Germania in perioada interbelica

Politica interna
După război, Germania încetează a mai fi un imperiu și își începe existența Republica
de la Weimar. Din punct de vedere economic, imediat după război Germania a
cunoscut o criză economică gravă. Plus la toate trebuia să plătească reparații de război
în sumă de 132 miliarde mărci aur. În 1924 în ajutorul economiei germane au venit
investițiile anglo-americane - așa-numitul Plan Dawes, care a fost completat în 1929
cu Planul Young care au ajutat Germania să își refacă economia si sa se dezvolte
foarte mult. În 1932,folosindu-se de situatie - criza economica) absolut legal, la putere
a venit Partidul Național Socialist Muncitoresc în frunte cu Hitler. În 1933 Hitler este
numit cancelar al Germaniei si își va asuma puteri dictatoriale. În acest scop au fost
create poliția politică GESTAPO si tineretul a fost înregimentat (Tineretul Hitlerist).
Evreii, polonezii, rușii au devenit ținte ale propagandei naziste. Cu toate acestea, țările
europene încercau să integreze Germania în comunitatea internațională: au primit-o în
Liga Națiunilor, iar în 1936, Berlinul a fost ales ca loc pentru Jocurile Olimpice din
acel an.

Politica externă
Politica externă a Germaniei după primul război mondial a devenit din ce în ce mai
agresivă. Chiar de la început, pentru a ieși din izolarea politică și-a căutat aliați. I-a
găsit în URSS, Italia fascistă și Japonia militaristă. Deși a fost admisă în Liga
Națiunilor și a semnat Pactul Briand-Kellogg (a căror scop era păstrarea păcii în
lume), în secret Germania hitleristă se pregătea de război( s-a sporit de 10 ori
chletuielile militare, serviciul militar obligatoriu) Mai întâi a ocupat zona Renană,
apoi și-a alipit Austria (Anschluss), a reușit să convingă Franța și Anglia să ocupe
Cehoslovacia (Cârdășia de la Munchen), ca în anul următor să împartă în secret
Europa între Germania și URSS prin semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop și a
Protocolului Adițional Secret și mai ales, să se înțeleagă cu Stalin să înceapă la 1
septembrie 1939 un atac simultan asupra Poloniei.
Astfel, politica conciliatoristă a țărilor europene (de ai face cedări lui Hitler numai ca
acesta să nu înceapă un nou război, pentru care ele nu erau pregătite) a suferit eșec.
Liga Națiunilor nu și-a atins scopul. Peste doar 20 de ani de la finisarea Primului
Război Mondial, s-a început cel de-al Doilea Război Mondial.

Italia in perioada interbelica

Italia a luptat în Primul Război Mondial de partea Antantei, care i-a promis că la
finele războiului va primi teritoriul Istriei și Dalmației. Deși la Conferința de Pace de
la Paris ea a fost considerată țară învingătoare și chiar a făcut parte din ”Cei 4 Mari” -
nu a primit teritoriile promis (Istria și Dalmația). Aceasta, plus pierderile umane și
materiale, precum și situația economică slaba au făcut posibilă venirea la putere a lui
Benito Mussolini.Acesta în 1919 a creat primul grup politic de orientare fascistă).
Ulterior, organizând ”Marșul spre Roma” (octombrie 1922) va obține puterea și va fi
numit de către regele Victor Emanuel al III-lea, prim-ministru al Italiei.În 1926,
Mussolini instaurează deschis dictatura. Ducele a creat Marele Consiliu Fascist - un
organ extra constituțional, a organizat poliția subordonată direct lui, a interzis
partidele politice iar sindicatele au fost înlocuite cu Corporații controlate de Partidul
Fascist. În 1929 au fost semnate Acordurile de la Laterano, cu biserica catolică, prin
care Mussolini recunoștea statul Vatican, iar Papa de la Roma recunoștea regimul
fascist ca unul legitim. Mussolini a invadat Etiopia.

În 1937, Italia aderă la Pactul Anticomintern (împotriva comunismului), semnat

anterior (1936) de Germania și Japonia. Așa s-a creat Axa Berlin-Roma-Tokyo