Saturn

Gigantul Gazos
Informații Generale
Saturn este a șasea planetă de la Soare și a doua ca
mărime în Sistemul Solar. Numele îi provine de la zeul
roman al secerișului, Saturnus.
Este clasificată ca un gigant gazos, împreuna cu
Neptun, Jupiter, și Uranus, fiind cea mai îndepartată
planetă vizibilă.
Saturn se găsește la ~1,5 miliarde de km distanță de
Soare, și are temperatura medie (la suprafață) de -180
grade Celsius. O rotație completă în jurul Soarelui durează
~29,5 ani, iar una în jurul axei sale ~10 ore si 39 de
minute.
Compoziție și
Suprafață

Fiind o planetă gazoasă, Saturn este lipsit de suprafață definită, deși nucleul poate fi
solid. Saturn este aplatizat la poli și bombat la ecuator, datorită densității sale reduse.
Din punct de vedere al compoziției, este format în mare parte din Hidrogen și Heliu, dar
se găsesc și alte elemente/compuși chimici precum metanul și amoniacul.

Structura
Internă
1 – Crusta (~100-200km grosime)
2 – Manta (~600km grosime)
3 – Nucleu (~3600km grosime)
Sateliții lui Saturn

Saturn are peste 60 de sateliți cu orbitele cunoscute, dintre care 6 sunt glaciali.
Cel mai mare satelit al planetei se numește Titan, este al doilea ca mărime din
Sistemul Solar, fiind mai mare decât planeta Mercur. Este de asemenea singurul satelit
din Sistemul Solar care are atmosfera substanțială.
Mulți sateliți sunt numiți după eroi din mitologia greacă.

Tethys Phoebe Epimetheus Titan

Inelele lui Saturn

Inelele lui Saturn (observate prima oară de către Galileo Galilei, în 1610) reprezintă
cel mai mare sistem de inele planetare din Sistemul Solar. Inelele sunt formate din
particule de praf, gheață, pietre, care sunt grupate în pâlcuri și se rotesc în jurul planetei,
datorită atracției gravitaționale. Dimensiunea acestora poate varia, unele fiind de
mărimea granulelor de nisip, altele mai mari decât unele clădiri.
În anii 1980, NASA a observat pentru prima oară dispariția inelelor, eveniment care
are loc datorită atracției gravitaționale, care este destul de puternică încat să
prăbușească bucăți din inele asupra planetei sub formă de ploaie.
Misiunea Cassini
1997-2017
Misiunea Cassini, denumită după astronomul Giovanni Domenico
Cassini, a reprezentat o colaborare între NASA, ESA și ISA. Aceasta a Decolarea navei

constat în trimiterea unei nave spațiale către Saturn și sistemul

acestuia de sateliți.
A decolat pe 15 octombrie 1997 și a intrat în orbita planetei
Saturn pe 1 iulie 2004.
În anul 2005, Cassini a descoperit ceva la care nimeni nu se
aștepta: pe Enceladus există un ocean de apă sărată, sub scoarța
înghețată, in care ar putea exista viață extraterestră. La fel și pe Titan.

Nava în timpul
asamblării
Misiunea Cassini
1997-2017
În timpul misiunii, sonda a capturat aproximativ 22000
de imagini, care au condus la descoperiri importante,
printre care un inel planetar nou.
A surprins și un vârtej, care din spațiu seamană cu un
uragan de pe Terra.
Pe 22 aprilie 2017, oribta sondei a fost modificată din Ultima poză făcută de Cassini, înainte de
prăbușire
pricina apropierii acesteia de Titan, avand drept consecinta
intrarea în atmosfera saturniana pe 15 septembrie, cand
Cassini s-a prăbușit.

Vârtej fotografiat de Cassini

 Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Saturn
https://en.wikipedia.org/wiki/Cassini%E2%80%93Huygens
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sateli%C8%9Bii_naturali_ai_lui_Saturn
https://ro.wikipedia.org/wiki/Inelele_lui_Saturn
https://solarsystem.nasa.gov/planets/saturn/overview

de Șerban Diana
Tudor Maria
Cazan Rareș
Jilăveanu Mihnea