STAT ŞI NAŢIUNE ÎN A DOUA JUMĂTATE A SEC AL XIX-LEA

UNIFICAREA ITALIEI SI GERMANIEI .FORMAREA NATIUNILOR

”Naţiunea este cea mai importantă, cea mai completă şi cea mai complexă comunitate a vieţii civilizate“.
(Jacques Maritain)

DEFINIŢIE : Naţiunea este o comunitate umană omogenă care are un teritoriu comun, legături
economice permanente (piaţă unică), o limbă comună, cultură proprie (creaţii materiale şi
spirituale), conştiinţă naţională (izvorâtă din identitatea trecutului, a comunităţii de interese, de scopuri
şi idealuri).
ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE UNEI NAŢIUNI:
- Economice: existenţa unei pieţe unitare
-Culturale: cultură comună, sistem unitar de învăţământ care să transmită aceleaşi valori şi idei
-Lingvistice: o limbă comună (dispariţia sau scăderea importanţei dialectelor)
-Altele: legislaţie unitară, control administrativ, armata

CONCEPŢIILE CARE AU STAT LA BAZA CREĂRII NAŢIUNILOR

Iluminismul francez: naţiunea este expresia voinţei indivizilor de a se constitui într-un stat suveran prin
libera lor asociere în calitate de cetăţeni, consfinţită într-un act fondator – Constituţia.
Romantismul german: naţiunea este expresia legăturilor care iau naştere între membrii aceluiaşi popor,
ca urmare a originii lor comune, a unităţii lor de limbă şi cultură.

CĂILE DE CONSTITUIRE A STATELOR NAŢIONALE

-Război de independenţă: SUA, America Latină
-Luptă de eliberare de sub dominaţia imperiilor multinaţionale: sud-estul Europei
-Luptă de eliberare de sub dominaţia colonială: Asia, Africa
-Luptă pentru unificare teritorială şi politică: Italia, Germania, România
Căi de realizare:
- război-Germania
- revoluţie-Italia
- diplomaţie-unirea Principatelor Române

- Ultimele doua mari popoare vest-europene, care si-au incheiat procesul de consolidare nationala si
teritorial-statala, au fost italienii si germanii. La mijlocul sec. al XIX-lea ele nu aveau inca un stat
national unitar, existau 7 state in Italia si 38 in Germania.
- Faramitarea politico-statala era o piedica dezvoltarea lor economica, social-politica, culturala si cauza
ramanerea lor in urma fata de alte popoare. De aceea unificarea nationala era o necesitate vitala.
- Formele acestui proces sunt diferite :
A. unificarea putea fi infaptuita pe calea "de sus" - cand procesul este condus de un stat puternic de
aceeasi origine etnica (de Prusia -in Germania, de Piemont - in Italia). din cadrul tarii ce se unifica.
Natiunea in acest caz se uneste in jurul statului cel mai puternic din toate cele existente.
0. B. . doua cale - de "jos" - prin unificarea de catre masele populare prin miscari revolutionare
putea duce la instaurarea in tara a unei oranduiri democratice, republicane.
Incercarea de unificare a Germaniei si Italiei pe cale revolutionara a avut loc in 1848-1849, dar fara
succes.
UNIFICAREA ITALIEI
In prima jumatate a sec. al XIX-lea in fata poporului italian statea o sarcina foarte complicata, care
consta in lichidarea faramitarii politice, inlaturarea absolutismului si izgonirea asupritorilor straini.
Poporul italian a izbutit pe parcursul a catorva decenii sa-si edifice statul unitar national, acest proces
avand urmatoarele etape:
a. I- 1859-1861:
b. -razboiul franco-italo-austriac din 1859
c. - miscarea maselor populare din 1860
d. II-1866: razboi in alianta cu Prusia contra Austriei
e. III- 1870: alipirea Romei la Regatul Italian
f. Trebuie mentionat ca un rol deosebit in procesul de unificare a Italiei l-a jucat primul ministru al
Piemontului Camillo Cavour.

PREMISELE UNIFICĂRII ITALIEI:

-obiectivele revoluţiei de la 1848
-mişc. populară ”Risorgimento“=mişcarea de eliberare şi unificare de la mijl. Sec XIX, condusă de
Giseppe Garibaldi
-politica liberală a Piemontului

Personalităţi:
a.Victor Emmanuel al II-lea – regele Piemontului
b.Camillo Cavour, prim-ministrul Piemontului
c.Giuseppe Garibaldi – revoluţionar

UNIFICAREA ITALIEI
ETAPA 1859-1861
In 1858 Ludovic-Napoleon Bonaparte al III-lea al Franţei şi primul ministru al Piemontului Cavour s-au
aliat împotriva Austriei.
Războiul a izbucnit în 1859, dar luptele de la Magenta şi Solferino au fost sîngeroase, favorizîndu-i doar
parţial pe francezi si italieni, reuşind să obţină doar Lombardia, unita la Piemont. Franţa primeste două
regiuni din Piemont– Nisa şi Savoia.
1860
În 1860, in nord, Toscana, Modena, Parma şi Romagna( o parte din statele papale) şi-au respins
conducătorii şi s-au unit cu Piemontul.
In mai 1860, Giuseppe Garibaldi împreună cu o mie de Cămăşi Roşii – o armată mică de voluntari civili
– au ajuns în Sicilia. Campania sa din Sicilia şi sudul Italiei, îndreptată împotriva monarhiei feudale din
Regatul Neapole a avut un mare succes.
În septembrie 1860, cînd liderul revoluţionar se îndrepta spre nord, Cavour a găsit motiv de a trimite
trupe împotriva forţelor papale, care au fost înfrînte decisiv. Apoi, cele două armate de eliberare s-au
unit, completînd cucerirea centrului Italiei.
ETAPA II 1866
Italia s-a aliat cu Prusia, căreia i s-a alăturat în războiul din 1866 împotriva Austriei. Forţele italiene nu
s-au descurcat prea bine, dar victoria Prusiei la Sadova a obligat Austria să cedeze provincia Veneto.
ETAPA III 1870. În ciuda atacurilor disperate dar fără succes lansate de Garibaldi şi susţinătorii săi,
Roma nu a ajuns să facă parte din statul italian decît în 1870, cînd prusacii au invadat Franţa lui
Napoleon, iar trupele franceze au fost retrase din Roma. După un scurt bombardament, forţele italiene au
pătruns în oraş care a devenit capitala Italiei unite.
Vaticanul este acum o enclavă independentă înconjurată de Italia.
Cauzele reusitei procesului de creare a statului unitar italian:
-folosirea de catre italieni, in interesul lor, a contradictiilor intre asupritorii straini ai tarii;
-lupta fortelor democratice conduse de oameni talentati ca Mazzini si Garibaldi;
-slabiciunea nobilimii conservatoare si izolarea ei in interiorul societatii italiene.

UNIFICAREA GERMANIEI
Premisele unificării:
-experienţa Parlamentului de la Frankfurt, 1848
-uniunea vamală a statelor germane
-dezvoltarea economică şi militară a Prusiei
-Perioada: 1864 -1870/1871
-Personalităţi:
- Otto von Bismarck – cancelarul Prusiei
-Căile de realizare:
-războiul (prin fier şi sânge)
-Etapele unificării:
1. 1864 – război cu Danemarca → se obţin 3 teritorii
2. 1866 – război cu Austria→ este înfrântă şi eliminată din Confederaţia Germană de Nord care s-a
constituit
3. 1870/1871–război cu Franţa- este înfrântă→regele Prusiei, Wilhelm I, este proclamat împărat al Imp.
German la Versailles, 18 ian 1871
-Consecinţele unificării:
-se formează statul naţional unitar
-pacea cu Franţa: anexează Alsacia şi Lorena şi primeşte 5 miliarde franci aur
-devine mare putere europeană
Personalităţi:
Otto von Bismarck şi Wilhelm I

Succesele liberalilor italieni in frunte cu Cavour i-au impulsionat pe liberalii germani- adepţi ai
unificarii Germaniei sub conducerea dinastiei Hohenzollern din Prusia.
Unificarea este promovata de Otto von Bismarck, care, in septembrie 1862, devine prim-ministru al
Prusiei. El a realizat unificarea Germaniei "prin fier si sange”.

UNIFICAREA GERMANIEI, ETAPA - 1864

La început Prusia s-a aliat cu Austria pentru a învinge Denemarca intr-un război scurt (Al doilea război
pentru Schleswig) din 1864, reuşind să cucerească astfel Schleswig-Holstein.
Considerentele lui Bismarck ca nici una din marile puteri nu va interveni in sprijinul Danemarcei s-au
adeverit. Conform tratatului de pace incheiat, ducatele treceau sub guvernarea comuna a Prusiei si
Austriei.

UNIFICAREA GERMANIEI- ETAPA 1866

În 1866, cu participarea Italiei, Otto von Bismarck a făcut să izbucnească războiul austro-prusac.
Austriecii au fost învinşi în bătălia de la Königgrätz.
Bismark a reuşid să excludă vechii rivali austrieci de la formarea Confederaţiei Germane Nordice,
compusă din 22 de state germane care sprijiniseră Prusia în război.
Această Confederaţie Germană avea să fie precursorul Imperiului din 1871.
UNIFICAREA GERMANIEI- ETAPA 1870-1871
Patru state sud-germane - Bavaria, Viurtemberg, Baden si Hessen-Darmstadt - si-au pastrat
independenta, preferand relatiile cu Franta.
Ultimele bariere in calea crearii Imperiului German, sub conducerea Prusiei, au fost inlaturate in urma
razboiului victorios din anii 1870-1871 contra Frantei( victoria de la Sedan).

Statele sud-germane sunt incluse in componenta Imperiului German, proclamat la 18 ianuarie 1871 in
Sala de Oglinzi a palatului de la Versailles.
Confederaţia a fost transformată în Imperiu prin proclamarea regelui Prusiei Wilhelm I ca împărat
german într-o ceremonie din Palatul Versailles, un gest de umilire a Franţei.

Cauzele creării imperiului:

- eşecul politicii liberale introduse de Franz Iosef în anul 1860
- înfrângerile suferite de Austria în 1859 şi 1866 din partea Piemontului şi Prusiei
- eliminarea din Confederaţia Germană de către Bismarck
- intensificarea luptei de emancipare naţională
-1867- pentru a salva imperiul, Franz Iosef a recurs la un compromis cu nobilimea maghiară instaurând
Imperiul austro-ungar

CREARE STATULUI DUALIST AUSTRO-UNGAR (1867)

CONTEXT In 1866 are loc Războiul Austro-Prusac, denumit şi Războiul German (Der
DeutscheKrieg) sau Războiul Fratern (derBruderkrieg)
Armata austriacă este infrântă in marea batalie de la Sadova/Polonia)
Războiul are două consecinte majore:
1.Se constituie Kleindeutschland (Germania Mică ) -- Germania fărăAustria.
2. Profitând de slăbiciunea Habsburgilor, nobilii maghiari solicită independenţa Ungariei. În final, ei
impun împăratului Franz-Iosif sa accepte in feb 1867reorganizarea Imperiului –

Compromisul Austriaco-Maghiar 1867

Noul stat apărut, Austro-Ungaria, era un stat confederat de tipul uniunii personale condus de
Franz Iosif care deţinea titlurile de Impărat al Austriei şi Rege al Ungariei .
Dubla Monarhie (numită şi Monarhia Dunăreană) era formată din două entităţi statale diferite,
Austria şi Ungaria (fiecare cu propriile sale instituţii politice). \
- instituţii comune: armata, finanţele, diplomaţia
- instituţii separate: parlamente şi guverne
- popoare asuprite: sloveni, croaţi, cehi, polonezi, ruteni, români, sârbi

A u s t r i a în 1775- anexează Bucovina

U n g a r i a în 1867 – Transilvania devine parte a Regatului Ungariei
- prin legea naţionalităţilor din 1868, Ungaria a stabilit că pe teritoriul ei exista o singură naţiune, cea
maghiară.
Consecinţe:
- creşterea nemulţumirii naţiunilor asuprite
- intensificarea luptei pentru drepturi şi împotriva politicii de maghiarizare forţată
Dicţionar
Stat naţional=formă de organizare în care este constituită o naţiune
Stat multinaţional=statul care reuneşte în graniţele sale mai multe naţiuni
Piaţă naţională=totalitatea relaţiilor de schimb din interiorul unui stat
Dualism=formă de conducere statală realizată în 1867, printr-o uniune personală între Austria şi Ungaria