Europa si america latina in

prima jumatate a sec. XIX

Prof. Juverdeanu Aurelia

 America Latina
• Coloniile spaniole din America
erau administrate de metropolă
doar ca nişte domenii de
exploatare în beneficiul ei,
neavând dreptul să dezvolte o
industrie şi un comerţ autohtone.
Totodată, populaţia creolă
(urmaşă a coloniştilor spanioli) era
tratată discriminatoriu, fiindu-i
refuzat accesul la funcţiile publice.
• Mişcarea de eliberare naţională a
început in 1808, când, în Spania,
Napoleon l-a impus rege pe fratele
său Joseph. Coloniile însă au
refuzat să-l recunoască drept
suveran şi şi-au organizat propriile
armate şi adunări naţionale.
 America Latina

• Acţiunea începută contra

francezilor s-a transformat
într-un război de
independenţă împotriva
Spaniei dupa caderea lui
Napoleon.
• Conducătorul cel mai
important al revoltei a fost
Simon Bolivar, din
Venezuela.
• Luptele au durat până in
1824, când, în Peru, a fost
înfrântă ultima armată
spaniolă.
 Brazilia
• Singura colonie
portugheză, Brazilia,
s-a revoltat în 1821.
Anul următor, don
Pedro, fiul regelui
Portugaliei, a fost
încoronat ca împărat
constituţional,
Brazilia rămânând
singura monarhie
din America de Sud.
In cazul Peninsulei
italice, Congresul de la
Viena a impus atât
regimuri absolutiste,
cât şi menţinerea
separării italienilor în
mai multe state.
Imperiul habsburgic îşi
reinstaurase dominaţia
asupra peninsulei prin
stăpânirea nordului
acesteia.
 Statele italiene
• Acţiunile revoluţionarilor
italieni au urmărit înlăturarea
absolutismului şi emanciparea
de sub dominaţia străină.
• Patrioţii italieni, grupaţi în
societatea secretă a
carbonarilor, au declanşat
astfel de acţiuni în Regatul
celor Două Sicilii (1820) şi în
Piemont (1821).
• Monarhii din Sfânta Alianţă s-
au întrunit în congrese, care,
la cererea lui Metternich , au
aprobat intervenţia armatei
austriece în statele italiene.
Ca urmare a acestei
intervenţii, revoluţiile au fost
înfrânte.
 Spania
• In Spania, regele Ferdinand al Vll-lea de Bourbon a
încercat să reinstaureze absolutismul. A suprimat
Constituţia liberală din 1812, a reactivat Tribunalul
Inchizitiei şi cenzura şi i-a eliminat pe adversarii politici.
• Regimul s-a confruntat cu grave probleme financiare.
• Revolta coloniilor americane, a lipsit Spania de o
însemnată sursă de venituri. Neplata soldelor a sporiit
nemulţumirea armatei. Trupele aflate la Cadix, pentru a fi
trimise in America Latină, s-au revoltat sub conducerea
ofiţerului liberal Rafael Riego. Revoluţionarii au cerut
renunţarea la absolutism şi convocarea cortesurilor.
• Regele a fost nevoit să cedeze: s-a reintrodus Constituţia
din 1812, au fost convocate cortesurile, s-au abolit
privilegiile şi a fost desfiinţată Inchiziţia.
• In acelaşi timp însă, regele a cerut ajutorul Sfintei Alianţe.
• La Congresul de la Verona, din 1822, Sfânta Alianţă a Ferdinand Vll
hotărât intervenţia militară în Spania. Această sarcina a fost (1814-1833)
încredinţată armatei franceze.
• Drept urmare, în 1823, .mişcarea cortesurilor" a fost
înfrântă, numeroşi liberali, printre care şi Rafael Riego, au
fost executaţi.
Revolutiile din 1830
 Franta: Restauratia 1815-1830
• Restauraţia Bourbonilor nu a
însemnat revenirea la Vechiul
Regim, deoarece Charta din 1814
înscria principiile libertăţii persoanei
şi conştiinţei, iar Camera
Deputaţilor exercita un anume
control asupra cheltuielilor şi-i
putea critica pe miniştri. In schimb,
regele putea emite ordonanţe prin
care modifica legile; cenzura şi
poliţia limitau libertatea de
exprimare, iar partidele politice
erau interzise.
• Ludovic al XVIII-lea (1814-1824) a
încercat să menţină echilibrul
societăţii franceze, prin moderarea
pretenţiilor nobilimii şi realizarea
unui compromis cu burghezia
liberală reprezentată în Camera
Deputaţilor.
 Franta: Restauratia 1815-1830
• In schimb, Carol al X-lea
(1824-1830) a dorit să
instaureze un regim în
întregime absolutist:
• Cenzura presei;
• Demiterea deputatilor
opozitiei liberale;
• Marirea censului pentru
alegerile din 1830 in
scopul formarii unui
Parlament conservator.
 Revolutia franceza din 1830
• Acest fapt a provocat
revoluţia din iulie 1830, în
urma căreia Bourbonii au
fost înlăturaţi, fiind
proclamat rege Ludovic Filip
de Orleans
• Regimul politic din vremea
acestuia a fost numit
Monarhia din Iulie.
 Revolutia franceza din 1830
• Noua Chartă, din 1830, a reintrodus
principiul suveranităţii naţionale,
conform căruia regele nu mai domnea
în virtutea dreptului divin, ci în calitate
de reprezentant al naţiunii. Camera
Deputaţilor avea atribuţii sporite,
putând impune schimbarea miniştrilor.
• De asemenea, au fost garantate
drepturile şi libertăţile individuale. Dar
votul continua să fie censitar (chiar
dacă pe baza unui cens mai scăzut),
iar organizaţiile politice interzise.
• Aşadar, Monarhia din Iulie s-a definit
ca un regim liberal clasic.
“Regele Cetatean” 1830-1848
 Revolutia belgiana

• Unirea Belgiei cu
Olanda la Congresul
de la Viena nu era
acceptata de belgieni.
• Olanda-germanofoni-
protestanti-navigatori
si comercianti;
• Belgia- francofoni-
catolici – fermieri si
industrie textila;
 Independenta Belgiei

• Revolutia belgiana a iesit repede victorioasa datorita

evenimentelor din Franta si din Polonia care au blocat
interventia “Sfintei Aliante”.
• Belgia a devenit o monarhie constitutionala liberala.
 Revolutia de la 1821 din Tara Romaneasca
• La începutul secolului al XlX-lea, în Principatele Romane
împotriva fanarioţilor s-a format „partida naţională*,
alcătuită din boieri români.
• Cu acordul unor mari boieri din „partida naţională", în
ianuarie 1821, la Padeş, Tudor Vladimirescu a declanşat
acţiunea militară de înlăturare a fanarioţilor.
• Programul revoluţiei, intitulat Cererile norodului
românesc, cuprindea o serie de revendicări care vizau
modernizarea societăţii româneşti: domn pământean,
adunare reprezentativă, armată naţională.
• Pentru a evita o intervenţie otomană Tudor Vladimirescu s-
a ferit să ceară independenţa Ţării Româneşti, solicitând
numai respectarea autonomiei. Situaţia s-a complicat o
dată cu intrarea în ţară, dinspre Moldova, a trupelor
eteriste. Eteria era o organizaţie grecească secretă,
constituită la Odessa, sub conducerea lui Alexandru
Ipsilanti, fiul unui domnitor fanariot. Scopul Eteriei era
sprijinirea luptei de eliberare a Greciei, fn drum spre
Grecia, Alexandru Ipsilanti s-a oprit în Ţara Românească,
unde a căutat să provoace un război ruso-otoman.
• Intervenţia Porţii s-a produs în mai 1821. In aceste condiţii,
Tudor a fost luat prizonier de Alexandru Ipsilanti, acuzat
de trădare şi executat. Moartea lui Tudor Vladimirescu a
însemnat sfârşitul revoluţiei pe care o condusese.
 Grecia
Lupta de eliberare a grecilor s-a
declanşat în 1821, cu ocazia
rebeliunii lui ALI Paşa din lanina
împotriva sultanului Mahmud al
ll-lea, când ALI Paşa a cerut
sprijinul populaţiei greceşti.
 Grecia
• Acţiunea grecilor s-a transformat apoi într-un război de
eliberare de sub stăpânirea otomană. In 1822, reuniţi
în Congresul de la Epidaur, insurgenţii au proclamat
independenţa Greciei.
 Grecia pe ruinele de
Grecia la Missolonghi

• în 1827, când
otomanii păreau
învingători, au
intervenit Rusia,
Anglia şi Franţa, care
au cerut Imperiului
otoman să încheie
armistiţiu şi să
recunoască
autonomia Greciei.
 Independenta Greciei

• Acest război s-a

încheiat prin Tratatul
de pace de la
Adrianopol (1829),
prin care Poarta
recunoştea
autonomia Greciei.
• Prin Tratatul de la
Londra din 1830,
Grecia devenea
independenta. Lord Byron – Martir
la Missolonghi
 Rusia
• In Rusia, ţarul Alexandru I a
oscilat între absolutism şi un
oarecare liberalism.
• Nicolae I (1825-1855) a
revenit însă la o politică
exclusiv absolutista.
• In condiţiile în care, în
vremea lui Nicolae I, opoziţia
nobilimii liberale nu dispunea
de căi legale de manifestare,
ea a luat forme conspirative.
 Rusia
• Astfel, în decembrie 1825 (de unde şi numele de
„mişcarea decembriştilor"), nobilii liberali, ofiteri in
armata tarista, au pus la cale detronarea ţarului şi
instaurarea monarhiei constituţionale. Acţiunea însă a
eşuat, iar cei implicaţi au fost deportaţi în Siberia.
 Revolta Poloneza
• De asemenea, tarul Nicolae I a reprimat războiul
de independenţă al polonezilor, din 1830-1831, în
urma căruia a suprimat şi autonomia Poloniei.
Europa in 1830