Prâslea cel voinic şi merele de aur” –basm popular

Basmul este opera epica de mare întindere in care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice
fiind săvârşite de persoane cu puteri supranaturale care reprezintă forţele binelui şi al răului. Din
confruntarea lor ies învingătoare forţele binelui pentru ca reprezintă idealurile omului si ale
comunităţii in care trăieşte.
„Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular care face parte din volumul „Legendele si
basmele românilor” in care Petre Ispirescu a cules şi a inclus mai multe basme populare.

Caracterul epic este dat de folosirea naraţiunii ca mod de expunere şi prin modul indirect de a
exprima ideile şi sentimentele cu ajutorul acţiunii şi al personajelor.

Întâmplările reale şi cele fantastice se împletesc într-o ţesătură epica bine motivată. În general lumea
basmului este dominată de întâmplări fantastice, nelipsind însă cele reale. În „Prâslea cel voinic şi
merele de aur” reală este existenţa unui împărat, a celor trei fiice şi a fiilor. Majoritatea întâmplărilor
sunt fantastice: Prâslea se luptă cu zmeii care furaseră merele de aur, ajunge pe tărâmul celălalt, este
adus de o zgripţuroaica pe pământ.

Ca şi în alte basme există personaje reale şi personaje fantastice. Cele reale sunt împăratul, fiii şi
fetele, iar cele fantastice sunt zmeii, zgripţuroaica şi puii ei. Personajele se grupează în jurul relaţiei
bine-rău. Prâslea împăratul şi fetele sunt personaje pozitive. Prâslea are şi puteri supranaturale: se
transformă in flacără în timpul luptei, are o forţă neobişnuită, îşi taie carne pentru a hrăni
zgripţuroaica. Zmeii şi fraţii lui Prâslea reprezintă forţele răului şi în final sunt pedepsiţi.

Reale sau fantastice personajele basmelor devin simboluri ale realităţii. Prâslea este idealul de
dreptate şi cinste, zmeii şi fraţii reprezintă viclenia, răutatea şi violenţa.

În basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” spaţiul şi timpul sunt precizate foarte vag. Timpul este
nedeterminat, îndepărtat, fabulos. Spaţiul este real (gradina, palatul), dar şi ireal (tărâmul celălalt).

Basmul are structură schematizată, în general respectată. Basmele populare româneşti au toate
caracteristicile folclorului: tradiţionale, anonime, colective, orale.

Ca structură basmul se bazează pe un model unic. Are loc o intervenţie care destabilizează ordinea
existenţei oamenilor, intervine eroul care îşi asumă o misiune, trece prin mai multe probe şi în final
iese biruitor.

Tot de structura basmului ţin formulele narative de început, mediane şi finale. Formula de început „a
fost odată” ne introduce într-un timp fabulos şi anticipează întâmplările neobişnuite. Formula de
încheiere „şi-am încălecat pe-o şa …” marchează sfârşitul acţiunii şi revenirea la realitate într-o notă
de veselie şi optimism.

În basm se observa preferinţa pentru cifra magică trei (trei fii, trei zmei).

Un element fantastic este metamorfoza personajelor sau a obiectelor (Prâslea se transformă în

flacără)

Fiind o creaţie populară basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” are caracter anonim, oral şi
colectiv.

Se folosesc elemente ale limbii populare, multe expresii, proverbe, zicători.

Opera literară „Prâslea cel voinic şi merele de aur” ilustrează trăsăturile caracteristice basmului
popular.

Subiectul se poate rezuma cu uşurinţă.

A fost odată ca niciodată un împărat care avea trei fii. În grădina împărăţiei sale se afla un pom care
făcea mere de aur, din care împăratul nu reuşise să guste, deoarece erau furate înainte de a se coace.
An de an, în perioada coacerii, mulţi voinici, inclusiv cei doi fii mai mari ai împăratului, au păzit pomul
pentru a prinde hoţul, dar totul fusese în zadar. Numai Prâslea reuşeşte să-l rănească şi să ducă mere
tatălui său.

El porneşte, împreună cu cei doi fraţi mai mari, în urmărirea hoţului şi, la un moment dat, drumul
duce către tărâmul celălalt. Voinicul coboară pe celălalt tărâm şi ajunge la palatele zmeilor care
furaseră trei fete de împărat. El se luptă cu zmeii, îi omoară, eliberează fetele şi, după ce transformă
palatele în trei mere, se întoarce la locul pe unde coborâse. Fraţii săi trag afară numai pe cele trei
fete iar pe Prâslea îl părăsesc cu gând să-l piardă. Rămas pe tărâmul celălalt, voinicul salvează puii
unei păsări de zgripsor, care, drept recunoştinţă, îl scoate la suprafaţa pământului.

Revenit în împărăţia tatălui său, după multe încercări, este recunsocut, fraţii săi sunt pedepsiţi, iar el
se însoară cu fata cea mică şi-i urmează tatălui său la domnie.

Personajul principal al basmului este Prâslea. El participă la întreaga acţiune şi este imaginea binelui,
întruchipând idealul etic de cinste, dreptate şi adevăr. Numele său sugerază particularităţile
eroului:cel mic, dar cel mai viteaz. Deşi este ironizat la începutul basmului de către tatăl său, reuşeşte
să-l convingă pe acesta să-l lase să păzească mărul de aur. Inteligent, îşi face un plan pentru a prinde
hoţul şi reuşeşte să îl rănească pe acesta.
Basmul are un final fericit, încheindu-se cu nunta eroului.

Ca orice personaj de basm, Prâslea are şi însuşiri supranaturale. Înzestrat cu o forţă impresionantă,
omoară zmeii şi balaurul în luptă dreaptă.

Prâslea este, aşadar, un personaj în care se împletesc însuşiri omeneşti şi fabuloase. Alături de
Prâslea, se constituie forţe ale binelui: împăratul, cele trei fete, corbul, pasărea zgripsor şi puii ei,
meşterul argintar.

Personajele care reprezintă forţele răului sunt adversarii lui Prâslea:fraţii invidioşi, (care îi doresc
pieirea pentru a se lăuda cu izbânda) şi zmeii, personajele fantastice, care trăiesc într-o lume ce
funcţionează după legi proprii, altele decât cele din lumea reală. Reprezentaţii răului sunt pedepsiţi
întotdeauna în basm.

Personajele reale – împăratul, fiii cei mari, fetele de împărat şi meşteşugarul argintar – ca şi cele
fantastice – Prâslea, zmeii, balaurul, zgripsorul – indiferent de locul pe care îl ocupă în operă, au
importanţă în desfăşurarea întâmplărilor, deoarece contribuie fiecare la aflarea adevărului şi
instituirea dreptăţii.
Elementul fantastic include şi obiectele miraculoase (mărul de aur, furca de aur, cloşca cu puii de
aur, dar şi seul şi apa). Ele ajută eroul să depăşească situaţiile dificile, iar cifra simbolică trei are
putere magică.

Respectând caracteristicile speciei, basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” începe cu formula
introductiuvă: „A fost odată ca niciodată” care sugerează un timp imaginar. Prin ea, ascultătorii –
cititorii – sunt introduşi într-o lume în care totul este posibil. Spaţiul de desfăşurare al acţiunii este şi
el ireal (la curtea unui împărat, pe tărâmul celălalt). Formula finală „Trecui şi eu pe acolo şi stătui de
mă veselii la nuntă ... şi încălecai p-o şea şi v-o spusei dumneavoastră aşa” are rolul de a scoate pe
ascultători din lumea fantastică, iar nota ironică din formula de încheiere neagă veridicitatea celor
povestite.

Locul de unde pleacă eroul este curtea împăratului şi tot aici se va întoarce victorios acesta, iar
drumul pe care îl parcurge singur constituie un prilej pentru a-şi dovedi calităţile - drum iniţiac.

Pozitive sau negative, principale sau secundare, reale sau ireale, personajele sunt simboluri pentru
noţiunea de bine şi rău, reprezentând modele morale opuse. Trăsăturile lor se desluşesc prin acţiune,
care se petrece pe pământ, dar şi pe tărâmul celălalt, prăpastia fiind hotarul care desparte cele două
lumi.

Ca orice basm popular, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” are numeroase elemente de oralitate,
care menţin trează atenţia ascultătorului. Vorbirea directă se îmbină cu vorbirea indirectă, folosirea
verbelor la perfectul simplu („îi mulţumi”, „fu primit” etc.) dau impresia că acţiunea s-a petrecut de
curând, inversiunile şi repetiţiile ( „şi merse, merse”) specifice stilului oral, precum şi cuvintele şi
expresiile populare („niţică”, „piroteală”, „soroc” etc.) sunt modalităţi specifice basmului.
Stilul caracterizat prin oralitate, împletirea armonioasă a celor trei moduri de expunere – naraţiunea,
descirerea şi dialogul – dau farmec basmului, creaţie ce răspunde nevoii de bine, dreptate şi frumos a
poporului român.

Ca in orice basm, in “Praslea cel voinic si merele de aur”actiunea este declansata de un fapt grav care
a perturbat ordinea din imparatie-furtul merelor de aur din gradina imparateasca.

Basmul reprezinta o lume unde totul este posibil , faptele se petrec intr-un timp imaginar si intr-un
spatiu cu trasaturi specifice.

Timpul, ca in orice basm, nu este precizat, evenimentele derulandu-se “odata”,in infinitul

temporal,intr-un timp nedeterminat ,sugerat de formula initiala”A fost odata ca niciodata”.Adverbul
“ca niciodata”subliniaza caracterul unic al intamplarilor din basm.

Intamplarile se petrec pe doua taramuri diferite:intr-o imparatie oarecare si pe taramul

zmeilor.Acestea se afla la mare distanta unul de celalalt,au trasaturi diferite si se conduc dupa legi
proprii.Cand ajunge pe taramul zmeilor,Praslea constata ca toate lucrulrile erau
“schimbate;pamantul,florile,copacii,lighioni astfel faptuite erau pe-acolo”.

Personajele din basm reprezinta doua valori morale opuse:binele si raul.In “Praslea cel voinic si
merele de aur”,binele prezentat de Praslea, de imparat,si cele trei fete,de zgipturoaica si puii ei,de
mesterul argintar,iar raul de catre fratii cei mari,de zmeii,de balaurul.Din confrunatarea lor,ca in orice
basm ies invaingatoare fortele binelui,deoarece adevarul si dreptatea trebuie sa triumfe.
Ca in toate basmele,personajele sunt inzestrate cu trasaturi obisnuite ,dar si cu forte fantastice.

Praslea este cel de-al treilea fiu al imparatului, fiind un personaj complex:este modest, inteligent, are
un acut simt al anticipatiei, este viteaz, curajos, consecvent, cinstit, generos. Acestor trasaturi
obisnuite li se adauga cele fantastice: are o forta fizica impresionanta (il baga pe zmeu in pamant
pana la gat, omoara balaurul),comunica cu fapturi de pe alt taram,intelege graiul corbului,
transforma palatelele in mere,face o furca de aur care toarce singura si o closca cu oua de aur.

Exista in basm personaje cu puteri fantastice care stau alaturi de personajele cu insusiri

obisnuite :Zmeii, balaurii, corbul, zgripturoaica si puii sunt inzestrate cu insusiri iesite din comun:
traiesc pe un alt taram,au o forta fizica neobisnuita.

Personajele cu insusiri obisnuite sunt si ele numeroase: imparatul, fiii cei mari, fetele de imparat,
mesterul argintar.

Impletirea realului cu fantasticul nu se manifesta insa numai la nivelul personajelor,ci si al

intamplarilor din basme:merele de aur sunt furate in fiecare an, Praslea il baga pe zmeu pana la
genunchi in pamant, apoi la gat, strabate drumul de pe taramul zmeilor pana in imparatia tatalui sau
cu ajutorul zgripturoaicei.

Ca in majoritatea basmelor, Praslea este ajutat de corb, de zgripturoaica care au insusiri fantastice.
Fiintelor cu trasaturi fantastice li se adauga obiectele cu insusiri supranaturale: merele de aur, biciul
care transforma palatele in mere de aur , de argint si de arama, furca din aur, closca cu puii de aur.

Basmul este o naratiune ampla, cu o actiune bine imbelsugata, in care pot fi identificate momentele
subiectului.

Expozitiunea basmului contine formula initiala care anticipeaza fabulosul intamplarilor.Intriga are si

ea caracter fantastic si reprezinta pretextul care declansaja actiunea:in fiecare an, merele de aur sunt
furate ,spre nemultumirea imparatului. Praslea reuseste sa-l raneasca pe hot, dupa incercarile
nereusite ale fratilor sai si porneste in urmarirea acestuia .Desfasurarea actiunii cuprinde incercarile,
probele pe care trebuie sa le depasasca personajul, pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea asumata.
Datorita propriilor forte, dar beneficiind si de ajutor (din partea corbului, a zgripturoaicei) eroul trece
cu bine toate probele: se lupta cu zmeii, omoara balaurul, revine in imparatia tatalui sau, care
functioneaza furca, closca si puii de aur, iar in final isi dovedeste identitatea (punctul culminant)si al
aventurilor sale se incheie cu o nunta imparateasca (deznodamantul)

Basmul este o creatie literala destinata povestitului. Ele se povesteau la sezatori , la claci,la camp,in
armata,in cabanele lucratorilor forestieri. Povestitul, in familie,copiilor este mai recent.

Specifice basmelor formulele initiale,mediane,finale, mult mai variate in basmele romanesti decat in
basmele altor popoare.

Ca majoritatea basmelor”Praslea cel voinic si merele de aur”incepe cu formula initiala “A fost odata
ca niciodata….” care il introduce pe ascultator in lumea basmului, creeaza atmosfera, pentru
receptarea intamplarilor povestite,precizand totodata caracterulde fictiune al basmului si sugerand
timpul intamplarilor.
Formulele mediane plasate la inceputul unui capitol verifica atentia auditorului, precizeaza
continuarea actiunii:”caci cuvantul din poveste inainte mult mai este;le sugereaza deplasarea in
spatiu, distanta parcursa:”si mersera,mersera”,durata “si se luptara,si se luptara zi de vara pana-n
seara”.

Formulele finale, mai bogate si mai variate decat cele cele initiale readuce ascultatorii in lumea
obisnuita,cea mai frecventa fiind:”si incalecai pe-o sa ai v-o spusei dumneavoastra asa”.

Fiind o specie literara destinata povestitorului basmul se caracterizeaza prin oralitate intre povestitor
si ascultatorii sai stabilindu-se o relatie directa de comunicare.Si in “Praslea cel voinic si merele de
aur”ca in toate basmele sunt prezentate constructii si expresii populare(ce se face luntre si punte,a-si
lua inima-n dinti, “a nu-si pierde cumpatul”), constructii exclamative (“Unde da Dumnezeu sa ca sa
caza un asemenea noroc chiar pentru mine!), inversiuni (rogu-te, “adevar garaieste gura
mea”), repetitii ( “facu ce facu”) vocative (“corbule,corbule!)

Una dintre caracteristicile basmelor este preferinta pentru cifrele magice: in “Praslea cel voinic si
merele de aur”se repeta cifra trei:”trei frari,trei fete de imparat,trei zmei”.

Oglindind viata in mod fabulos, venind dintr-o lume indepartata “ce gandea in basme si vorbea in
poezii” basmul popular a reprezentat o bogata sursa de inspiratie pentru scriitorii nostii care au creat
basme culte de o mare frumusete (Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Slavici, Barbu Stefanescu
Delavrancea).

“Praslea cel voinic si merele de aur” se incadreaza in basmul popular prin toate trasaturile sale: prin
continut, prin valoarea sa educativa generata de valorile morale exprimate, si prin valoarea sa etica si
estetica.