Revoluțiile de la

1848-1849
În Europa de Vest și în Europa Centrală
Cuprins

01 02
Franța Imperiul
Habsburgic

03 04
Germania și Italia Consecințe și
concluzii
 Context
Secolul al XIX-lea este caracterizat de istorici
drept una dintre cele mai agitate perioade
istorice ale Europei.
„Primăvara popoarelor“ a reprezentat un
moment de cotitură în cursul istoriei umanității.
Ca o uriașă reacție în lanț, de la Oceanul Atlantic
la Marea Nordului, de la Marea Mediterană la
Marea Neagră, fluxul revoluționar a cuprins
succesiv națiunile, care s-au ridicat la luptă.
Acumulările unor dezechilibre și tensiuni între
generații, între păturile sociale, prevesteau
aceste mari mișcări cu caracter revoluționar.
Întreaga Europă a fost direct sau indirect sub
semnul revoluției, care izbucnește în Elveția și în
sudul Italiei, încă de la sfârșitul anului 1847.
Trupele imperiale atacă una din porțile orașului Vienna
 Cauzele revoluțiilor Europene
Generale: dorința de avea autonomie mai largă, eliberarea de sub stăpânirea străină și
realizarea unității naționale;

Economice: progresele economiei capitaliste sunt frânate de revenirea la regimul absolutist,

criza alimentară, amplificată de seceta din 1847-1848 și creșterea excesivă a prețurilor;

Socio-politice: nemulțumirea burgheziei, țărănimii, nobilimii liberale și a muncitorimii din

cauza revenirii la regimul absolutist și din cauza lipsei drepturilor democratice;

Naționale: dominația străină, nevoia de unire a statelor farâmițate și independența tuturor

statelor.
01
Franța
 Revoluția a debutat în 22-24 februarie 1848 la
Paris, când, în urma unor manifestații de stradă
reprimate brutal, revoluționarii (muncitori,
studenți, orășeni, intelectuali) s-au baricadat pe
străzi, au luptat cu armata, au cerut abdicarea
regelui, au ocupat Palatul Regal și au ars tronul.
Ludovic-Filip a fost obligat să abdice.
La 25 februarie a fost proclamată republica.
A fost ales un guvern provizoriu format din:
Lamartine (republican burghez), Louis Blanc
(socialist) și Albert (muncitor).
Au apărut o serie de decrete revoluționare:
dreptul la muncă, dreptul de vot universal și
înființarea Atelierelor Naționale.

Acțiuni revoluționare la Paris

 Lamartine socialistul Louis Blan
poetul Alphonse de c muncitorul Albert
Paris, 24 februarie 1848-Lamartine îi convinge pe insurgenți să adopte steagul tricolor ca
emblemă a Republicii
 A fost aleasă o Adunare Constituantă în martie 1848.
Atunci când Adunarea Națională a hotărât desființarea
Atelierelor Naționale, create cu scopul asigurării de locuri
de munca pentru muncitorime, s-a ajuns la confruntări de
stradă între muncitori și burghezie, care au fost câștigate
de burghezie.

Președinte al Franței a fost ales Louis-Napoléon

Bonaparte, care va profita de situația politică și, în
decembrie 1852, se va proclama împarat sub numele de
Napoleon al III-lea, iar Franța va intra în al doilea imperiu.
În politică, raul ar trebui remediat, nu
răzbunat.
- Napoleon al III-lea
02
Imperiul
Habsburgic
 Revoluția în Imperiul
Revoluţia izbucneşte
Habsburgic de la 1848 a
pentru prima dată la Viena
izbucnit datorită asupririlor
sociale și naționale ale în 13 martie 1848, când
împăraților habsburgici populațiile cereau cu
absolutiști. prioritate înlăturarea
Economia se dezvoltă încet dominaţiei absolutiste.
în imperiu. Mulți țărani nu Cancelarul Metternich
aveau nici pământ, nici este nevoit să fugă din
libertate. faţa revoluţionarilor.
Mișcările armatelor contrarevoluționare austriece

Popoarele îndurau tot mai mult jugul social și economic al nobilimii, asuprirea națională a habsburgilor
și a nobilimii austriece sau maghiare.
Toate se pregăteau de luptă pentru îndepărtarea guvernului absolutist, condus de cancelarul
Metternich.
 Înspăimântat de tot ce se întâmpla,
cancelarul a acordat libertate presei și a
promis o Constituție, al cărei text se dovedește
dezamăgitor, fiind forțat să părăsească Viena.
Îndată după aceasta, revoluția s-a dezlănțuit
și în alte părți ale Imperiului Habsburgic.

Recucerirea Cetății Budei de către armata revoluționară maghiară.

Succesul revoluției vieneze a stimulat mișcările naționale din Imperiu și între

primii care s-au ridicat au fost ungurii.
Programul politic al răsculaților maghiari se constituia pe măsura ce de la Viena
veneau vești din ce în ce mai încurajatoare. Aproape independenți, ei declară
abolirea privilegiilor și desființarea caracterului oficial al bisericii, un larg program
de reforme, drepturi și libertăți cetățenești.
 03
Germania și Italia
 Revoluția în Statele Germane a urmărit realizarea Populația din Berlin manifestând în fața Palatului Regal
unor reforme liberale și înfăptuirea unității statale.
În martie 1848 izbucnește revoluția în Berlin. Tineri,
studenţi, muncitori, meşteşugari din Berlin cereau
egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, libertăţi
politice, convocarea parlamentului german, amnistia
deţinuţilor politici (act al puterii de stat prin care se
înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune
săvârșită), participarea la conducerea țării și unificarea
Germaniei.

Regele refuză să îndeplinească cerinţele poporului. Ca urmare, la 13 martie

s-au produs ciocniri cu armata. Luptele au durat 3 zile, regele Wilhelm al IV-lea
este nevoit să cedeze, arborează tricolorul pe Palatul Regal, se înclină în fața
victimelor, numește un guvern liberal și creează Adunarea Națională
Constituantă.
În iunie 1848 izbucnește o altă revoltă la Berlin, muncitorii fiind înfrânți.
Regele trimite trupe în restul țării.
 Cu scopul unificării Germaniei, s-a convocat
Adunarea Reprezentativă a Poporului (Parlamentul
de la Frankfurt), care la 18 mai 1848 dezbătea
unificarea patriei.
Aceasta votează Constituţia pentru întreaga
Germanie şi oferă coroana regelui Prusiei, care o
refuză, pentru că nu voia să domnească după
principii democratice.
Se adoptă la 28 martie 1848 un document ce
recunoştea egalitatea tuturor locuitorilor Germaniei,
indiferent de apartenenţa lor la un anumit stat
german, desfiinţa păturile sociale şi toate titlurile
nobiliare, introducea serviciul militar obligatoriu
pentru toţi cetăţenii, proclama inalienabilitatea
personalităţii şi a locuinţei, anula pedeapsa cu
moartea în timp de pace, pedepsele corporale,
decreta libertatea presei şi a adunărilor.
Parlamentul de la Frankfurt
 În timp ce Germania încearcă să se unifice, Imperiul
Habsburgic era aproape destrămat, iar revoluția s-a
extins și în spațiul Italiei.
Peninsula fusese secționată la Congresul de la
Vienna(1815) în 7 entități distincte, toate conduse de
regimuri absolutiste sprijinite pe artistocrația
funciară. În Nord, doar regatul Piemontului și al
Sardinei, unde burghezia comercială și industrială și-a
consolidat pozițiile, rezistă presiunii copleșitoare a
Habsburgilor.

Este proclamată la 22 martie „Republica Veneția”

Semnalul revoluției a pornit odată cu alegerea noului suveran pontif, Pius al IX-lea,
recunoscut pentru concepțiile sale liberale, care a declanșat în întreaga Italie mari
demonstrații antiabsolutiste și antihabsburgice.
În Neapole, în statul papal, în Toscana și în Regatul Piemontului sunt acordate
Constituții. Veneția și Milano, răsculate împotriva austriecilor, își proclamă independența.
Sub o puternică presiune populară, regele piemontez, Carol Albert, primește voluntari
din toată Italia și atacă Lombardia, stăpânită de austrieci.
 Consecințe ale Revoluțiilor din 1848

Au închis seria valurilor revoluționare liberale și burgheze care începuseră

în 1820 și continuaseră în 1830. În ciuda faptului că nu și-au atins
majoritatea obiectivelor, consecințele lor au fost foarte importante în anii
următori: liberalismul și constituționalismul vor face deja parte din
mentalitatea populației.
Pe de altă parte, aceste revoluții au făcut parte din procesele de
unificare a Germaniei și Italiei. Primul urma să fie dezvoltat în jurul
Prusiei, iar al doilea în jurul Piemontului.

Printre realizările pe care le-au obținut revoluționarii se numără introducerea

votului universal în Franța, constituțiile liberale din Prusia și Piemont și
desființarea sistemului feudal pentru țăranii din Imperiul Austriac.
 Concluzii

Revoluțiile de la 1848

S-au declanșat pe fondul unei puternice crize Au deschis calea înfăptuirii de reforme
economice, care a acutizat conflictele sociale și necesare Europei și au pus bazele realizării
naționale cu deosebire în Europa Centrală, în unității naționale acolo unde popoarele năzuiau
Imperiul Austriac. la acest vis.

A trecut repede, pentru că solidaritatea națiunilor

„Primăvara
s-a dovedit mult mai fragilă decât unitatea
imperiilor opresoare. Popoarelor”
 Bibliografie

infoest.ro
prezi.com
historia.ro unitischimbam.ro Manual Istorie
livresq.com slideserve.com
rasfoiesc.com quizlet.com

Proiect realizat de: Clasa 10M4,

Șerban Diana, Cazan Rareș, Colegiul Național „Mihai Viteazul”,
Tudor Maria, Neagu Annelisse Ploiești