SISTEMUL SOLAR

Sistemul Solar se referă la Soare — cel mai mare obiect din centrul sistemului solar — și la
toate corpurile ce se învârt în jurul lui, incluzând cele opt planete și sateliții lor naturali.

Sistemul solar interior cuprinde patru din cele opt planete și poartă această denumire
datorită planetelor terestre pe care le găzduiește. Planetele interioare sau terestre sunt:
Mercur, Venus, Pământ și Marte.

Sistemul Solar exterior cuprinde cele patru planete exterioare sau giganții gazoși.
Acestea sunt: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, cunoscute și sub numele de planete
joviene. Datorită faptului că se află la o distanță mult mai mare față de Soare, obiectele
solide din sistemul solar exterior conțin cantități mult mai mari de apă, amoniac și
metan, întrucât temperaturile mai scăzute ajută la menținerea acestora.

De ce există planete stâncoase/solide și gazoase?

Particulele care au rămas mai aproape de această concentrație de materie au avut o

densitate mai mare – de aceea nu s-au îndepărtat – și au dat naștere planetelor
stâncoase. Particulele mai puțin dense s-au îndepărtat de Soare, dând naștere
planetelor gazoase.

Planetele gazoase sunt cele mai îndepărtate de Soare. Ele sunt numite și giganți gazosi
deoarece sunt cele mai mari planete din Sistemul Solar. Ele sunt formate în principal
din gaze, cum ar fi heliul și hidrogenul, care nu au suprafață solidă. Densitatea
planetelor gazoase este mai mică decât a planetelor stâncoase.

Planetele stâncoase sunt Mercur, Venus, Pământul și Marte, adică sunt compuse din
roci și materiale mai solide și mai grele. Planetele gazoase sunt Jupiter, Saturn, Uranus
și Neptun, adică sunt compuse din gaze și nu au sol.

Planeta Mercur

Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare și cea mai mică planetă a sistemului
nostru solar. Nu are niciun satelit natural, întrucât este mult prea aproape de Soare
pentru a putea menține în câmpul său gravitațional propriul corp ceresc. Mercur este
cea mai apropiată planetă de Soare și cea mai mică planetă a sistemului nostru solar.
Nu are niciun satelit natural, întrucât este mult prea aproape de Soare pentru a putea
menține în câmpul său gravitațional propriul corp ceresc.Planeta Mercur se afla la o
distanta de aproximativ 58 milioane de km fata de Soare.
Planeta Venus

Venus este a doua planetă ca distanță față de Soare. Asemenea lui Mercur, nici Venus
nu are niciun satelit natural, motivul este cel mai probabil datorat faptului că, la fel ca
Mercur, Venus este mult prea aproape de Soare la o distanta de 108 milioane de km.

Planeta Pământ

Planeta noastră, Pământul, este a treia planetă de la Soare și singurul corp ceresc din
întregul Univers pe care știm că există viață. Este cea mai mare și densă planetă
terestră și are un satelit natural, bine-cunoscuta Lună. Luna este al cincilea cel mai
mare satelit natural al sistemului solar și al doilea ca densitate după satelitul lui Jupiter,
Io.Distanta Pamnatului fata de Soare este de 150 milioane km.

Planeta Marte

Marte este a patra planetă ca distanță față de Soare,la o distanta de 230 milioane km
fiind a doua planetă ca mărime, după Mercur. Marte are o atmosferă subțire, formată în
principal din dioxid de carbon, iar datorită acesteia temperatura variază între
aproximativ -143 și 35 de grade Celsius. De altfel, pe Marte se află cel mai înalt munte
de pe planetele sistemului solar, muntele Olympus, care are o înălțime de 22 de
kilometric.

Marte are doi sateliți naturali: Phobos și Deimos.

Planeta Jupiter

Jupiter este a cincea planetă de la Soare și cea mai mare planetă din sistemul solar, cu
o masă de 318 ori mai mare ca cea a Pământului, aflata la 778 milioane kilometri . Este
o planetă compusă în principal din hidrogen și heliu. Jupiter are nu mai puțin de 79 de
sateliți naturali, iar cei mai cunoscuți sunt: Io, Europa, Ganymede și Castillo.

Jupiter are patru inele planetare, însă acestea sunt întunecate și puțin vizibile. Marea
Pată Roșie este cea mai cunoscută caracteristică a planetei Jupiter.

Planeta Saturn

Saturn este a șasea planetă de la Soare și a doua cea mai mare planetă a sistemului
nostru solar, după Jupiter. Este cunoscută datorită celebrelor inele planetare de care
este înconjurată și care sunt compuse, în principal, din particule de gheață.

Saturn are 82 de sateliți natural, dintre care doar 53 sunt cunoscuți la momentul actual.
Cel mai cunoscut satelit al planetei Saturn este Titan, al doilea cel mai mare satelit din
sistemul nostru solar și singurul satelit care are propria sa atmosferă. Distanta Saturn-
Soare este de 1,4 miliarde de km.
Planeta Uranus

Uranus este a șaptea planetă de la Soare, a treia cea mai mare și a patra ca masă.
Uranus este prima planetă ce a fost descoperită cu telescopul în timpul epocii moderne.
Atmosfera planetei Uranus este formată în principal din hidrogen și heliu, însă conține și
cantități mari de gheață, amoniac și metan.

Uranus are 13 inele planetare cunoscute și 27 de sateliți naturali, cei mai mari fiind:
Titania și Oberon. Este planeta cu cea mai scăzută temperatură a sistemului solar,
temperatura sa ajungând până la -220 de grade Celsius. O zi pe Uranus corespunde cu
17 ore și 14 minute pe Pământ. Distanta fata de Soare este de 3 miliarde de km.

Planeta Neptun

Neptun este a opta și cea mai îndepărtată planetă de la Soare din sistemul nostru solar.
Neptun are nevoie de 164 de ani pământeni pentru a face o rotație completă în jurul
Soarelui. Aceasta a fost descoperită în anul 1846 și este prima planetă ce a fost
descoperită utilizând calcule matematice.

Neptun are șase inele planetare, 12 sateliți naturali și o temperatură la suprafață ce

variază între -201 și -218 grade Celsius. Compoziția sa este asemănătoare cu cea a lui
Uranus. Planeta iese în evidență prin culoarea sa albastră, ce se datorează substanței
de metan, care absoarbe lumina roșie. Distanta medie dintre Neptun si Soare este de
4,5 miliarde km.

Soarele se mișcă pe o orbită circulară în interiorul Căii Lactee,

iar planetele și sateliții lor se mișcă odată cu Soarele..

Orice corp se misca in spatiu de-a lungul unei linii. Traiectoria

planetelor se aseamana,intr-o
oarecare masura,cu niste cercuri,de aceea ele realizeaza o miscare circulara. In natura
miscarea uniforma se observa foarte rar, aproape de miscarea uniforma este miscarea
Pamantului si a celorlalte planete in jurul Soarelui si a Lunii in jurul Pamantului.

Miscarea circulara uniforma este un fenomen fizic care implica miscarea unui obiect pe
o traiectorie circulara cu o viteza constanta, in acest tip de miscare planetele descriu o
traiectorie circulara si parcurg mereu aceeasi distanta in acelasi interval de timp.
Caracteristicile principale ale miscarii circulare uniforme includ:directia constanta a
vitezelor, acceleratia centripeta si forta centripeta necesara mentinerii obiectului pe
traiectoria circulara .Un exemplu clasic de miscare circular uniforma este miscarea unui
satelit in jurul Pamantului, satelitul se deplaseaza pe o traiectorie circulara si mentine o
viteza constanta.

Pamantul se invarte in jurul propriei axe in 24 de ore, Saturn o face in 10 ore si ceva. La
polul opus se afla Venus care se invarte foarte incet in jurul propriei axe, ziua venusiana
durand 243 de zile pamantene, mai mult chiar decat durata rotatiei planetei in jurul
Soarelui, de 225 zile. Ajungand la Soare, e bine de stiut ca si acesta se invarte in jurul
propriei axe, o rotatie completa avand nevoie de 25,05 zile de-ale noastre. Iar Soarele,
in fapt intregul Sistem Solar (Soarele, Pamantul, celelalte planete, satelitii, meteorii,
asteroizii si cometele ce formeazaSistemul Solar), se invarte in jurul centrului galaxiei
Calea Lactee, realizand o rotatie completa in jurul acestuia in 225 de milioane de ani
(anul galactic al sistemului solar). Cum distanta fata de centrul galaxiei este de 25-
28.000 ani
lumina si viteza cu care Sistemul Solar “zboara” prin univers este de doar 220
kilometri pe secunda,mai avem de asteptat pana sa ajungem din nou in aceeasi pozitie.