Contemporan cu noi(1935-2009), poetul epocii noastre, Grigore Vieru, este poetul simbol al

neamului nostru. De o tristețe luminoasă, poezia lui este leagănul spiritualității românești și
zălog al dăinuirii noastre în timp și spațiu.

Grigore Vieru- maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă și de neam. A iubit poporul
până la lacrimi și și-a consacrat întreaga sa viață copiilor, îndrăgostiților, maturilor, lăsându-
ne o operă monumentală, de o muzicalitate și frumusețe rară. Poet al mamei, al dorului și al
dragostei, al baștinei, al izvorului, al naturii-poet al lucrurilor sacre, care astăzi cu părere de
rău se duc în umbră. Poet al neamului, care a știut cel mai bine să așeze cuvintele: Grai,
Mamă, Patrie, Iubire. El a fost poetul dragostei de viață, de țară, dragostei de neam, de adevăr.

Grigore Vieru își face debutul editorial în anii studenției, în anul 1957 cu placheta de
versuri Alarma care este văzută de critici la momentul respectiv ca un „început de bun augur”.
Un an mai târziu devine absolvent al Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău,
Facultatea de Filologie și Istorie.

În 1964 publică în revista Nistru poemul „Legământ”, „dedicat poetului nepereche” Mihai

Eminescu. Față de Eminescu, Grigore Vieru avea să poarte toată viața sa o admirație
deosebită, mărturisind mai târziu într-un interviu că poezia lui Eminescu a fost pentru el
„manualul fundamental de limbă română”, iar publicista marelui poet, „manualul
fundamental de istorie”.

În 1969 Tipărește Duminica cuvintelor (la editura Lumina), cu ilustrații de Igor Vieru, carte

foarte îndrăgită de copii, care devine „obligatorie” în orice grădiniță din Basarabia. În 1970
apare Abecedarul, tot la editura Lumina – poeziile fiind scrise de Vieru.

Pentru numeroase generații de copii creația poetului devine cunoscută și apropiată,fiecare

regăsindu-se în versul de zîmbet al poetului.A încercat prin poezii să cultive în spiritul aflat în
creștere,căutare a înțelegerii,o dragoste pentru plai,patrie,relevînd unicitatea,splendoarea
acestui colț de lume,chiar și prin poezia „Plaiul meu”,în care se dezvăluie și spiritul său încă
trăind în copilărie dar și incomensurabila valoare a patriei și a dragostei pentru ea în formarea
unei conștiințe respectuase la copii:„El mi-e drag pînă la stele/Și pîn’dincolo de ele”.