Uranus

Planeta Uranus este a şaptea ca depărtare de

Soare şi a treia ca mărime din sistemul solar.
Pentru că strălucirea ei este mică, planeta nu
a fost cunoscută în antichitate. Uranus se
poate vedea cu ochiul liber, la limita
vizibilităţii, şi a fost observată sporadic de
unii astronomi ce nu si-au dat seama că este
o planetă.
George al III-lea. Cu toate că astronomii
europeni nu au fost de acord cu acest nume,
planeta a fost numită aşa în anglia până în
1850.
Astronomul Johann Ebert Bode a venit cu
ideea ca planeta să primească numele tatălui
lui Saturn, fiind următoarea planetă ca
departe după aceasta. Astfel planea a primit
numele de Uranus.

ORBITA PLANETEI Uranus se află la o distanţă

medie de 2,8 miliarde de km depărtare de
Soare (de 19 ori mai departe decât Terra). O
rotaţie completă în jurul Soarelui se face în
84 de ani pământeni.

Ceea ce este interesant la planetă este că se

DESCOPERIREEA LUI URANUS
În noaptea de 13 martie 1781, pe când
observa cerul, căutând stele duble, nebuloase
şi galaxii, astronomul William Herschel
găseşte o stea ce nu se afla pe hărţile
vremurilor. Privită la puteri mari steaua
apărea ca un disc, nu ca un punct. Herschel
era convins că a descoperit o cometă, ce
uneori au aspect de disc planetar.
învârte în jurul axei proprii odată la 17,24
ore. Acest lucru pare impsibil pentru o
planetă de 4 ori mai mare decât Terra. De
fapt Uranus este o planetă gazoasă la fel ca
Jupiter şi Sautrn, acesta fiind motivul pentru
care se poate roti atât de repede.
Un alt fapt interesant este acela că axa de
rotaţie a planetei este înclinată cu 98°.
Practic Uranus se rostogoleşte pe orbită.
Cândva, la începutul formării sistemului solar,
Uranus s-a ciocnit cu un corp mare, care l-a
răsturnat.

După câteva seri, a privit din nou spre noul

ATMOSFERA
obiect şi a observat că s-a mişcat printre
stelele fixe. Astronomii au aşteptat ca acestă
cometă să dezvolte o coadă cum se întâmplă Privit prin telescopele terestre, discul planetei
de obicei, dar în zadar: obietcul era rotund cu este lipsit de detalii. Atmosfera planetei (de
margini bine definite. fapt întreaga planetă) este compusă din
hidrogen şi heliu, plus alte câteva elemente în
cantităţi mici: metan, amonia şi urme de apă.
În vara lui 1781, după ce s-au strând mai
multe observaţii, s-a calculat orbita obiectului
şi s-a observat că se aseamănă cu orbita unei
planete ce se roteşte în jurul Soarelui la o
distanţă de 3 miliarde de km.

Astfel acest obiect a fost numit planetă şi a

primit numele de Uranus.

NUMELE PLANETEI

Iniţial planeta a primit numele de "Georgium

Sidus", numele regelui Angliei de atunci,
 INELELE LUI URANUS

Inelele planetei Uranus. Imagine luată cu telescopul

Hubble. Credit: NASA

Uneori în atmosfera planetei apar nori. În această imagine
realizată cu telescopul Hubble pe 8 august 1998, se vă
nori, inele şi 10 sateliţi. Credit: Erich Karkoschka
(University of Arizona) and NASA
Inelele planetei au fost descoperite în 1977,
fiind primele inele descoperite după cele ale
lui Saturn.

Culoare planetei este verde - albăstruie, dar
nu din cauza apei ci din cauza existenţei
metanului. Lumina ce vine de la Soare este
reflectată de atmosfera planetei, ce se află
sub un strat de metan. Când lumina trece
prin acest strat, este absorbită componeta
roşie e ei de câtre metan, rezultând numai
culoarea verde - albăstruie pe care o vedem.
80% din masa planetei se află în nucleul
acesteia care este lichid, compus din apă,
metan şi amoniac. În interiorul nucleului se
află o porţiune şi mai densă.
Atmosfera planetei este aranjată în benzi,
diferite tipuri de nori ce apar la anumite
latitudini. Aceeaşi împărţire a atmosferei s-a
observat şi la celelalte planete gazoase.
Ele s-au descoperit indirect în timpul unui
fenomen numit ocultaţie: planeta a trecut
peste o stea. Înainte de a acoperi steaua,
acesta a clipit de cinci ori. La fel s-a întâmplat
şi după ce a apărut. Astfel s-a observat că
există cinci inele, invizibile de pe Terra.
Până acum, datorită sondei Voyager 2, au
fost descoperite şi alte inele ale planetei.
Momentan sunt cunoscute 13 inele. Acestea
nu sunt la fel de spectaculoase ca cele ale lui
Saturn, fiind foarte subţiri. Cel mai lat inel are
100 km. Acesta este şi motivul pentru care
nu sunt vizibile de pe Terra.

Uneori pe discul planetei apăreau pete albe,

nori în atmosferă. Norii au fost observaţi mai
de aproape de sonda spaţială Voyager 2 ce a
trecut pe lângă Uranus în 1986. Norii se
mişcă foarte repede, cu viteze cuprinse între
100 şi 400 km/h.

Temperatura deasupra norilor este de -

216°C, ea crescând pe măsură ce ne
apropiem de nucleu.

Pentru că are un nucleu dens, planeta are şi

un câmp magnetic, de 48 mai puternic decât
cel al planetei noastre. Câmpul magnetic este
răsturnat şi el, fiind înclinat la 60° faţă de axa
planetei.