Sistemul Solar

Soarele și toate corpurile care se mișcă în jurul lui – planetele cu sateliții lor, asteroizii,
cometele, precum și materia interplanetară formează Sistemul Solar. În afară de cele opt
planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A
noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar.
Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în
Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde
de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Ca mărime, Soarele
este de 109 ori mai mare în diametru și aproximativ de 333 000 de ori mai masiv decât
Pământul. În jurul lui orbitează următoarele planete: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter,
Saturn, Uranus, Neptun.
 Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare, înconjurându-l o dată la fiecare 88 de zile
pământene. Fizic, planeta Mercur este similară în aparență cu Luna, fiind împânzită de cratere. Ea nu
are sateliți naturali și nici o atmosferă mai densă. Planeta are un nucleu mare de fier care generează un
câmp magnetic de circa 100 de ori mai slab decât cel al Pământului. Observații înregistrate ale planetei
Mercur datează din vremea sumerienilor, în al treilea mileniu înaintea erei noastre. Romanii au numit
planeta după zeul mesager Mercur. Prima sondă spațială care a vizitat planeta Mercur este Mariner 10
produsă de NASA (1974-1975).

Venus cunoscut și ca Luceafărul este a doua planetă de la Soare. Este numită după zeița romană a
iubirii și frumuseții. Este al treilea obiect natural ca luminozitate pe cerul nopții după Soare și Lună.
Situată la circa 108 milioane km de Soare, Venus își parcurge orbita în 224,7 de zile. Rotația în jurul
propriei sale axe este foarte lentă, durează 243 de zile și are loc de la est la vest. Venus își atinge
luminozitatea maximă cu câteva ore înainte de răsărit sau după apus, motiv pentru care popular este
cunoscută sub numele de Luceafărul de dimineață și Luceafărul de seară. Planeta nu are nici un satelit,
caracteristică pe care o împărtășește doar cu Mercur între planetele din Sistemul Solar. Venus este o
planetă telurică și este uneori numită „planeta soră” a Pământului, datorită dimensiunii lor similare, a
masei, a apropierii de Soare și a compoziției chimice. În alte aspecte diferă radical de Terra. Are cea
mai densă atmosferă dintre cele patru planete telurice, constând din mai mult de 96 % dioxid de
carbon. Presiunea atmosferică la suprafața planetei este de 92 de ori mai mare decât pe Pământ. Venus
nu are un nucleu metalic de dimensiuni mari, ca cel al pământului, motiv pentru care nu are un câmp
magnetic protector. Peisajul actual al lui Venus este un deșert uscat cu roci acoperite de praf. Venus a
fost prima planetă căreia i s-au trasat mișcările pe cer, încă din al doilea mileniu î.Hr. Posibilitatea
existenței vieții pe Venus a fost mult timp un subiect de speculații, iar în ultimii ani s-au făcut cercetări
active în acest sens. În urma unei observații din 2019, un articol din septembrie 2020 din Nature
Astronomy a anunțat detectarea gazului fosfină, un biomarker, care ar întreține viața. Cu toate acestea,
informațiile nu s-au dovedit a fi adevărate.
 Marte este a patra planetă de la Soare și penultima ca mărime din Sistemul Solar. Marte poartă numele zeului
roman al războiului și este adesea denumită Planeta Roșie. Marte este o planetă telurică cu o atmosferă subțire,
având caracteristici de suprafață care amintesc atât de craterele de impact ale Lunii, cât și de văi, deșerturi și
calote glaciare polare ca ale Pământului. Zilele și anotimpurile sunt comparabile cu cele ale Pământului,
deoarece perioada de rotație, precum și înclinarea axială în raport cu planul ecliptic sunt foarte similare. Marte
găzduiește Muntele Olimp, cel mai mare vulcan și cel mai cunoscut munte de pe orice planetă din Sistemul
Solar. Marte a fost explorată de numeroase nave spațiale fără echipaj. Mariner 4, lansat de NASA la 28
noiembrie 1964, a fost prima navă spațială care a vizitat Marte, cea mai mare apropiere de planetă având loc la
15 iulie 1965. Marte are aproximativ jumătate din diametrul Pământului, cu o suprafață doar puțin mai mică
decât suprafața totală a uscatului Pământului. Marte este mai puțin densă decât Pământul, având aproximativ
15% din volumul Pământului și 11% din masa Pământului, ceea ce duce la aproximativ 38% din greutatea
suprafeței Pământului. Aspectul roșiatic-portocaliu al suprafeței marțiene este cauzat de oxidul de fier (III) sau
de rugină. Marte are doi sateliți naturali relativ mici, în formă neregulată, ale căror orbite sunt foarte aproape de
planetă: Phobos și Deimos.