Sistemul solar este un ansamblu format dintr-o stea – Soarele – în jurul căreia gravitează
opt planete: Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și alte obiecte non-
stelare.
În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete,
denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea
Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de
obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael
E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare
indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar
orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical
Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla
la minim 200 UA.
Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai
precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele.
El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant
nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind
planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite
planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete
exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două
planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai
îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de
topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa,
amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant
gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan
ecliptic.
Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de
asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu
planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo
de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele
transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri. Printre aceste obiecte, de la câteva zeci
până la mai mult de zece mii de obiecte pot fi suficient de mari pentru a fi fost rotunjite de
propria gravitație. Astfel de obiecte sunt denumite planete pitice. Planetele pitice identificate
până în prezent includ asteroidul Ceres și obiectele transneptuniene: Pluto, Eris, Haumea și
Makemake. În plus, în aceste două regiuni se află diferite alte corpuri mici, cum ar fi comete,
centauri și materie interplanetară. Șase planete, cel puțin trei planete pitice și multe alte corpuri
mici au sateliți naturali care se rotesc în jurul lor. Fiecare planetă exterioară este înconjurată de
inele planetare alcătuite din praf și alte obiecte mici.
Vântul solar (un flux de plasmă de la Soare) creează în mediul interstelar o bulă
cunoscută ca heliosferă, care se extinde până la marginea discului împrăștiat. La limita sa
exterioară se află Norul lui Oort, care reprezintă doar un câmp de resturi rămase după crearea
planetelor, fiind considerat a fi sursa pentru cometele cu perioadă lungă. El se întinde până la o
distanță aproximativ de o mie de ori mai mare decât heliosfera. Heliopauza este punctul în care
presiunea vântului solar este egală cu presiunea opusă a vântului interstelar.
Soarele
Soarele, figura centrala in diverse mitologii, face posibila intreaga viata pe Pamant. Toate
planetele, asteroizii, meteoritii, cometele precum si cantitatile enorme de praf
interplanetar orbiteaza in jurul Soarelui. Totul se invarte in jurul Soarelui si acesta contine
peste 99% din masa intregului sistem solar.In urma cercetarilor s-a stabilit ca varsta
Soarelui este de aproximativ 4,6 miliarde de ani si se afla la jumatatea ciclului principal
al evolutiei. In fiecare secunda, peste patru milioane de tone de materie sunt transformate
in energie, generandu-se astfel neutrino si radiatie solara.Radiatia solara ajunge si pe
Pamant, unde o parte din aceasta este absorbita incalzind aerul, o alta parte este
imprastiata de moleculele aerului si in cele din urma, cea mai mare parte, ajunge pe
suprafata Pamantului constituind radiatia solara directa.
Cerul se vede albastru datorita unei atmosfere curate, unde sunt imprastiate indeosebi
radiatii cu lungimi de unda mici.Soarele este compus din 74% hidrogen, 25% heliu, iar
restul ocupa cantitatile mici de elemente mai grele. Datorita acestei compozitii si a
temperaturilor ridicate, Soarele nu are o crusta solida si nici materie in stare lichida, toata
materia solara fiind in intregime in stare de plasma si gazoasa.Soarele are o culoare
galbena-portocalie datorita temperaturii ridicate de pe suprafata lui, ajungand la
aproximativ 5.700 grade Celsius. Cu cat patrundem mai adanc in interiorul Soarelui,
temperatura creste, ajungand pana la 15 milioane de grade Celsius in miezul sau.
Saturn:
Urmatoarea oprire, planeta Saturn, aflata la 1.429.400.000 km de Soare si este
recunoscuta in special datorita inelelor sale. La fel ca si Jupiter, Uranus si Neptun, Saturn
este un gigant gazos.In structura interna a planetei se gaseste un miez de fierbinte, estimat
a avea temperatura de 11.700 grade Celsius, radiand energie de 2,5 ori mai multa decat
primeste de la Soare. Miezul este inconjurat de un strat gros de hidrogen metalic si un
strat gazos exterior. Atmosfera este de obicei calma, insa apar furtuni cu caracter ciclic,
aproximativ o data la 30 de ani cand vanturile ajung la peste 1800 kilometri pe ora.In
afara de particulele din inelul planetar, Saturn are 61 de sateliti cunoscuti ce orbiteaza in
jurul ei.
Planeta Uranus este compusa din stanci, gheturi si doar 15% hidrogen si putin heliu.
Atmosfera sa este compusa din aproape 83% hidrogen, 15% heliu si 2% metan.Uranus
nu este atat de plictisitoare precum se credea, ci este o lume dinamica avand cei mai
luminosi nori din sistemul solar extern. Vanturile ating viteze de cateva sute de kilometri
pe ora, iar diferentele de temperatura intre sezoane nu variaza foarte mult datorita
distantei mari la care se afla fata de Soare.
Neptun:Ultima planeta din sistemul nostru
solar este Neptun, a opta planeta de la Soare. Are o masa de 17 ori mai mare decat cea a
Pamantului si orbiteaza Soarele la o distanta de 30,1 unitati astronomice, aproximativ
4,50 miliarde de kilometri facand o rotatie completa in jurul Soarelui in 164,79
ani.Neptun are o structura interna similara cu cea a planetei Uranus, iar atmosfera sa
formeaza aproximativ 5 – 10 % din masa. Mantaua planetei este cuprinsa dintr-o regiune
intunecata cu temperaturi ridicate ce se condenseaza intr-un lichid cu temperaturi de
2000-5000 K. Nucleul lui Neptun contine fier, nickel si silicate, iar presiunea ajunge la
700 Pascali. Atmosfera contine 80% hidrogen si 19% heliu si urme de metan.
!!!Sistemul Solar va mai exista inca 2-3 miliarde de ani, daca vom fi ocoliti de alte
cataclisme cosmice. Soarele isi va consuma in cele din urma hidrogenul, iar pe Terra va
arata precum Venus. Peste 3,5 miliarde de ani viata pe Pamant nu va mai exista, iar peste
7,5 miliarde de ani Soarele va deveni o giganta rosie, carbonizand planeta Mercur si
aruncand Terra si Marte din sistemul solar, gasindu-si sfarsitul pe orbite indepartate.
Va veni un moment cand umanitatea va trebui sa-si caute o alta casa, probabil pe unul din
satelitii inghetati ai planetelor Jupiter si Saturn, unde, pentru o buna perioada, vor aparea
conditii asemanatoare Pamantului astazi. Soarele va ramane o giganta rosie inca cateva
sute de milioane de ani inainte sa se stinga, cand va exploda aruncand cu violenta nucleele
elementelor grele sintetizate de reactiile nucleare din interiorul lui.
Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_solar
https://www.descopera.org/sistemul-solar/
http://www.geodinamic.ro/upload/fck/Partea_II_GFG.pdf