weimar
prevedea existenta unui presedinte ales si imputernicit sa numeasca un cancelar, infiintarea unei
camere legislative (Reichsrat), compusa din reprezentanti ai celor 18 state ale natiuni. Prin
constituirea ”Republicii de la Weimar” in Germania a fost instituita prima guvernare
democratica. Noul guvern a trebuit să facă faţă agitaţiilor politice atât de stânga cât şi de dreapta
precum şi gravei crize economice şi sociale.
În ianuarie, spartakiştii, aripa stângă a socialiştilor, imitând pe bolşevicii ruşi, au încercat
să preia puterea. Cu ajutorul unor formaţii para-militare credincioase guvernului mişcarea
spartakistă a fost înăbuşită, iar conducătorii spartakişti Karl Liebknecht şi Rosa Luxemburg au
fost asasinaţi. Această săptămână este denumită "săptămâna sângeroasă" între 5 şi 12 ianuarie
1919. O a doua insurecţie va fi înăbuşită la Berlin în martie 1919.

• Ce se înțelege prin Republica a IV-a, în Franța, și când se plasează cronologic

aceasta?

A IV-a Republică este numele dat sistemului politic de stat republican în Franța din 1946 - 1958,
de la adoptarea constituției din 1946 până la adoptarea constituției celei de a cinciea Republici in
1958

A reprezentat o continuare a celei de a III-a republici ce a existat înaintea războiului. A păstrat
aceeași caracteristică de sistem politic parlamentar instabil cu guverne incapabile să obțină
sprijinul Parlamentului, în cei 12 ani de existență ai republicii existând 24 de guverne. Din
punct de vedere economic Franța a început reconstrucția de după cel de al doilea război
mondial ce a dus la un avânt economic. Din punct de vedere al relațiilor internaționale, odată cu
semnarea Tratatului de la Roma Franța a pus bazele Uniunii Europene

• Câte republic a numărat Franța în secolul XX și care sunt limitele cronologice ale
acestora?

Au existat 5 Republici Franceze:

Republica I: 1792- 1804

Repubica II: Louis Bonaparte 1848-1852
Republica III: 1870 - 1940
Republica IV : 1946-1958
Republica V: 1958 - prezent

• Cine a fost Georges Clemenceau?

A fost politician francez, prim-ministru al Frantei (1906-1909 si 1917-1920).

• Ce este „Anchluss”-ul, când a fost acesta propus și când a fost realizat și de către
cine?

Anschluss (în germană: anexare) Anschluss a fost anexarea Austriei la Marea Germanie de
regimul nazist. Evenimentul, petrecut pe data de 12 martie 1938, a însemnat culminarea unei
dorinţe de veacuri, acea de a uni populaţiile germane şi austriece într-o singură naţiune.
Evenimentul din 1938 a fost legiferat de Germania fără a ţine seama de populaţia Austriei. Mai
devreme,Germania hitleristă, furnizase suporturi pentru Partidul Naţional-Socialist Austriac,
pentru ca acesta să crească puterea liderului austrofascist al Austriei.

• Are „Anchluss”-ul o conotație ideologică?

……………………..

• Ce este Primăvara de la Praga, când a avut loc și cine a fost conducătorul acesteia?
Primăvara de la Praga a constituit o perioadă de libertate politică în Cehoslovacia, libertate
datorată venirii la putere a reformistului Alexander Dubček, încheiată odată cu intervenţia bruscă
a Uniunii Sovietice şi a aliaţilor săi din Pactul de la Varşovia, la 20 august 1968.

În aprilie, Dubček a lansat un program de liberalizări şi reforme care includeau, printre altele, o
libertate mărită a presei şi posibilitatea unei guvernări multipartinice. Acest program includea de
asemenea planuri pentru o federalizare a Cehoslovaciei în două naţiuni cu drepturi egale.

În noaptea de 20/21 august 1968, 2.000 de tancuri sovietice Şi 200.000 de trupe, majoritatea
sovietice, asistate de militari din Bulgaria, Polonia, Ungaria si R.D.G., au invadat Cehoslovacia
pentru a pune capăt refomelor democratice inițiate de autorităţile de la Praga.

• Ce este și când a avut loc Revoluția din Ungaria (secolul XX) și cine a fost
conducătorul acesteia?

Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice. Sătui de

conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică, care s-a
transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10
-  11 noiembrie 1956. Conducătorul acestei revolușii a fost Imre Nagy, deși provenea din
rândurile Partidului Comunist.

• Numiți cel puțin două nume de disidenți sovietici din anii 70-80.

Andrei Saharov si Vladimir Maximov

• Cine este Vaclav Havel și de ce eveniment major se leagă numele său?

Václav Havel a fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte

al Republicii Cehe (1993-2003). Un insucces al carierei sale politice l-a reprezentat
destrămarea Cehoslovaciei, în 1992, căreia Havel i s-a opus. Pe 3 iulie al acelui an parlamentul
cehoslovac a refuzat realegerea lui Havel ca președinte al țării, pe motiv că s-a pronunțat pentru
menținerea Cehoslovaciei. A demisionat din funcție pe 20 iulie 1992, după Declarația de
Independență a Slovaciei.

• Ce este „Revoluția de catifea”, când a avut loc și cine a fost liderul recunoscut al
acesteia?
Revoluţia de catifea a fost mişcarea pacifistă prin care partidul comunist din Cehoslovacia a
pierdut monopolul puterii şi a revenit la democraţie.
Curentele deschise şi liberale provenite dinspre Uniunea Sovietică, prin internemdiul aşa-numitei
Perestroika, condusă de Mihail Gorbaciov începând cu 1985, s-au concretizat în începerea
reformelor politice în ţările satelite ale acesteia.
La 17 noiembrie 1989, la Praga, poliţia a atacat mii de studenţi care protestau împotriva
regimului comunist. Acest eveniment a provocat începerea demonstraţiilor. A fost creat Forul
Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul Partidului Comunist Cehoslovac se
dădeau lupte pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husák şi reformiştii lui Ladislav
Adamec.
După greva generală din 27 noiembrie 1989 şi în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul
Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Vaclav Havel a ajuns la şefia Statului iar
Alexander Dubček la preşedinţia Parlamentului. În iunie 1990 au avut loc primele alegeri
democratice, în urma cărora au ieşit învigători Forumul Civic (ceh) şi Publicul Împotriva
Violenţei (slovac).

• Cine au fost cei doi prim-miniștri ai Guvernului Provizoriu din Rusia și când a
existat acesta?

Cei doi prim-miniștri ai Guvernului Provizoriu din 1917 ( a fost format ca urmare a Revoluției
din Februarie) au fost : Prințul Gheorghi Lvov și Alexandru Kerenski.

28.Cine a fost, când și ce rol a avut în istorie Lev Troski?

• A luat partea menşevicilor împotriva lui Lenin.
• A fost un sprijinitor al poziţiei bolşevice. Troţki s-a implicat în mod activ în eforturile de
răsturnare a guvernului provizoriu condus de Alexandr Kerenski şi a devenit membru al
Sovietului din Petrograd.
•  Ideile lui Troțki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troțkism.

• Ce se înțelege prin „Marșul asupra Romei” și când a avut loc acesta?

Proclamarea Republicii Italiene pe 2 iunie 1946 , până în 1946, Italia a fost monarhie
constituţională (Regatul Italiei).
Benito Mussolini a impus dictatura fascistă în Italia, după Marşul asupra Romei din
28 octombrie 1922. Mussolini a aliat ţara cu Germania Nazistă, alături de care a participat la al
doilea război mondial. În 1946, Italia a devenit republică, în conformitate cu opţiunea exprimată
de majoritatea participanţilor la referendumul cu privire la viitorul monarhiei. Monarhiştii au
afirmat că în timpul referendumului s-ar fi făcut mai multe fraude. A fost aleasă o Adunare
Constituantă pentru pregătirea noii legi fundamentale a republicii.

• Când și unde a apărut mișcarea „Solidaritatea”?

Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea” este o federaţie sindicală fondată în
septembrie 1980 în Polonia şi condusă iniţial de Lech Wałęsa. În anii 1980 a constituit o
importantă mişcare anticomunistă.
Influenţa crescândă a Solidarităţii a condus la intensificarea şi răspândirea idealurilor
anticomuniste în întreaga Europă Centrală şi de Est, slăbind regimurile comuniste. În Polonia,
Solidaritatea a fost principala cauză a prăbuşirii comunismului. Criza economică tot mai
adâncă de la sfârşitul anilor 1980 a determinat izbucnirea unor greve masive, iar guvernul,
ameninţat de faliment economic, a fost nevoit să încheie un acord cu sindicatele libere, prin care
s-a decis organizarea primelor alegeri libere. Curând, Republica Populară Polonia a fost înlocuită
de o republică democrată.
Aceste alegeri, în care au învins cu precădere candidaţi anticomunişti, au cauzat o serie
de revoluţii paşnice anticomuniste în Europa Centrală şi de Est. Modelul Solidarităţii a fost
preluat, pe diverse căi, de opoziţia din întreaga Europă comunistă, fapt care a determinat căderea
blocului estic şi, mai apoi, dizolvarea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990.

• Cine a fost liderul mișcării „Solidaritatea”?

Tadeusz Mazowiecki a fost lider al mișcării Solidaritatea și primul premier necomunist din

Europa Centrală și de Est de după al Doilea Război Mondial.

32. Ce este republica de la Salo?

Republica Socială Italiană a fost un stat marionetă al Germaniei Naziste condus de
„Ducele Naţiunii" şi „Ministru al afacerilor externe" Benito Mussolini. RSI exercita drepturile
suvernane asupra Italiei de nord, dar depindea în totalitate de Wehrmacht pentru a păstra
controlul asupra ţării. Acest stat efemer a mai fost cunoscut şi ca Republica de la Salò
(Repubblica di Salò), deoarece cartierul general al lui Mussolini se afla la Salò, un oraş mic . RSI
a fost al doilea stat fascist italian.

• Cine a fost mareșalul Pietro Badoglio și ce rol a avut acesta?

• Pietro Badoglio a fost un politician și ofițer italian.

• A fost membru al Partidului Național Fascist și a comandat armatele în timpul dictaturii

lui Benito Mussolini 

• La 24 iulie 1943, după ce Italia a suferit mai multe înfrângeri în al Doilea Război
Mondial, Mussolini a convocat Marele Consiliu Fascist, care a adoptat o moțiune de
cenzură față de Mussolini. A doua zi, Il Duce a fost înlăturat de la guvernare de regele
Victor Emmanuel al III-lea și arestat, iar Badoglio a fost numit prim ministru.

• El a semnat armistițiul cu Aliații. Când acesta a fost făcut public, Italia a fost aruncată
în haos. A izbucnit un război civil, fasciștii luptând împotriva partizanilor. Regele și
Badoglio au părăsit Roma lăsând armata italiană fără vreun ordin.

• În cele din urmă, la 13 octombrie, Badoglio a anunțat declarația de război a Italiei față
de Germania Nazistă. În iunie 1944, Badoglio a fost înlocuit..
 • Când a fost construit Zidul Berlinului?

Zidul Berlinului a fost un simbol al războiuluii rece, a fost construit iniţial pe 13 august 1961.
Parte a cortinei de fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută parte frontierelor RDG-ului.

• Cine a fost prințul Lvov?

Prinţul Gheorghi Lvov, a fos primul-ministru al Rusiei post-imperiale din 23 martie până la
21 iulie 1917.
După Revoluţia din Februarie, Lvov a devenit primul şef al Guvernului Provizoriu, dar a
demisonat în curând datorită anarhiei crescânde din ţară. După ce bolşevicii au cucerit puterea, a
fost arestat, dar a reuşit să scape şi să fugă la Paris, unde şi-a petrecut restul vieţii.

• Ce este „noaptea de cristal”? Unde și când a avut loc?

Noaptea de cristal a fost un pogrom împotriva evreilor în Germania nazistă pe 9–10 noiembrie
1938.
Casele evreilor şi 8.000 de magazine evreieşti au fost devastate în numeroase oraşe şi sate
germane. Au fost distruse clădiri, magazine, lăsând străzile acoperite cu cioburi de sticlă de la
geamurile sparte — originea numelui "Noaptea sticlei sparte." Mulţi evrei au fost omorâţi în
bătaie; 30.000 de evrei au fost duşi în lagăre de concentrare şi 1.668 de sinagogi au fost
devastate, 267 fiind incendiate.

• Ce este CECO și când a apărut?

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de
la Paris), de Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda pentru a partaja
resursele de oţel şi cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. A
reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de
ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite.
Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952. În consecinţă, CECO a încetat să existe
la 23 iulie 2002, iar responsabilităţile şi bunurile sale au fost preluate de CECO.

• Ce este noaptea cuțitelor lungi, unde și când a avut loc?

Noaptea cuţitelor lungi a avut loc în Germania între 30 iunie şi 2 iulie 1934, când
regimul nazist a executat cel puţin 85 de oameni din motive politice. Majoritatea celor ucişi erau
membri ai "Batalioanelor de asalt" (SA) o organizaţie paramilitară nazistă. Adolf Hitler a
acţionat împotriva SA şi împotriva liderului său, Ernst Röhm, deoarece vedea în independenţa
SA şi în apetitul membrilor acesteia pentru violenţe de stradă o ameninţare directă asupra puterii
sale. Hitler s-a folosit de această epurare pentru a acţiona împotriva criticilor conservatorilor
la adresa regimului său, venite mai ales din partea celor loiali vicecancelarului Franz von
Papen, precum şi pentru a-şi regla conturile cu duşmanii mai vechi.

• Cine a fost Wily Brandt și care a fost rolul lui?

• Willy Brandt, a fost cancelar al Germaniei în 1969 - 1974.
• A pus capăt războiului rece faţă de ţările est-europene, a încheiat tratate cu URSS,
Polonia, RDG
• În anul 1971 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace.

• Ce este linia „Oder Neisse”?

Denumire dată frontierei polono-germane stabilite la 2 august 1945 de Conferinţa de la Potsdam
de-a lungul râului Neisse de la frontiera cu Cehia şi până la vărsarea acestuia în râul Odra. În
urma trasării frontierei Germania a pierdut provinciile Pomerania şi Silezia, partea de est a
Brandenburgului şi cele două Prusii Golul de populaţie creat după expulzarea germanilor a fost
acoperit cu cca 4 milioane etnici polonezi expulzaţi din teritoriile poloneze răsăritene, anexate de
Uniunea Sovietică. Legalitatea frontierei polono-germane a fost vreme îndelungată un subiect de
discuţii, întrucît RFG nu a recunoscut-o ca frontieră de-facto a Poloniei decît în 1970, iar
prevederile Conferinţei de la Potsdam stipulau că frontiera polono-germană va fi stabilită
definitiv doar de o conferinţă de pace.
Soluţionarea definitivă a acestei probleme s-a produs abia în 1991, după semnarea acordului de
frontieră dintre Polonia şi Germania reunificată. Conform aceluiaşi acord Polonia recunoştea
existenţa unei minorităţi germane şi oferea o serie de drepturi acesteia.

• Ce se înțelege prin „linia Curzon”?

Linia Curzon a fost o linie de demarcație propusă la sfârșitul Primului Război Mondial , între A
doua Republică Poloneză și Rusia Bolșevică. Această linie trebuie să reprezinte trasarea
frontierei dintre cele două state.

Linia Curzon a fost un factor geopolitice în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale,
când Stalin a reușit să obțină recunoașterea ei drept graniță dintre Polonia și URSS. De-a lungul
unei bune părți a războiului, până la Conferința de la Teheran, guvernul britanic nu a fost de
acord ca viitoarea graniță estică a Poloniei să fie mutată spre vest pe Linia Curzon. Poziția lui
Churchill s-a schimbat după victoria sovietică din Bătălia de la Kursk.. Când Churchill a propus
ca Polonia să primească o parte a Galiției răsăritene, Stalin s-a opus, afirmând că Uniunea
Sovietică nu este dispusă să accepte o suprafață mai mică decât ceea pe care guvernul britanic
fusese de acord în mai multe rânduri până atunci. Astfel, în zilele noastre, granițele dintre
Polonia, Ucraina și Belarus, corespund cu oarecare aproximație Liniei Curzon.

• Ce semnificație are în istoria PSD din RFG congresul de la Bad Godesberg?

………………….

43. Ce sunt și când s-au adoptat Legile de la Nuremberg?

Legile de la Nürnberg au fost adoptate pe 15 septembrie 1935, cu ocazia celui de-al şaptelea
congres al NSDAP. Prin aceste legi a fost conferită o bază juridică pentru ideologia rasistă şi
antisemită a naţional-socialiştilor.
Cele trei legi adoptate în pachetul legislativ de la Nürnberg au fost:
• "Legea pentru protecţia sângelui" , care interzicea căsătoriile şi raporturile sexuale între
evrei şi neevrei,
• "Legea cetăţeniei Reichului"
• "Legea stindardului Reichului"

44. Când se nasc RFG și, respectiv, RDG?

Germania de Vest sau Republica Federală Germania se naste 23 mai 1949.

Germania de Est sau RDG su Republica Democrata Germana se naste 7 octombrie 1949.

45. Când a avut loc, cine a participat și ce semnificație are Conferința de la Yalta?
Conferinţa de la Yalta, numită şi Conferinţa din Crimeea a fost întâlnirea din 4-11 februarie
1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Delegaţiile au fost conduse de
către Roosevelt, Winston Churchill, şi Stalin
Principalele puncte ale discuţiei au fost:
• S-a stabilit drept principală prioritate predarea necondiţionată a Germaniei naziste. După
război, ţara urma a fi împărţită în patru zone ocupate. Totodată urma să aibă loc şi o
ocupare în patru zone a Berlinului.
 • Stalin a fost de acord să acorde Franţei cea de-a patre zonă de ocupaţie în Germania şi
Austria, pe lângă cea britanică şi americană. Franţei i se acorda şi un loc în Consiliul
Aliat de Control.
• Germania urma să fie supusă unei operaţiuni de demilitarizare şi denazificare.
• S-a stabilit reorganizarea Guvernului Provizoriu Polonez care fusese instalat de armata
roşie
• Graniţa estică poloneză urma să respecte Linia Curzon, iar Polonia urma să primească
compensaţii teritoriale substanţiale din vest de la Germania.
• Roosevelt a obţinut de la Stalin acordul de a participa în Naţiunile Unite după ce s-a
agreat ca fiecare din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate să aibă
drept de veto.
• Stalin a fost de acord să participe la războiul împotriva Japoniei în 90 de zile de la
înfrângerea Germaniei. Uniunea Sovietică urma să primească partea sudică a Insulelor
Sakhalin şi Kurile, după înfrângerea Japoniei.

46. Când s-a aflat la putere generalul Charles de Gaulle?

• în 1945 a fost ales ca şi prim-ministru de către Parlamentul francez.
• În 1958 a fost ales ca preşedinte al Franţei, post pe care l-a păstrat şi după alegerile din
1965. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din funcţia de preşedintele al Statului.

47. Cum s-a numit regimul mareșalului Petain?

Regimul Vichy

48. Când a avut loc, cum se numeau cele două tabere și cine au fost principalii actori ai
Războiului Civil din Spania?
Războiul civil spaniol, care a durat de la 17 iulie 1936 la 1 aprilie 1939 a fost un conflict în care
forţele Franchiste sau Naţionaliste, conduse de Generalul Francisco Franco au învins forţele
Republicane sau Legaliste ale celei de a doua Republici Spaniole.

49. Cine a fost generalul Francisco Franco?

• Francisco Franco Bahamonde a fost conducător absolut al Spaniei. A ajuns la putere in
urma unui sângeros război civil (1936 - 1939) împotriva republicanilor.
• El a instaurat un regim dictatorial de extremă dreaptă, luându-şi titlul de conducător al
 statului
• În ciuda ajutorului primit în timpul războiului civil, Franco a păstrat neutralitatea Spaniei
în cel de al doilea război mondial..

50. Cum s-a numit principalul dictator de extremă dreapta din Portugalia?

António de Oliveira Salazar  a condus regimul dictatorial de extremă dreaptă din Portugalia în
perioada 1932 - 1974.

51. Ce importanță are pentru Franța data de 18 iunie 1940?

Pe 18 iunie 1940, generalul Charles de Gaulle a rostit un discurs radiodifuzat prin care a
cerut tuturor francezilor cu pregătire militară să vină să se alăture celor care se aflau deja în
Anglia şi aleseseră să continue lupta împotriva germanilor.

52. Cine a fost Konrad Adenauer și ce orientare politică a avut acesta?

• Konrad Adenauer a fost un politician creştin-democrat german.

• .În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcţia de cancelar al Republicii
Federale Germania - primul de după cel de-al doilea război mondial.
• Este considerat ca fiind unul din "părinţii Europei", alături de Charles de Gaulle, Robert
Schuman

53. Cum s-au succedat guvernările în Germania de Vest după 1949 din punct de vedere al
doctrinelor politice?

Toate guvernle din 1949 până în 1966 au fost formate de alianța Uniunea Creștin-Democrată din
Germania (CDU) și Uniunea Creștin Socială din Bavaria (CSU), singuri sau în alianță cu mai
micul Partid Liber Democrat (FDP). "Marea Coaliție" a lui Kiesinger din perioada 1966-69 a fost
formată de cele mai mari două partide germane: CDU/CSU și Partidul Social Democrat (SPD).
Această coaliție a fost importantă pentru votarea legile stării de urgență – partidele de la putere
având asigurate cele două treimi din voturile necesare pentru aprobarea unor legi organice.
Aceste legi controversate permiteau ca, în cazul instituirii stării de urgență, mai multe drepturi și
libertăți fundamentale garantate de constituție să fie suspendate.
54. Cine a fost principalul artizan al reconstrucției Italiei postbelice?

În timpul așa-numitei „epoci de Gasperi” Italia a fost reconstruită prin instituirea unei noi
Constituţii republicane care consolida democraţia internă și făcea primii pași spre relansarea
economică. De Gasperi a fost un susţinător entuziast al cooperării internaţionale. Artizan al celei
mai mari părţi a reconstrucţiei postbelice, era convins că este necesar ca Italia să își restabilească
rolul pe scena internaţională. În acest scop, a lucrat la înfiinţarea Consiliului Europei și a convins
Italia să se implice în planul american Marshall și să adere la NATO. În această perioadă a
început cooperarea strânsă cu Statele Unite, deși în Italia exista unul dintre cele mai mari partide
comuniste din Europa de Vest.
55. Ce se înțelege prin Congresul al XX-lea al PCUS, ce semnificație a avut și cine a fost
protagonistul acestuia?
În 1956 are loc Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovetice (PCUS), ale
cărui lucrări au loc în perioada 14 – 25 februarie 1956. Acestea au culminat cu cunoscutul raport
secret citit de Nikita Hrusciov în noaptea din 24 spre 25 februarie, în care se condamnă excesele
cultului personalitătii lui Stalin. Cei trei ani care s-au scurs de la moartea lui Stalin si până la
lucrările congresului al XX-lea reprezintă o perioadă extrem de tulbure în care evenimentele au
curs ghidate doar de logica luptei pentru putere. Aspiratiile lui Hrusciov erau în egală măsură si
aspiratiile lui Molotov, Beria, Malenkov. Se pare că Congresul al XX-lea poate fi interpretat si ca
un episod decisiv în serialul luptelor pentru conducerea partidului. Acum este momentul în care
Hrusciov scoate instrumentul cu care a temporizat aspiratiile de putere din partid: destalinizarea
Congresul al XX - lea al PCUS unde Hrusciov a iniţiat o serie de reforme şi a şocat delegaţii la
cel Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 23 februarie 1956,
atunci când a prezentat faimosul său Raport Secret prin care denunţa "cultul personalităţii" care îl
înconjurase pe Stalin, acuzându-l pe acesta de comiterea de crime pe durata Marii Epurări. Acest
fapt l-a înstrăinat pe Hruşciov de elmentele mai conservatoare din Partidului Comunist, dar a
reuşit să învingă ceea ce el a numit grupul antipartinic, grup care încercase să-l elimine de la
conducerea partidului în 1957.

56. Ce se înțelege prin „finlandizare” și cine a practicat-o?

Finlandizarea se referă la influenţa pe care o are o ţară puternică asupra politicii unei ţări
învecinate mai mici.
Termenul a fost folosit în Germania şi alte ţări membre ale NATO, exprimând procesul
transformării într-o ţară neutră a unei ţări care, deşi îşi menţine suveranitatea naţională, în
politica externă este obligată să acţioneze de aşa natură încât să nu deranjeze vecinul mult mai
puternic. În principal, termenul se referă la poziţia Finlandei vis-à-vis de Uniunea Sovietică în
timpul războiului rece, dar se poate aplica la fel de bine şi alte relaţii internaţionale similare,
precum cea a atitudinii Danemarcei faţă de Germania între 1871 şi 1940.
În Germania, temenul a fost utilizat în principal de apărătorii apropierii de Statele Unite, cel mai
cunoscut fiind Franz Josef . Personalităţile politice din NATO au folosit termenul în discuţiile
despre tentativele lui Willy Brandt de normalizare a relaţiilor RFG-ului cu RDG-ul. Mai târziu,
după prăbuşirea Uniunii Sovietice, termenul a fost folosit în Finlanda pentru a denumi
radicalizarea post-1968

57. Care este considerată data de naștere a Uniunii Europene și cum s-a numit inițial
aceasta?
Inițial Comunitatea Economică Europeană a fost creată prin Tratatul de la Roma în 1957 şi
implementată la 1 ianuarie 1958. Aceasta din urmă s-a transformat în Comunitatea Europeană
care este în prezent "primul pilon" al Uniunii Europene.
58. Ce este Tratatul de la Roma și cui dă naștere acesta?
Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică
Europeană (EEC) şi a fost semnat de Franţa, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia şi
Luxemburg la 25 martie 1957. Iniţial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a
Comunităţii Economice Europene.
În aceaşi zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(CEEA, Euratom) : cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene a Cărbunelui şi Oţelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma.
Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

59. Care a fost partidul politic dominant în Franța celei de-a Treia Republici și ce orientare
politică avea acesta?
A Treia Republică a fost oficial instaurată în1875 prin adoptarea legilor constituționale. Șeful
statului era un președinte
Trasaturile parlamentarismului francez:
• Multipartidism si absenta unui partid dominant

Partid Politic : Partidul Socialist Francez (Sectiunea Franceza a Internationalei Muncitoresti)

1905
• Orientare politica: socialisti
• A fost partidul major in timpul celei de-a treia si a patra republici franceze. Reprezenta
interesele burgheziei, clasei de mijloc, intelectualimii și taranimei.

60. Care a fost orientarea politică dominantă în cea de-a Patra Republică Franceză?

Partid Politic : Partidul Socialist Francez (Sectiunea Franceza a Internationalei Muncitoresti)

1905
Orientare politica: socialisti
A fost partidul major in timpul celei de-a treia si a patra republici franceze. Reprezenta interesele
burgheziei, clasei de mijloc, intelectualimii și taranimei.

61. Cine a fost Nikita Hrusciov, în ce perioadă a trăit și prin ce a intrat acesta în istorie?
Nikita a fost conducătorul Uniunii Sovietice după moartea lui Stalin.
După moartea lui Stalin din martie 1953, a avut loc o luptă pentru putere între diverse facţiuni
din partid. Hruşciov a învins, devenind conducător al partidului pe 7 septembrie.
El a iniţiat o serie de reforme şi a şocat delegaţii la cel Congresul al XX-lea al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice din 23 februarie 1956, atunci când a prezentat faimosul său
Raport Secret prin care denunţa "cultul personalităţii" care îl înconjurase pe Stalin, acuzându-l pe
acesta de comiterea de crime pe durata Marii Epurări. Acest fapt l-a înstrăinat pe Hruşciov de
elmentele mai conservatoare din Partidului Comunist, dar a reuşit să învingă ceea ce el a numit
grupul antipartinic, grup care încercase să-l elimine de la conducerea partidului în 1957.
Hruşciov a promovat reforme ale sistemului sovietic şi a pus accentul pe producţia de bunuri de
larg consum şi nu pe industria grea.
62. Ce semnificație are cuvântul „Gulag” și cine a lansat acest cuvânt?
GULAG a fost o ramură a poliţiei interne şi serviciilor de securitate sovietice care controla
sistemul penal al lagărelor de muncă forţată şi a închisorilor şi lagărelor de detenţie şi de tranzit
asociate.
63. Cine a fost Andrei Saharov ?

• Andrei Dmitrievici Saharov disident şi militant pentru drepturile omului.

• A contribuit masiv la construcţia bombei cu hidrogen sovietice, testate la 12 august 1953.
• S-a opus cursei înarmărilor nucleare, a protestat împotriva trimiterii tancurilor sovietice
împotriva Primăverii de la Praga (21 august 1968), iar în 1970 a fost cofondator al
Comitetului pentru Drepturile Omului de la Moscova.
• A fost ales în noul Parlament, susţinând abolirea art. 6 al Constituţiei sovietice privind
rolul conducător al partidului comunist.

64. Numiți cel puțin doi disidenți est-europeni (ne-sovietici) din anii 60-80.

65. Numiți cel puțin doi disidenți din România.

 
Ioan Crisan si Paul Goma

66. Vorbiți despre regimul fascist din Italia.

Istoria Italiei Fasciste (perioadă pentru care se folosește uneori expresia cei douăzeci de ani
fasciști sau mai simplu cei douăzeci de ani) se referă la perioada din istoria Italiei cuprinsă între
momentul cuceririi puterii de către Benito Mussolini până la sfârșitul dictaturi sale (25
iulie 1943).
Această perioadă este extinsă uneori la perioada dintre sfârșitul primului război mondial până la
încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, sau la perioada 1925 – 1945, dat fiind faptul că,
în 1925, toate partidele politice, cu excepția Partidului Național Fascist, au fost scoase în afara
legii, iar în 1945 și-a încetat existența Republica Socială Italiană (RSI).
Partidul Național Fascist a luat naștere în 1921. Adepții mișcării fasciste italiene agreau ca semn
distinctiv purtarea de cămăși negre. În octombrie 1922, Mussolini și alți proeminenți fasciști
italieni au declarat pe față intenția de a ajunge prin forță la putere. Între 27 ÷ 29 octombrie ei au
organizat așa zisul "Marș al Romei", când peste 14.000 de "cămăși negre", fasciști și adepți, au
asaltat prin marș Roma, și au forțat căderea prim ministrului Facta, obligând pe regele Victor
Emmanuel II să retragă sprijinul acordat acestuia.

67. Cine a fost Alcide De Gasperi?

-om politic si de stat Italian.
De la începutul procesului de unificare europeană De Gasperi s-a aflat alături de Robert
Schuman și Konrad Adenauer în elaborarea etapelor de constituire a Europei. În 1952 a
primit Karlspreis (Premiul Carol cel Mare), o distincție acordată de orașul
german Aachenpersoanelor care au contribuit la impunerea păcii și ideii unificării europene.
68. Când și în ce condiții a fost dezmembrată Cehoslovacia?
 La 1 ianuarie 1993, conform unei decizii politice anterioare a Parlamentului Cehoslovaciei a fost
împărțită în Republica Cehă și Slovacia, conform unui proces politic pașnic cunoscut sub numele
elegant de Divorțul de Catifea. Termenul este folosit ca o analogie la  Revoluția de
Catifea din 1989 care a adus sfârșitul comunismului în Cehoslovacia și schimbarea regimului în
cel democratic.

69. Când a avut loc, cine au fost protagoniștii și ce s-a petrecut la Acordul de la Munchen?

- Adolf Hitler, Neville Chamberlain, Benito Mussolini și Édouard Daladier au semnat Acordul de

la München. 
- a fost o înțelegere care a permis Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland)
care aparținea Cehoslovaciei. Regiunea Sudetă era situată în zona de graniță a Cehoslovaciei și
era locuită în principal de etnici germani. Acordul a fost negociat la o conferință care a avut loc
în München, Germania, de puterile mari ale Europei, fără ca reprezentanții Cehoslovaciei să
participe. În prezent, acordul este apreciat ca fiind o încercare eșuată de conciliere cu Germania
Nazistă. Acordul a fost semnat în primele ore ale dimineții de 30 septembrie 1938, dar a fost
datat 29 septembrie. Scopul conferinței a fost acela de a discuta viitorul Sudetenland față de
pretențiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat de Germania Nazistă,
de Franța, Marea Britanie și Italia. Sudetenland avea o importanță strategică imensă pentru
Cehoslovacia, deoarece acolo era situată majoritatea defensivei de apărare a graniței, ca și foarte
multe dintre băncile sale. De aceea, când Marea Britanie și Franța au dat Sudetenland Germaniei,
au autorizat implicit ca Germania să ocupe întreaga Cehoslovacie.

Întrucât Cehoslovacia nu a fost invitată la conferință, cehii și slovacii numesc uneori Acordul de
la München, Dictatul de la München. Termenul Trădarea de la München este de asemenea
folosit pentru că alianța militară pe care Cehoslovacia o avea cu Franța nu a fost respectată. În
prezent, actul este numit simplu Acordul de la München

70. Ce sunt Sudeții?

-Munții care incluși în lanțul muntos al "Sudeților" au variat de-a lungul timpului. Mai înainte
de al doilea război mondial denumirea era folosită pentru a defini Sudetenlandul, zona locuită
de germanii sudeți. Acești germani, care locuiau o fâșie care se întindea de-a lungul frontierelor
Boemiei, până în Silezia Germană și în Saxonia, erau urmașii coloniștilor-agricultori invitați de
regii Boemiei să se așeze în zonele care până atunci avuseseră o populație compactă slavă. Adolf
Hitler a schimbat în mod voit-eronat semnificația geografică a cuvântului, pentru a defini toți
munții de la granița Cehoslovaciei răsăritene. Intenția sa a fost să alipească aceste teritorii la cel
de-al treilea Reich, lucru pe care l-a și reușit de altfel după parafarea Acordului de la
München (1938). (Germania Nazistă a ocupat și restul Cehoslovaciei în martie 1939).

71. Cum s-a numit regimul de extremă dreapta din Portugalia și când a căzut acesta?
-António de Oliveira Salazar a fost prim-ministru al Portugaliei din 1932 până în 1968. Este
fondatorul a ceea ce el a numit “Statul Nou” (Estado Novo), un regim autoritar de dreapta care a
guvernat ţara până în 1974. Regimul se opunea nu doar comunismului şi socialismului, dar şi
liberalismului, “Statul Nou” bazându-se pe principii conservatoare, naţionaliste şi, nu în ultimul
rând,  clericale. Viziunea lui Salazar era de a construi un imperiu portughez pluricontinental şi o
Portugalie care să fie o adevărată sursă de civilizaţie şi stabilitate pentru posesiunile coloniale din
Africa şi Asia.
-Moartea lui Salazar din 1968 nu a adus însă şi sfârşitul regimului său, care a continuat până în
1974 sub Marcelo Caetano, unul dintre cei mai fideli acoliţi ai săi. Puternica presiune
internaţională şi instabilitatea internă au dus însă la prăbuşirea Statului Nou, care s-a încheiat
prin ceea ce a ajuns să fie cunoscută drept „Revoluţia Garoafelor”.

72. Ce se înțelege prin sintagma „soluție finală”? Când și de către cine a fost adoptată
aceasta?
Soluția finală a problemei evreiești în Europa se referă la planul germano-nazist de executare
a genocidului sistematic împotriva evreilor europeni în timpul celui de-al doilea război mondial.
Termenul a fost folosit pentru prima oară de Adolf Eichmann.Punerea în practică a „soluției
finale” a dus la Holocaust. Expresia reflectă credința conform căreia populația evreiască
europeană este o „problemă” în sine.

Chiar și înainte de punerea în definitivă în practică a planurilor soluției finale în 1942, au fost
uciși în masă aproximativ un milion de evrei, dar numai după ce s-a luat decizia eradicării
întregii populații evreiești în lagărele de exterminare au început cu adevărat măcelul. Decizia de
a ucide în mod sistematic evreimea europeană a fost luată cu puțin timp înainte sau în
timpul conferinței de la Wannsee, care a avut loc înBerlin, în vila Wannsee, pe 20 ianuarie 1942.
În timpul conferinței a avut loc o discuție în cadrul unui grup de oficiali naziști chemați pentru a
lua o decizie asupra „Soluției finale a problemei evreiești”.

73. Vorbiți despre Sistemul de Pace de la Versailles.

Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace creat ca rezultat al negocierilor de 6 luni
purtate la Conferința de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la încheierea oficială a Primului
Război Mondial între forțele Aliaților (Franța, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România,
Serbia, Cehoslovacia) și cele ale Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul
Otoman, Bulgaria)

74. Care au fost principalele Tratate semnate la Versailles?

A fost un singur tratat la Versailles, urmand ca celeltate tratate sa fie semnate la Trianon,
Neuilly,Brest-Litovsk, Saint-Germain.

75. Care sunt limitele cronologice ale perioadei cunoscute ca „Belle Epoque”?
1815-1914
Belle Époque  (din franceză, „Epoca Frumoasă”) este denumirea perioadei celor aproximativ
treizeci de ani de dinainteaprimului război mondial, cu referire specială la atmosfera culturală și
artistică din Europa. O restrângere formală a Belle Époque nu există, însă cel mai adesea este
avut în vedere segmentul dintre 1884 și 1914.

76. Unde se ciocneau interesele Rusiei și ale Angliei în perioada premergătoare Primului
Război Mondial? Când și prin ce acord au fost depășite aceste divergențe?
Franța, Rusia și Anglia au intrat în război în 1914, ca urmare a înțelegerilor lor anterioare
stabilite prin tratate de alianță (Tripla Antantă). Etapa a treia a constat în acordul anglo-rus, din
anul 1907, prin care cele două țări și-au delimitat sferele de influență în Asia, făcând posibile
viitoare colaborări politico-militare în Europa.

77. Ce se înțelege prin inițiativa de Apărare Strategică și când a fost preconizată?

Inițiativa Strategică de Apărare , acronim SDI, este un program militar lansat de Ronald
Reaganla 23 martie 1983 pentru crearea unui scut antirachetă nordamerican împotriva atacurilor
cu rachete balistice intercontinentale lansate de un stat inamic, în special de Uniunea Sovietică,
pe care o considera un imperiu al răului.

Deoarece proiectul prevedea să se instaleze în spațiul cosmic sateliți purtători de baterii de

lansatoare, dotate cu radare și lasere pentru a depista și distruge mai ușor rachtele balistice,
acesta a fost supranumit „Războiul Stelelor“.

Deși din 1983 s-au cheltuit peste 100 de miliarde de dolari pentru realizarea proiectului, acesta a
fost abandonat în 1991, când justificarea sa a dispărut odată cu desființarea Pactului de la
Varșovia la 1 iulie 1991 și cu destrămarea URSS.

78. Cine au fost ultimii trei conducători sovietici înainte de Gorbaciov și când?
Nikita Hrusciov-1958-1964
Leonid Brejnev-1977-1982
Iuri Andropov-1983-1984
Constntin Cernenko-1984-1985
Mihai Gorbaciov-1985-1989-1991

79. Când a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord?

 Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

80. Ce este debarcarea în Normandia, când a avut loc și ce impact a avut aceasta?
 Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operațiune amfibie din
istorie, care a implicat participarea a aproape trei milioane de soldați, care au traversat Canalul
Mânecii din Anglia în Normandia.

Operaţiunea Overlord, cunoscută mai degrabă drept debarcarea din Normandia, a

însemnat din punct de vedere strategic deschiderea unui „al doilea front” împotriva
Wehrmachtului, o mişcare îndelung aşteptată de URSS. Cu toate că Aliaţii luptaseră deja
de nouă luni în cadrul invaziei Italiei, care a avut ca preludiu debarcarea din Sicilia din
iulie 1943, debarcarea din Normandia a avut o importanţă strategică mai mare, căci
deschiderea celui de al doilea front în Franţa a grăbit înfrangerea Germaniei Naziste.

Spre sfârşitul lunii august 1944, Aliaţii au ajuns la râul Sena şi au reuşit să elibereze Parisul,
forțând retragerea trupelor germane din nord-vestul Franţei. Invazia din Normandia a reprezentat
o lovitură psihologică majoră pentru Hitler, împiedicându-l să mai trimită trupe pentru a stopa
contraatacul sovietic.

81. Ce este debarcarea în Sicilia, când a avut loc și ce impact a avut aceasta?
După victoria din nordul Africii, Aliații ei au început să studieze posibilitatea unei invazii în
sudul Italiei. Stalin făcea presiuni pentru ca Aliații occidentali să deschidă un al doilea front în
vestul Europei, în timp ce americanii și britanicii păreau mai preocupați de punerea sub control a
situației din Mediterana. Americanii, care mobilizaseră o armată uriașă, au propus o debarcare în
sudul Franței, inițiativă care a fost respinsă de Amiralitatea Britanică, care era în favoarea unei
serii de operațiuni pornite din insulele mediteraneeane, care, în concepția englezilor ar fi slăbit
treptat inamicul și ar fi permis într-un final debarcarea pe continentul european. Churchill ar fi
preferat o debarcare înBalcani, care ar fi avut ca obiectiv limitarea viitoareai sfere de
influență sovietică și ar fi asigurat controlul britanic asupra traficului pe Marea Mediterană și
prin Canalul Suez. Până în cele din urmă s-a căzut de acord asupra unei debarcări în Italia, ceea
ce ar fi făcut ca Wehrmachtul, care suferea de o acută lipsă de personal, să deplaseze trupe
suplimentare în peninsulă. Prin deschiderea unui al doilea front secundar în Europa, Aliații
occidentali și-ar fi respectat, (cel puțin parțial), promisiunile făcute sovieticilor și ar fi ușurat
presiunea germană asupra frontului de răsărit. În plus, cucerirea Romei ar fi avut o reprezentat
începutul simbolic al prăbușirii Axei Roma-Berlin-Tokio.

Pe 19 iulie 1943, Armata a VIII-a britanică sub conducerea lui Bernard Montgomery a debarcat
în apropiere deSiracuza, în vreme ce Armata a VII-a americană sub conducerea lui George
Patton a debarcat în apropiere de Gela. În ciuda faptului că Mussolini a insistat ca numai diviziile
italiene să apere Sicilia, în zona au fost mobilizate două divizii de tancuri germane sub
concucerea generalului german Albert Kesselring. Dată fiind degringolada armatei italiene,
Kesselring s-a văzut nevoit să se retragă spre nord-vestul Muntelui Etna, cu obiectivul menținerii
deschise a drumului spre Messina. Montgomery a avansat rapid spre pantele Etnei, unde ofensiva
sa a fost oprită. Patton a înaintat mult mai ușor, pe 22 iulie reușind să cucerească orașul Palermo.
După câteva zile de lupte împotriva liniilor defensive de la San Stefano, cele două armate aliate
au inițiat un atac spre Messina. Mai multe încercări de debarcări amfibii în flacurile pozițiilor
apărătorilor Mesinei au eșuat, dar în cele din urmă americanii au reușit să străpungă apărarea
orașului pe 17 august. În acel moment însă, principalele forțe italo-germane părăsiseră deja
Sicilia.

82. Ce se înțelege prin Tratatul de Stat. Când s-a semnat și la ce țară se referă?
Tratatul de Stat al Austriei sau Tratatul de independență a Austriei a reînființat Austria ca
stat suveran. El a fost semnat la 15 mai 1955, la Palatul Belvedere din Viena de către puterile
aliateocupante (Franța, Regatul Unit, Statele Unite și Uniunea Sovietică) și de guvernul austriac.
El a intrat oficial în vigoare la 27 iulie 1955.
Titlul său complet a fost „Tratat de reînființare a unei Austrii independente și democratice,
semnat la Viena la 15 mai 1955.
Tratatul a reînființat Austria ca stat independent, suveran și democratic. Baza acestui tratat
este Declarația de la Moscova din 30 octombrie 1943.

83. Numiți câțiva oameni politici spanioli semnificativi de la restabilirea democrației

încoace.
regi

19 iunie 2014
Juan Carlos I 22 noiembrie 1975 abdicare

Felipe al VI-lea 19 iunie 2014 în funcție

84. Numiți câțiva prim-miniștrii britanici de după 1945.

Clement Atlee.
Margaret Thatcher
 Tony Blair
David Cameron

85. Amintiți câțiva oameni politici vest-germani din perioada postbelică.

.
86. Cine au fost conducătorii staliniști din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România.
Gheorghe Gheorgiu Dej

87. Ce este socialismul cu chip uman?

Socialismul cu chip uman –este un program politiv al lui Alexander Dubcek.Acesta privea
deocratizarea si liberalizarea in cadrul partidului communist pentru mentinerea puterii.Initial
programul presupunea o mai mare participare a oamenilor in politica locala si a tarii sub egida
partiduui communist,libertate mai mai mare a presei si culturii .
Primavara de la Praga

88. Ce a fost euro-comunismul?

Eurocomunismul reprezintă tendinţa manifestată în rândurile unor partide comuniste din Europa
de a deveni independente faţă de doctrina Partidului Comunist Sovietic, în anii 1970 şi 1980.
Termenul, apărut la mijlocul anilor 1970, a beneficiat de o largă răspândire după publicarea cărţii
lui Santiago Carillo, Eurocomunismul şi statul (Eurocomunismo y Estado, 1977).
Mişcarea eurocomunistă respingea doctrina sovietică a unei mişcări comuniste mondiale
monolitice şi susţinea în schimb că partidul comunist din fiecare ţară trebuie să-şi fundamenteze
politica pe tradiţiile şi necesităţile propriei ţări. Cu sprijinul lui Mihail Gorbaciov, toate partidele
comuniste au adoptat trasee independente spre sfârşitul anilor 1980. Majoritatea partidelor
comuniste din Europa au intrat în declin odată cu destrămarea Uniunii Sovietice.

89. Cine a fost Stanislav Gomulka?

1956 Hrusciov il scoate din inchisoare,il pune in fruntea partidului communist polonez dupa
moartea liderului stalinist Bierut .

09. Ce legătură există între Revoluția maghiară din 1956 și evenimentele din două alte țări
comuniste, din cursul aceluiași an?

91. Cum a putut influența Tratatul de Stat insurecția de la Budapesta din 1956?

92. Cunoașteți numele unor mari prelați care în Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, România
s-au opus regimului comunist?

93. Mișcările de stradă din Polonia, care l-au readus la putere pe Gomulka, unde au mai
avut repercusiuni?

94. Cine a fost Clement Atlee?

Clement Attlee  a fost un politician britanic, prim-ministru al Marii Britanii între 1945 și 1951.

După al doilea război mondial, Partidul Laburist are succes în țara distrusă de război și Attlee
devine prim-ministru. În această perioadă, el inițiază o serie de reforme cum ar fi cea a
mineritului sau a sistemului național de sănătate al țării.

Attlee a devenit lider al Partidului Laburist în 1935 și a deținut această funcție până în anul 1955.
95. Ce este criza Suezului și peste ce alt moment important s-a suprapus aceasta?
Criza Suezului, sau Războiul din 1956, este un episod războinic din timpul
perioadei Războiului Rece, constând în atacarea Egiptului de către Franța și Marea Britanie -
pentru redobândirea controlului asupra Canalului Suez - și Israel, care cerea încetarea atacurilor
unităților neregulate egiptene"fadaiun" contra coloniilor și populației civile israeliene, precum și
respectarea dreptului la navigație a vaselor israeliene prin Canalul de Suez.

96. Ce este un concordat?

Prin termenul de Concordat se întelege, în mod obișnuit, o convenție intervenită între Sfântul
Scaun, ca abstracțiune a Bisericii Catolice, și puterea laică a unui stat, pentru reglementarea
relațiilor dintre acel stat și instituțiile religioase catolice ce funcționează pe teritoriul
său.Concordatele sunt tratate de drept internațional public, guvernate de principiile dreptului
internațional public.

97. Când a avut loc despărțirea statului de biserică în Franța?

1905- Emile Combes

98. În ce a constat afacerea Dreyfuss?(cap 9)

Afacerea Dreyfus a fost un conflict social și politic major din timpul celei de a Treia
Republici franceze, izbucnit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul acuzației
de trădare îndreptată împotriva căpitanului Alfred Dreyfus, francez de origine alsaciană și de
confesiunemozaică, care într-un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de
doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse,
„dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției
lui.

Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus – pentru o pretinsă transmitere de

documente secrete Imperiului German – a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului
și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva
Imperiului German, în urma anexării Alsaciei și a unei părți din Lorena  în 1871.  Afacerea a avut
la început un ecou limitat, până când în 1898 adevăratul vinovat a fost achitat și Émile Zola a
publicat celebra pledoarie dreyfusardă, J'accuse…!, provocând o serie de crize politice și sociale
unice în Franța. La maximul său în 1899, afacerea a dezvăluit clivajele Franței celei de a Treia
Republici, în care opoziția dintre tabăra dreyfusarzilor și cea a anti-dreyfusarzilor a suscitat
polimici foarte violente naționaliste și antisemite, difuzate de o presă scrisă influentă. El s-a
încheiat cu adevărat abia în 1906, printr-o decizie a Curții de Casație(fr) care l-a exonerat și l-a
reabilitat definitiv pe Dreyfus.

99. Vorbiți despre războaiele balcanice.

Războaiele Balcanice au fost două războaie în Europa de sud-est în 1912-1913 în timpul cărora
statele Ligii Balcanice (Bulgaria, Muntenegru,Grecia, și Serbia) întâi au cucerit
teritoriile otomane Macedonia, Albania și majoritatea Traciei, și apoi nu s-au înțeles asupra
împărțirii teritoriilor cucerite.
Cauza războaielor se află în incompleta apariție a statelor naționale din rămășițele Imperiului
Otoman în secolul al XIX-lea. Sârbii au obținut importante teritorii în urma războiului ruso-turc
1877-78, iar Grecia a obținut Tesalia în 1881 (deși a pierdut o mică parte în favoarea Imperiului
Otoman în 1897) iar Bulgaria (un principat autonom începând cu 1878) a încorporat fosta
provincie separată Rumelia Orientală (1885). Toate trei, împreună cu Muntenegru, doreau
teritorii adiționale din întinsele regiuni otomane cunoscute colectiv sub numele de Rumelia .

Tensiunile dintre statele balcanice legate de aspirațiile rivale în Macedonia și Tracia s-au potolit
oarecum în urma intervențiilor Marilor Puteri de la jumătatea secolului al XIX-lea, care vizau
asigurarea unei mai bune protecții pentru creștinii majoritari, precum și pentru păstrarea status
quo. Problema viabilității stăpânirii otomane a fost însă din nou pusă după Revoluția Junilor
Turci din iulie 1908 care l-a obligat pe sultan să revină asupra constituției susupendate.

110. Ce sunt Junii Turci?

În iulie 1908, venirea la putere a Comitetului Unității și Progresului (numele oficial al mișcării
Junilor Turci) a trezit numeroase speranțe în rândul grupurilor persecutate sub vechiul regim al
sultanatului otoman. Noul regim al Junilor Turci, apreciați în Europa pentru dorința lor de
reformă și modernizare, favoriza căutarea unui nou model de stat pentru Imperiul otoman: Statul-
Națiune. Însă această aspirație conținea și ideea, latentă, a excluderii grupurilor non-turce, în
special grecii și armenii.

101. Când cucerește Italia Libia?

După războiul italo-turc (1911-1912), Italia cucerește țara, iar otomanii se retrag.

Cirenaica se apară de italieni, dar în 1931 este învinsă și Libia devine colonie italiană. 

102. Ce este chestiunea triestină?

În special, problema Trieste înseamnă exact disputa dintre Italia și Iugoslavia în posesia a
orașului și zonele înconjurătoare.

103. Când agresează Italia Etiopia?

Războiul dintre Regatul Italiei și Imperiul Etiopian din 1935-1936 a fost al doilea dintre cele
două țări. Primul conflict armat dintre ele avusese loc deja în 1896, și s-a încheiat cu victoria
Etiopiei la Adoua, care a respins astfel încercarea italienilor de a o ocupa. A fost o înfrângere
care a stopat pentru moment expansionismul italian în Africa.
Ajuns la putere cu partidul sau, Partidul Național Fascist, Benito Mussolini a căutat să
concretizeze ambițiile imperialiste italiene în Africa, și la începutul anilor '30 s-a pregătit să atace
(din nou) Imperiul Etiopian al împăratului Haile Selassie. Trupele italiene au fost transportate
spre Eritreea și la data de 3 octombrie 1935 au intrat pe teritoriul etiopian.

104. Ce statut internațional avea Etiopia atunci când a fost atacată de către Italia?

Liga Națiunilor, din care făceau parte atât Italia cât și Etiopia, a fost solicitată de suveranul
etiopian, Haile Selassie, până să înceapă războiul, să medieze în conflict. Dar prin influența unor
tratate politice existente între Franța, Marea Britanie și Italia nu s-a putut ajunge la o implicare
concretă a Ligii, care să determine Italia să renunțe la continuarea planului său de agresiune.
Unele minore sancțiuni, hotărâte totuși inițial contra agresorului italian, au fost sistate după
victoria italiană, în 1936.

105. Când se semnează concordatul între Italia și Papalitate?

• Tratatul din Lateran (11 februarie 1929) între Italia și papa Pius XI, care definește
severanitatea orașului Vatican;
106. Când este reînființat Statul Papal?
În anii 1920 statul papal a renunțat la cea mai mare parte a teritoriilor sale, iar prin Tratatul
de la Lateran cu Italia, semnat la 11 februarie 1929, a fost recunoscut statul Vatican, care
formează teritoriul suveran al Sfântul Scaun, care a fost, de asemenea, despăgubit într-o
oarecare măsură.

107. Cum se numeau liderii interbelici ai PC din Germania, Italia, Franța?

In Germania/Italia nu existau, se promova doar un partid unic. Franta Frontul Popular – Leon
Blum.

108. Când a fost abolită monarhia în Spania (sec. XX)?

Regimul a fost format la 1 octombrie 1936 de către Francisco Franco și Comitetul Național de
Apărare. Regimul a fost instaurat după victoria fasciștilor în Războiul Civil. Pe lângă sprijinul
intern, rebeliunea lui Franco a fost sprijinită de către Italia Fascistă șiGermania Nazistă, în timp
ce a doua republică spaniolă a fost sprijinită de Uniunea Sovietică comunistă.

109. Când a fost reintrodusă monarhia în Spania?

Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma) a fost rege al Spaniei din 22
noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, conformconstituției Spaniei, care îl recunoaște ca simbol
de unitate națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice.
După moartea dictatorului Franco, regele Juan Carlos I a instituit rapid reforme, spre marea
nemulțumire a Falange și a elementelor conservatoare în special din armată care se aștepatu ca el
să mențină statul autoritar. Regele l-a numit prim ministru al Spaniei pe Adolfo Suárez, un fost
lider al Mișcării Naționale.

110. Când a fost proclamată prima republică în Spania?

 Prima republică spaniolă, fondată în 1873, a fost de scurtă durată.

111. Unde s-au format Fronturi Populare?

„Fronturile” politice de inspirație comunistă, ivite în 1936, și cunoscute sub numele de „-ronturi
antifasciste”-și de „Fronturi populare”, sunt proiecția unei aceleași strategii elaborate de Stalin,
după 1933. Ele aveau drept obiectiv principal protejarea Mecăi comunismului mondial de izolare
totală, în eventualitatea unui atac concentric al statelor naționaliste din Europa și Asia. Totuși,
alianțele externe, pentru a putea fi durabile și eficiente, trebuiau consolidate printr-o a doua linie
de fortificații, constituită chiar în inima statelor noncomuniste.căci, un stat guvernat de către un
„FRONT POPULAR” ar fi fost mult mai accesibil ideii de alianță cu Rusia Sovietică, și ar fi
constituit un partener mult mai loial în lupta pentru nimicirea naționalismului european.

112. Cine a fost liderul Frontului Populare din Franța?

Leon Blum

113. Cine a fost Pierre Mendes France?

Pierre Mendès Franța (1907 - 18 octombrie 1982) a fost un politician francez care a servit ca
președinte al Consiliului de Miniștri timp de opt luni de la 1954 la 1955. El a fost din  paartidul
radical și a fost șef al guvernului, cu sprijinul Partidului Comunist. 

114. Ce statut a avut Algeria până în 1962?

Între timp, francezii au făcut Algeria parte integrantă din Franța, statut care s-a sfâșit doar la
căderea celei de-a patra republici. Sute de mii de cuceritori din Franța, Italia, Spania și Malta s-
au mutat peste Mediterană pentru a pune bazele fermelor algeriene de pe coastă și au ocupat cele
mai bogate părți ale orașelor algeriene, beneficiind de confiscarea ținuturilor comunale realizată
de guvernarea franceză.
În 1954, Frontul de Eliberare Națională (FLN) a pornit Războiul Algerian de Independență,
un război de gherilă; după aproape un deceniu de lupte urbane și rurale, au reușit să-i învingă pe
francezi în 1962. 

115. Ce războaie a dus Franța după al doilea război mondial?

Primul Război din Indochina ( Războiul de rezistență antifranceză în Vietnamul contemporan), se
spune că a început în Indochina Franceză pe 19 decembrie 1946 și a durat până la 1 august 1954.

116. Ce este „spiritul de la Geneva”?

117. Când s-a declanșat războiul din Algeria și ce caracter a avut acesta?
Războiul Algerian de Independență  a fost un conflict armat între 1 noiembrie 1954 și 19
martie 1962, care a avut loc în Algeria, colonie franceză din 1830, și care a avut ca rezultat
obținerea independenței țării, la 5 iulie 1962, față de Franța.
118. Care au fost principalele posesiuni coloniale germane și când au fost pierdute?
Germania a ajuns să deţină colonii în Africa – Togo, Camerun (aproximativ Camerunul de azi),
Africa Germană de Sud-Vest (Namibia de azi) şi Africa de Est Germană (azi, Tanzania, Ruanda,
Burundi); în Asia – teritoriul din jurul gofului Kiaotschou, unde germanii au construit oraşul
Tsingtao; în Pacific – Noua Guinee (Kaiser-Wilhemsland), Arhipelagul Bismarck, insulele
Marshall, Caroline şi Palau, parte din insulele Solomon, Nauru şi Insulele Mariane (fără Guam,
care aparţinea Statelor Unite ale Americii). O încercare de a stabili o colonie în Caraibe a eşuat.

119. Ce colonii portugheze cunoașteți? Când și in context au devenit independente?

120. Unde și când a avut loc „Revoluția garoafelor”?

Revoluția Garoafelor (în portugheză Revolução dos Cravos), denumita și 25 de Abril (25
Aprilie), a fost o lovitură de stat militară de stânga[1] începută la 25 aprilie 1974,
la Lisabona, Portugalia, prin care s-a schimbat regimul portughez dintr-o dictatură autoritară într-
o democrație după încă doi ani de tranziție cunoscuți drept PREC (Processo Revolucionário Em
Curso, sau Proces Revoluționar în Curs), caracterizată prin frământări sociale și dispute pentru
putere între forțele politice de dreapta și cele de stânga.

121. Ce poziție au avut flamanzii și regele Leopold III față de Hitler? De ce?
În 1944, Heinrich Himmler a ordonat ca Leopold să fie deportat în Germania. Prințesa Liliane l-a
urmat împreună cu familia a doua zi, sub escorta SS. Naziștii au ținut familia la Hirschstein în
Saxonia din iunie 1944 până în martie 1945, apoi la Strobl, Austria.

Guvernul britanic și cel american erau îngrijorate de revenirea regelui. Leopold al III-lea a fost
prizonier al germanilor. Deși în martie 1945 se știa de viitoarea capitulare a Germaniei, nimeni
nu știa locul unde a fost dus Leopold în Germania.

122. Cine e autorul atentatului contra lui Hitler din iulie 1944? Ce urmări ar fi putut avea?

Complotul de la 20 iulie 1944 a fost o tentativă de asasinare a dictatorului Adolf Hitler,

liderul Germaniei naziste, care ar fi trebuit să fie urmată de Operațiunea Walküre, prin care
complotiștii urmau să-și asigure controlul asupra țării. Principalul atentator la viață führerului a
fost Claus von Stauffenberg, care făcea parte din statul major al Armatei de Rezervă, funcție care
îi permitea să aibă acces la sala de raport a lui Hitler.

123. Ce a fost, ce orientare a avut și unde s-a manifestat mișcarea „Trandafirului Alb”?

Trandafirul Alb este numele luat de un grup de studenți din München care au format o mișcare

de rezistență non-violentă în Germania nazistă. Acest grup de tineri curajoși au activat
din iunie 1942 până în februarie 1943, când membrii grupului au fost arestați, judecați și
condamnați la moarte prin decapitare. Mișcarea a redactat, tipărit și distribuit șase foi volante,
prin care populația era îndemnată să se opună regimului nazist.

124. Care au fost țările comuniste europene în care s-a păstrat o formă de multipartidism?
Nu au existat

125. Ce a adus nou Conciliul Vatican II și când și sub care Papă s-a întrunit, respectiv s-a
încheiat acesta?
A fost deschis de papa Ioan al 23-lea in 1962 și închis în timpul pontificatului papei Paul al VI-
lea  1965.
• Ce a fost dictatura coloneilor din Grecia și când s-a produs? Cunoașteți numele
conducătorului acestui regim?
Dictatura coloneilor este denumirea dată puterii politice din Grecia între 1967 și 1974,
care a provocat între altele exilul regelui Constantin al II-lea al Greciei urcat pe tron în 1964.
Această dictatură a impus prin luarea puterii de către o juntă de ofițeri dominată de Georgios
Papadopoulos.
Membrii juntei erau:
• Georgios Papadopoulos, colonel la „Biroul de Studii Militare”;
• Stylianos Pattakos, general de brigadă;
• Nikolaos Makarezos, colonel, fost atașat militar al Ambasadei Greciei la Roma;
• Dimitrios Ioannidis, general.
• Cine a fost Constantin Karamanlis?
De patru ori prim ministru și de două ori președinte al Greciei, a fost o figură centrală a
vieții politice grecești, cu o carieră întinsă pe mare parte din a doua jumătate a secolului al XX-
lea.
Încă din 1958 Karamanlis a promovat cu mult elan aderarea Greciei la Comunitatea
Europeană. El a considerat aderarea Greciei la CE un vis personal deoarece o privea ca
realizarea a ceea ce numea „Destinul european al Greciei”. A făcut lobby în acest sens pe lângă
mai mulți lideri europeni, printre care cancelarul german Konrad Adenauer și președintele
francez Charles de Gaulle, lobby urmat de doi ani de negocieri intense cu Bruxellesul. Eforturile
sale intense au dat roade și pe 9 iulie 1961 guvernul său și europenii au semnat protocoalele
Tratatului de asociere a Greciei la Comunitatea Economică Europeană.
Karamanlis a fost un adversar important al Regimului Coloneilor, junta militară care a
preluat puterea în Grecia în aprilie 1967. Acum, lui i se cerea să-și încheie exilul autoimpus și să
restabilească democrația în țara în care a instaurat-o pentru prima dată, Grecia.
• Când a avut loc invazia turcă în Cipru și ce a generat aceasta?
Invazia turcă a Ciprului (cunoscută în Turcia:  Operațiunea de Pacificare a Ciprului sau
Operațiunea Cipru), cunoscută de către forțele armate turce sub numele de cod Operațiunea
Atilla, lansată la 20 iulie 1974, a fost o invazie militară turcă, ca răspuns la o juntă militară
greacă ce urma să dea o lovitură de stat susținută în Cipru, organizată de Garda Națională
cipriotă ai cărei lideri l-au detronat pe președintele cipriot și arhiepiscop Makarios al III-lea și l-
au instalat pe Nikos Sampson în locul lui.
Invazia turcă a avut loc în două etape și s-a încheiat în august 1974, când trupele
turcești au ocupat 37% din teritoriul insulei, care a fost urmată de înființarea de facto a
Republicii Turcă a Ciprului de Nord (RTCN), care este în prezent recunoscută doar de Turcia, în
contradicție cu termenii Tratatului de garantare din 1960.
• Când a fost invadată Albania?
Regatul Italiei a invadat Albania pe 7 aprilie 1939, cu cinci luni mai înainte de
declanșarea celui de-al doilea război mondial. Rezistența militară a Albaniei a fost
nesemnificativă și, după doar câteva lupte de apărare, țara a fost ocupată de Italieni. Regele
albanez Zog și guvernul său au fost forțați să plece în exil, în ciuda alianței și sprijinului albanez
pentru Italia, care datau încă din 1925. Liderul politic al Italiei, Benitto Mussolini, dorea să obțină
controlul absolut asupra Albaniei și să-și extindă imperiul său colonial, în condițiile în care aliatul
său, Adolf Hitler, avea succese răsunătoare în Europa: anexase Austria și Cehoslovacia.
Albania a încetat practic să existe ca țară independentă. Italienii invadatori au format un guvern
marionetă și au proclamat o nouă constituție, care a transformat Albania într-un protectorat.
Tronul Albaniei a fost oferit regelui Italiei, Victor Emmanuel al III-lea, care a devenit conducătorul
oficial al Albaniei pe 25 iulie 1943.
• Unde, când și ce a fost „ziua lui NU!”?
„Ziua lui NU„ se sărbătorește în fiecare an pe 28 octombrie în Grecia, Cipru și
comunitățile grecești din întreaga lume. În această zi este comemorată respingerea de către
prim-ministrul grec Ioannis Metaxas a ultimatumului emis de dictatorul Benito Mussolini pe 28
octombrie 1940, contraatacul elen împotriva invaziei forțelor italiene în munții Pindului în timpul
războiului greco-italian și rezistența greacă în timpul ocupației de către Axă.
• Când s-a produs ruptura dintre Tito și Stalin („schisma lui Tito”)?
Adeseori s-a subliniat paradoxul rupturii dintre Iugoslavia si URSS. Fără îndoială că
până atunci Tito fusese „cel mai bun elev al lui Stalin”.
Admiraţia sinceră a liderului iugoslav pentru „calea călăuzitoare” a socialismului şi pentru
conducătorul ei părea, în ochii lui Tito, pe deplin compatibilă cu dorinţa sa de a păstra
independența absolută a noului stat. Această exigență – inacceptabilă pentru Stalin – a
constituit adevăratul motiv al rupturii.
Separarea din 1948 îl obligase pe Tito să se destalinizeze. Propaganda sovietică
antiiugoslava continuă fără oprire, iar acţiunile de intimidare erau multiple; avioanele sovietice,
de exemplu, efectuau uneori peste cincizeci de zboruri pe zi pe deasupra spaţiului iugoslav, de
la bazele din Albania spre Bulgaria sau alte state promoscovite.
• Cum a fost posibilă „schisma lui Tito”?
Multe dintre motivele de nemulţumire au apărut încă din timpul războiului. Partizanii
comunişti aşteptaseră măcar parţial asistenţă militară din partea Uniunii Sovietice, indiferent cât
de strânsă cu uşa era această. Fuseseră în mare măsură dezamăgiţi; la un moment dat, Tito,
prada exasperării, îi telegrafiase lui Stalin: „Dacă nu ne poţi ajuta, măcar nu ne puneţi beţe în
roate”.
Fisura de bază a relaţiei a fost agravată de comportamentul lui Tito, „provocator,
prematur şi riscant” (după opinia lui Stalin) antioccidental, în perioada incipientă a Războiului
Rece din anii 1945 şi 1946, când a desfăşurat vizite grandioase în celelalte capitale est-central-
europene, ca şi cum ar fi fost viceregele desemnat de Stalin în regiune, şi mai ales în jumătatea
balcanică şi din sudul Dunării. Şi ori de câte ori se întâlneau la Moscova, Tito, deşi îl trata pe
Stalin cu respect, dădea de înţeles că venise să negocieze, nu să primească ordine şi că era
partener, nu intrument. Acestor lucruri s-a mai adăugat şi intervenţia manifestată, deşi
nerecunoscută, a  lui Tito de partea comuniştilor, în Războiul Civil din Grecia (pe care Stalin a
considerat-o o provocare gratuită şi nepromițătoare la adresa englezilor şi a americanilor) şi
patronarea proiectelor unei mari federaţii balcanice care ar fi inclus Ungaria, Iugoslavia,
Bulgaria, Albania şi o Grecie finalmente comunistă (ceea ce se pare că lui Stalin i s-a părut a fi
un complot pentru constituirea unui bloc putere care să sfideze hegemonia sovietică).
La Moscova, premisa era că, odată ce va afla că a pierdut sprijinul sovieticilor, Tito avea
să se prăbuşească: „O să mişc din degetul mic şi Tito n-o să mai existe”afirmase Stalin. Dar,
aşa cum se spune că ar fi comentat Hruşciov, „Stalin n-avea decât să mişte din degetul mic sau
din orice altă parte a anatomiei voia el, pentru că pe Tito îl lăsa rece”.
• Când și cu ce personalitate a revenit democrația în Grecia?
Konstantinos Karamanalis a adoptat o abordare moderată de înlăturare a colaboratorilor
numiți de regimul dictatorial din pozițiile pe care le aveau în birocrația guvernului, și a declarat
că vor avea loc alegeri libere în noiembrie 1974, la patru luni după prăbușirea Regimului
Coloneilor.
În alegerile din 1974, Karamanlis cu noul format partid conservator, numit Noua
Democrație a obținut o majoritate parlamentară masivă și a fost ales prim-ministru. Alegerile au
fost urmate de referendumul din 1974 cu privire la abolirea monarhiei și instaurarea Republicii
Elene, difuzarea proceselor foștilor dictatori în 1975 (care au primit condamnarea la moarte
pentru înaltă trădare și revoltă, sentință comutată apoi la închisoare pe viață) și
redactarea constituției în 1975.
În 1977, Noua Democrație a câștigat din nou alegerile, iar Karamanlis a continuat să fie
prim-ministru până în 1980.

• Când a avut loc primul pas de reconciliere dintre Biserica catolică și cea ortodoxă
(ridicarea reciprocă a anatemelor) și cine au fost protagoniștii evenimentului?
În 1964, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Atenagora I s-a întâlnit cu Papa Paul
al VI-lea, la Ierusalim. Declaraţia nu a încheiat schisma, dar a arătat dorinţa de reconciliere
dintre cele două biserici.
• Ce s-a întâmplat la 17 iunie 1953, în Berlinul de Est, și ce semnificația a avut
pentru istoria Germaniei?
Pe 17 iunie, muncitorii santierelor de constructii de pe Stalin Allee, in inima Berlinului de
Rasarit, deci a zonei sovietice de ocupatie, s-au revoltat impotriva unui regim care se pretindea
a fi al lor. Propaganda comunista a sustinut, fara nicio proba, ca era vorba de o provocare urzita
de “cercurile imperialiste si revansarde”. RIAS (Radioul din sectorul american) a fost demonizat
drept adevaratul inspirator al insurectiei.
Dictatura comunista s-a repliat, a mimat anumite concesii. In acelasi timp au fost
eliminati din conducere unii demnitari acuzati de “liberalism mic burghez”. Gratie muncitorilor
revoltati, a renascut libertatea.
• Ce se înțelege prin „grosse coalition” (marea coaliție) când s-a realizat și unde?
"Marea Coaliție" a lui Kiesinger din perioada 1966-69 în Germania de Vest a fost
formată de cele mai mari două partide germane: CDU/CSU și Partidul Social Democrat (SPD).
Această coaliție a fost importantă pentru votarea legilor stării de urgență – partidele de la putere
având asigurate cele două treimi din voturile necesare pentru aprobarea unor legi organice.
Aceste legi controversate permiteau ca, în cazul instituirii stării de urgență, mai multe drepturi și
libertăți fundamentale garantate de constituție să fie suspendate.
• La ce se referea și cine a condus revolta împotriva acordului de la Sevres?
Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de
trupele britanice pe 10 august 1920, în timpul ocupației Constantinopolului. Tratatul nu a fost
niciodată ratificat de otomani.
Chiar în perioada în care tratatul de la Sevres, Mișcarea națională turcă condusă
de Mustafa Kemal Pașa, s-a depărtat de monarhia care își concentrase sprijinitorii și puterea
politică în Constantinopole, a pus bazele unei Mari Adunări Naționale în Ankara. Mustafa Kemal
Pașa a condus până la victorie lupta pentru independența Turciei și a forțat puterile învingătoare
în Primul Război Mondial să se reîntoarcă la masa negocierilor. Arabii nu au dorit să accepte de
bunăvoie dominația franceză în Siria. Turcii din regiunea Mosul au atacat trupele și funcționarii
britanici. Arabii s-au implicat în lupte și împotriva britanicilor din Irak. Au existat mișcări
antibritanice și în Egipt.
• Cine a fost Mustafa Kemal Ataturk?
Mustafa Kemal Atatürk a fost un militar și politician turc, născut în Macedonia, fondatorul
și primul președinte al Republicii Turcia.
Istoria modernă a Turciei se zice că ar fi început pe 10 mai 1919, când Kemal a ajuns
în Anatolia. Abandonând misiunea de a "restaura ordinea", el a fondat o mișcare naționalistă
turcă cu baza la Ankara.
Republica Turcia a fost fondată pe 29 octombrie 1923 și Kemal a fost ales primul
președinte al țării. În practică a fost un dictator moderat, deși a impus multe reforme cu caracter
democratic. Prestigiul lui a fost atât de mare în majoritatea anilor 1920 încât în vremea sa a
existat foarte puțină opoziție față de guvern. Deși a admirat unele aspecte ale politicii Uniunii
Sovietice și Italiei Fasciste, el nu era nici comunist, nici fascist: proprietatea privată a fost
protejată și încurajată iar inamicii politici nu au suferit de obicei de pedepse mai grele decât
exilul în provincie.
Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese
scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928.
• Ce este genocidul armean și când s-a produs?
Decizia Imperiului otoman de a intra în război la 1 noiembrie 1914, alături de Puterile
Centrale, a fost luată de membrii cei mai radicali ai Comitetului central al Comitetului Unității și
Progresului. Ea a creat contextul propice pentru distrugerea elementelor non-turce din Imperiu,
iar comunitatea armeană – acuzată colectiv de a fi apropiată de Rusia – a fost, mai rău ca
niciodată, suspectată de trădare.
Intrarea în război a permis mobilizarea tuturor bărbaților armeni cu vârste cuprinse între
20 și 40 de ani. De asemenea, comunitatea armeană a fost și victima rechizițiilor militare,
transformate de fapt într-un jaf de stat.
Proiectul de turcizare a spațiului anatolian și de omogenizare etnică a Asiei Mici, inițiat
de liderii CUP odată ce au ajuns la putere în 1908, va lua forma unei acțiuni de exterminare
sistematică a armenilor și sirienilor. În cadrul mai general al unei vaste mișcări de populații,
clasate potrivit unui criteriu semi-etnic – capacitatea de asimilare la modelul turc, se dorea
umplerea golurilor lăsate de deportarea populațiilor non-musulmane prin instalarea imigranților
musulmani originari din Balcani. Această vastă manipulare internă a grupurilor istorice din sânul
imperiului nu doar că răspundea unei ideologii naționaliste, dar se înscria într-un plan încă și
mai ambițios, acela de a crea o continuitate geografică și demografică turcă alături de
populațiile turcofone din Caucaz.
Decizia de exterminare a armenilor a fost luată între 20 și 25 martie 1915, în cadrul mai
multor întâlniri ale Comitetului central al CUP. Logica exterminării ce permitea realizarea
efectivă a vastelor ambiții de inginerie demografică s-a conturat în acea perioadă; putea începe
astfel prima etapă a genocidului (martie 1915-aprilie 1916). Această fază a prespus oficial
deportarea potențialilor „trădători” în locuri departe de câmpurile de bătălie, și în eliminarea, în
primă fază, a bărbaților adulți.
• Cu ce tratat a fost înlocuit acordul de la Sevres și ce a generat acesta?
Tratatul de la Lausanne a fost un tratat de pace semnat la Lausanne, Elveția, pe 24 iulie
1923, care a stabilit apartenența întregii Anatolii și a Traciei Răsăritene la Turcia, anulând astfel
prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat în 1920 de guvernul otoman. Tratatul de la
Lausanne a fost ratificat de guvernul de la Atena pe 11 februarie 1924, și de guvernele britanic,
italian și nipon pe 6 august același an. Tratatul a fost înregistrat în „Seria de tratate a Ligii
Națiunilor Unite” pe 5 septembrie 1924.
Tratatul a pus capăt războiului revoluționar turc dintre aliații din primul război mondial și
forțele naționaliste aflate sub controlul Marii Adunări Naționale a Turciei cu sediul în Ankara,
aflate sub comanda lui Mustafa Kemal Atatürk. Tratatul a asigurat recunoașterea internațională
a suveranității noului stat „Republica Turcia, proclamată la rândul ei drept stat
succesoral Imperiului Otoman.
• Vorbiți despre Revoluția Rusă din Octombrie.
Evenimentul istoric cunoscut ca Revoluția din Octombrie sau Revoluția Bolșevică, a
fost lovitura de stat prin care bolșevicii au preluat puterea cu forța de la guvernul lui Kerenski, și
care a inaugurat a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Lovitura de stat a fost organizată
de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și este considerată a fi prima
revoluție comunistă din secolul al XX-lea, revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai
importante activități revoluționare au fost controlate de Comitetul Militar Revoluționar al Sovietul
din Petrograd.
Revoluția bolșevică are drept cauză proximă măsurile represive ale guvernului
provizoriu: închiderea ziarelor partidului ca și decizia guvernului de a trimite garnizoanele
capitalei pe front.).
O altă cauză proximă este refuzul obstinat al socialiștilor din Dumă de a lua puterea și forma un
guvern socialist pur, așa cum cerea populația.
O cauză fundamentală a revoluției bolșevice este refuzul guvernelor provizorii de a
încheia pacea (care a fost prima cerere afișată pe pancartele revoluției din februarie), asta cu
atât mai mult după eșecul total al ofensivei din 16 iunie ordonată de guvernul provizoriu.
La 22 octombrie (după calendarul iulian) „Comitetul Revoluționar Militar” condus de Lev
Davidovici Troțki a preluat comanda garnizoanei din orașul Petrograd, care atunci era capitala
Rusiei. Temându-se de presiunea crescândă din partea maselor în sensul acordării puterii
Sovietelor (și astfel de o creștere a influenței bolșevicilor, care dominau deja sovietele în
capitală, Moscova și marile orașe), Kerensky decide să-i confrunte în modul cel mai direct pe
bolșevici, închizându-le în 24 octombrie 1917 ziarele, reacția ulterioară a acestora din urmă fiind
una pur defensivă.
La 25 octombrie 1917 grupări militare conduse de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin au
înlăturat de la putere guvernul provizoriu al lui Alexandr Kerenski aproape fără vărsare de
sânge. Gărzile Roșii conduse de bolșevici au preluat controlul principalelor puncte din capitală
întâmpinând o slabă opoziție. În noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917 a fost
ocupat Palatul de Iarnă, reședința țarilor Rusiei. 
• Ce sunt octombriștii?
(din curs) Octombriștii sunt reprezentanții unui partid care accepta monarhia constituțională
promisă prin manifestul din octombrie 1905 (conservatori).
• Vorbiți despre Revoluția Rusă din 1905.
Revoluția rusă din 1905 a fost o mișcare antiguvernamentală, violentă fără țintă
din întreg Imperiul Rus. Nu a fost o mișcare organizată sau controlată și nu a avut cauze sau
scopuri unice.
Deși revoltele și răscoalele au reprezentat fenomene obișnuite în Imperiul Rus,
tulburările majore au fost rare în deceniile de dinaintea anului 1905. Nemulțumirile politice au
apărut și au crescut în continuu de la controversata emancipare a iobagilor din 1861 făptuită
de țarul Alexandru al II-lea. Emanciparea a fost incompletă, limitată din punct de vedere juridic
și tehnic de despăgubirile pe care erau îndreptățiți să le primească.
Revoluționarii activi erau găsiți aproape în exclusivitate în rândul intelectualilor,
narodniciști (cei care susțineau că țăranii ruși aveau capacitatea înnăscută de a crea și a trăi
într-o societate socialistă rurală).
Pe 1 martie 1881, Alexandru al II-lea a murit într-un antentat cu bombă pus la cale de
către membrii organizației Narodnaia volia, o facțiune a celui de-al doilea partidZemlia i volia.
Pe 9 ianuarie/22 ianuarie, în ziua cunoscută sub numele de "Duminica însângerată", a
avut loc la Sankt Peterburg o mare demonstrație populară. Marșul de protest a fost dispersat în
forță de cazaci, chiar în fața Palatului de Iarnă al țarului. Numărul victimelor variază de la o
sursă la alta, dar este în general acceptată cifra de o mie de morți și răniți.
Acest eveniment a fost scâteia care a aprins revolta în societatea rusă. Fiecare grup
protestatar avea propriile lui țeluri, chiar în cadrul aceleiași clase sociale, și fiecare lupta pentru
atingerea obiectivelor fără nici o cooperare sau coordonare între nemulțumiți. Cele mai
importante grupuri protestatare erau cele ale țăranilor (obiective economice), alemuncitorilor
industriali (obiective economice și antiindustrialiste), ale intelectualilor și liberalilor (drepturi
cetățenești), ale militarilor (obiective economice) și cele ale minorităților naționale (drepturi
politice și culturale).
• Care au fost curentele și partidele politice din Rusia între 1905 și 1918?
• Partidul Social-democrat al Muncii
• Partidul Bolșevic
• Sovietele (alcătuite din menșevici – mai de stânga)
• Ce partid a câștigat alegerile din decembrie 1917 pentru a V-a Dumă?
Partidul Socialist Revoluționar
• Care a fost structura celei de-a V-a Dumă și când s-a reunit aceasta?
La alegerile pentru Adunarea Constituantă, (primele alegeri complet libere și democratice din
istoria Rusiei), Vladimir Ilici Lenin și bolșevicii conduși de el au primit doar 25% din voturi, în
vreme ce Partidul Socialist Revoluționar a primit peste 40% dintre sufragii. Gărzile Roșii
bolșevice au năvălit în sala de ședințe a Adunării la sfârșitul primei sesiuni și i-au arestat pe
participanți, răsturnând rezultatele alegerilor.
• Ce s-a întâmplat la Palatul Taurida din Petrograd la 5 (18) ianuarie 1918?
1918 – in palatul Taurida se consuma ingroparea pe timp de 75 de ani a democratiei ruse
Cele 4 masuri luate in data de 5 ianuarie:
1. Invalidarea tuturor hotararilor guvernului – “bolsevic ilegitim” (decretul asupra pamantului,
decretul asupra nationalitatilor)
2. revocarea imediata a mandatelor calor care negociau pacea de la Breszk-Litovski 
3. proclamarea statului “Republica Democrata Federala Rusa”
4. ministrul de agricultura este numit sef al parlamentului, decretul pamantului este adoptat in
forma PSR
• Dați câteva nume de personalități militare din al Doilea Război Mondial.
Amiralul Darlan, mareșalul Rommel, Eisenhower
• Amintiți câteva nume de conducători ai rezistenței albe din Rusia.

• Care a fost cea mai importantă decizie politică externă a guvernului revoluționar
maghiar din 1956?
Să se retragă din Pactul de la Varșovia
• Care au fost cele patru hotărâri adoptate de a V-a Dumă?
Să se formeze un guvern provizoriu alcătuit din 20 de membrii, se dorea renunțarea la
autocrație și să se instituie o guvernare parlamentară.
• Care au fost primele 3 decrete luate de către guvernul bolșevic?
Adopta o nouă constituție care schimbă numele țării în Republica Socialistă Federativă
Sovietică Rusă, stabilește capitala la Moscova, partidul comunist domina sistemul de
guvernare.
• Cine a condus delegația Rusiei bolșevice la negocierile de pace de la Brest-
Litovsk?
Lev Troțki
• Ce este un „soviet”?
Un consiliu al muncitorilor prin care se negocia cu puterea.
• Ce este a V-a Dumă?
Organ legislativ ales în 1917.
• Când a apărut PSDM din Rusia? Care au fost rădăcinile acestuia și publicul său
țintă?
Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Rusia, a fost un partid
politic revoluționar marxist din Rusia, înființat în 1898 la Minsk, cu scopul de a uni diferitele
organizații revoluționare de orientare socialistă într-un singur partid. PSDMR s-a scindat ulterior
în două grupări: bolșevică și menșevică. Prima grupare s-a constituit mai târziu în Partidul
Comunist al Uniunii Sovietice.
• Ce partid și-a asumat transmiterea mesajului socialist către țărănimea rusă?
Partidul Socialist Revoluționar Rus cred?
• Ce este NEP-ul și când apare acesta?
NEP-ul este Noua Politică Economică și este propusă in 1921 de ăatre Lenin. Acest plan era
privit ca o distanțare față de politica comunistă radicală și o apropiere de o dictatură socialistă
îmbinată cu spiritul capitalist.
• Alături de socialism, ce rădăcini ideologice mai are Partidul Socialist Revoluționar
Rus și când s-a format acesta?
Partidul este socialist-democratic și beneficia de sprijinul țărănimii și apare in 1917.
• Ce rol a avut nava Aurora în Revoluția din Octombrie? Cum a evoluat ulterior?
Printr-o lovitură de tun se anunța asaltul Palatului de iarnă unde își avea sediul Guvernul
provizoriu.????
• În ce a constat revolta de la Kronstadt?
Rebeliunea din Kronstadt a fost o răscoală eșuată a marinarilor sovietici împotriva primului
guvern bolșevic al RSSF Rusă. Ea a fost ultima mare ridicare la luptă împotriva guvernării
bolșevice.
• Când vine la putere Stalin și când încep planurile cincinale și epurările?
Stalin vine la putere in 1927 . Primul plan cincinal a fost elaborat in 1929.
• Câteva nume de vechi bolșevici, tovarăși ai lui Lenin și victime ale lui Stalin.
Troțki, Buhariu
• Ce a fost Comintermul și când a fost creat?
Cunoscută și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în
1919 de Lenin și de Partidul Comunist, care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile,
inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici
sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului.
• Ce este Cominformul când a fost creat și unde și-a avut sediul?
Cominform-ul (Biroul Comunist de Informații) reprezintă numele uzual a ceea ce este
numit oficial Biroul de Informații al Partidelor comuniste și muncitorești. A fost prima autoritate
oficială a mișcării internaționale comuniste de la dizolvarea Cominternului și a confirmat noile
realități după cel de-al Doilea Război Mondial - în special crearea Blocului Comunist de Est. A
activat între 1947 și 1956. Într-un fel, este succesorul Cominternului.
• Când a fost suprimată Internaționala a III-a și de ce? În ce context?
Internaționala a III-a = Comintermul
Cum congresul al șaptelea al Cominternului (1935) a renunțat la țelul revoluționar al
răsturnării capitalismului, Troțki a ajuns la concluzia că este necesară apariția unei noi
Internaționale, de timp ce Cominternul a murit ca Internațională revoluționară. Troțki a susținut,
de asemenea, că partidele staliniste nu pot fi considerate partide revoluționare, (ele jucau totuși
un rol de apărători ai statului Rus), la fel neputând fi considerate partide revoluționare nici
partidele social-democrate.
• Ce este a IV-a Internațională?
În 1938 s-a format Internaționala a IV-a în opoziție cu Internaționala Comunistă.
Comuniștii celei de-a patra Internaționale considerau că cea de-a treia Internațională devenise
profund birocratizată și stalinizată și nu mai era capabilă să renască pentru a deveni o
organizație revoluționară propriu-zisă. În mod particular, ei considerau prăbușirea catastrofală a
mișcării comuniste și ascensiunea nazismului în Germania ca pe o dovadă că Internaționala
Comunistă era sub controlul total și nefast al lui Stalin.
• În ce constau acordurile de la Osimo?
În 1975 guvernul Moro-Rumor încheie tratatul de la Osimo, prin care se cedează
definitiv Iugoslaviei cea mai mare parte a provinciei Trieste. (Aldo Moro – politician italian)
• Când s-au retras rușii din Austria?
Pe 15 mai 1955, a fost semnat Tratatul de stat austriac, restabilind în mod oficial independența
și suveranitatea Austriei. Tratatul și-a început acțiunea pe 27 iulie, iar ultimele trupe de ocupație
au părăsit țara pe 25 octombrie.
• Ce a fost Conferința de la Helsinki și când a fost semnat Actul Final?
  Conferinței pentru Securitatea și Cooperarea în Europa (CSCE) a fost o tentativă de
îmbunătățire a relațiilor dintre statele europene din blocul comunist și Occident.
Acordurile de la Helsinki (sau Actul Final) au fost semnate la 1
august 1975 la Helsinki (Finlanda) de 35 de state, între care cele două mari puteri (Uniunea
Sovietică și Statele Unite ale Americii), Canada și toate celelalte state europene, cu
excepția Albaniei și Andorrei.
• Care a fost principalul câștig pentru blocul comunist rezultat din Acordurile de la
Helsinki?

• Cine a fost cancelarul care primul a propus anschuss-ul și când?

Hitler
• Care a fost primul premier non-comunist din Europa de Est, unde și când?
Polonezul Tadeusz Mazowiecki a fost primul sef de Guvern necomunist din Europa de Est.
• Când a fost ales Papa Ioan Paul al II-lea și cum se numea el?
Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła a fost papă al Bisericii
Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa.
• Când au fost ținute primele alegeri semi-libere din URSS?
Primele alegeri libere din istoria Rusiei au avut loc în februarie 1917.
• Când a avut loc criza rachetelor dintre URSS și SUA?
Criza proiectilelor cubaneze a fost o confruntare între Uniunea Sovietică și Statele Unite în
legătură cu proiectilele nucleare sovietice din Cuba. Criza a început la 14 octombrie 1962 și a
durat 38 de zile, până la 20 noiembrie 1962.
• Când și unde au avut loc negocierile la „masa rotundă” și ce rezultat au dat?
Urmând linia politica de decongestionare a sistemului comunist, promovată de Mihail
Gorbaciov, Wojciech Jaruzelski (unul din cei mai de seamă reprezentanți ai Tratatului de la
Varșovia) invită membrii sindicatului Solidaritatea la negocieri ("masă rotundă") în 1988, dupa
ce, în 1986, eliberează o parte a deținuților politici. Polonia devine, astfel, prima și singura
țară comunistă fără deținuți politici. 
• Cât a durat prima perioadă de legalitate a Solidarnosc?
S-a înființat în septembrie 1980 și a fost scos în afara legii în octombrie 1982.
 • Ce a fost „planul Barbarossa”?
Operațiunea Barbarossa a fost numele de cod secret acoperitor folosit de
conducerea Germaniei naziste pentru operația militară de invadare a Uniunii Sovietice în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiune începută la 22 iunie 1941. Scopul inițial al
operațiunii a fost cucerirea Rusiei Europene și a Ucrainei.
• Ce se înțelege prin „linia Barbarossa”?

• Cine a fost Gheorghi Dimitrov? Cum a ajuns acesta celebru?

Gheorghi Mihailov Dimitrov a fost un politician bulgar, lider al partidului comunist și din
principalii activiști ai Cominternului. A fost primul ministru al Bulgariei intre anii 1945 - 1949.
• Cine a fost Dimităr Blagoev?
A fost un lider politic bulgar, fondatorul socialismului bulgar și al unuia dintre primele
partide social-democrate din Balcani. Blagoev a fost un proeminent susținător al ideilor pentru
înființarea Federației Balcanice.
• Ce sunt grupurile „Eliberarea Muncii”?
Grupul „Eliberarea Muncii” a luat ființă în 1883, fiind precursorul Partidului Social-Democrat al
Muncitorilor din Rusia.
• Care sunt cele patru țări din lume aflate în mare avânt economico-social la
începutul secolului XX?
SUA, Anglia, Germania, Franța
• Ce se înțelege prin criza rachetelor cu raza medie de acțiune în anii 70-80?
SUA începuse să retragă rachete cu rază medie din Europa, iar URSS le sporea.
Pentru a deveni o strategie, această decizie trebuia aprobată de liderii NATO => summit-ul
NATO la 12 decembrie 1979 unde se decide amplasarea a 108 rachete Pershing II și 464
de rachete de croazieră + să se avanseze în numele NATO către URSS propunerea de
retragere a rachetelor sovietice cu rază medie de acțiune. Reacția URSS: invadează
Afghanistanul.
• Ce se vede în spatele Parlamentului de la Bruxelles?
Rinul
• Cu ce era îmbrăcat Hitler când a devenit cancelar?
Palton
• Câți nasturi avea paltonul lui Hitler?
Nu avea nasturi.
Karl Renner – primul cancelar al Austriei postbelice, până în 1945, când a devenit
primul președinte al celei de-a doua republici Austriece