‘Popa Tanda’

de Ioan Slavici

Opera literara ‘Popa Tanda’ de Ioan Slavici este o nuvela. Nuvela este o
specie a genului epic in proza de dimensiuni mai mari decat ale schitei si
mai mici decat ale romanului, cu un singur fir epic central, cu un numar
relativ redus de personaje, in care accentual cade pe actiune si pe
caracterizarea personajelor principale. Conflictul asigura un ritm alert al
succesiunii intamplarilor, iar perspectiva se obiectivizeaza.

In primul rand, textul dat este o nuvela prin dimensiuni si prin numarul de
personaje. Se observa astfel evolutia pe o perioada indelungata de timp a
personajului principal-parintele Trandafir si a familiei acestuia. Prin tehnica
rezumarii se prezinta o intoarcere in timp, copilaria si formarea sa ca preot.
Actiunea se petrece intr-un timp si spatiu date, satele Butucani si Saraceni,
in a doua jumatate a secolului nouasprezece.

In al doilea rand, opera este o nuvela, deoarece firul epic urmareste gradat,
conform momentelor subiectului incercarile preotului de a forma un nou
specific parohiei sale, conflictul intre el si sateni generand tensiunea
narativa a textului. Caracterizarea personajului principal este complexa,
atat directa de catre narator ‘cam greu la vorba, cam aspru la judecata’ sau
de alte personaje (‘ca este omul lui Dumnezeu’), cat si indirecta prin fapte,
gesturi, limbaj sau relatia cu alte personaje. Astfel, se desprind trasaturi
morale ale acestuia, precum spiritual de initiativa, perseverenta si harnicia
prin care devine un exemplu pentru comunitate si isi castiga respectful
acesteia.

In concluzie, avand in vedere aceste trasaturi putem afirma ca textul dat

este o nuvela prin obiectivarea perspectivei, prezența unui singur fir narativ
și favorizarea caracterizării personajului .