Sunteți pe pagina 1din 3

Cometele sunt corpuri ceresti alcatuite dintr-un nucleu luminos, inconjurat de o masa difuza de gaze si pulberi, care, uneori,

se prelungeste sub forma unei cozi indreptate in sens opus Sorelui, din cauza vantului solar ( acesta este un flux continuu de particule, in special protoni, emise de soare, cu viteze de peste 300 km/s; densitatea si viteza particulelor depind de activitatea solara). Popular, cometelor li se spune stele cu coada. De altfel, cuvantul vine de la latinescul cometa, fie de la grecescul kometes, care inseamna stea cu plete. Cometele sunt astri care apartin sistemului solar si care apar pe cer cu imense trene luminoase, mobile in raport cu stelele. Prima observatie a unei comete, care ne-a parvenit, se gaseste in analele chinezesti din anul 2316 I.Hr. Pana in zielele noastr au fost observate, cu ochiul liber sau cu ajutorul telescoapelor, aproape 2000 de comete; unele dintre ele revin periodic. Cometele sunt constituite din trei parti: nucleul, de dimensiuni mici, care se reprezinta ca un obiect stelar, inconjurat de o nebulozitate stralucitoare, coama cometei, de forma aproape sferica ( ea se mareste cand cometa se apropie de Soare); nucleul si coama constituie capul cometei, urmat de coada, care atinge uneori mai multe sute de mii de kilometri ( marimea circumferintei Pamantului la ecuator este de aproximativ 40 000 km). Studiul orbitelor cometelor prezinta un foarte mare interes pentru determinarea originii cometelor. Orbita, calculata pornind de la observatii, se raporteaza in general la punctul cel mai stralucitor, adica la nucleu, in care este concentrata, se crede, ce mai mare parte a masei, de altminteri, foarte mica. Se admite ca toate cometele, cel putin la inceput, au orbite eliptice, ceea ce permite sa se afirme ca ele apartin sistemului solar. Cu timpul, unele orbite ale cometelor se deformeaza, devenind parabolice sau hiperbolice. Este posibila calcularea perioadei cometelor eliptice. Ea variaza considerabil de la cativa ani, la cateva milioane de ani. Orbitele cometelor periodice nu sunt perfect constante. Ele sunt supuse perturbatiilor planetare si se transforma, mai ales la fiecare trecere in vecinatatea Soarelui, pierzand o parte din masa, prin formarea coamei si a cozii. Astfel se explica faptul ca anumite comete periodice au disparut complet dupa mai multe reveniri. Nucleul cometei este extrem de dificil de observat. El se prezinta in general ca o foarte mica nebulozitate stralucitoare, situata in apropierea centrului coamei. Cateva comete nici nu au nucleu, altele au mai multe.

Coama constituie o nebuloasa mai mare, plasata in jurul nucleului, cu marginile difuze, practic circulara la cometele indepartate, dar usor alungita la apropierea de Soare. Coada cometelor ia nastere in apropierea nucleului, traverseaza coama si se intinde pe distante considerabile. Ea apare numai la o anumita apropiere de Soare si creste treptat, pe masura ce cometa ce se apropie de Soare. Coada poate avea dimensiuni extrem de mari si este orientata, cum spuneam, pe directia Soarelui dar in sens opus fata de Soare. Unele comete sunt extrem de spectaculoase. Din aceasta cauza, in vechime, stelele cu coada influentau in mare masura populatia, care credea ca ele prevestesc perturbari sociale ( razboaie, rascoale). Prin conventie, o cometa capata numele descoperitorului sau descoperitorilor, urmat de anul descoperirii si de o litera.

Cometele au un nucleu de citiva kilometri , format dintr-un amestec de gheata , blocuri de roca si pulbere . Cind se apropie de soare , acest nucleu se incalzeste si emana gaze si pulberi , atunci se constituie in jurul lui o aoreola luminoasa , coama . Apoi aceasta se alungeste in directia opusa soarelui si formeaza o coada de gaz albastruie , subtire si rectilinie . Aceste cozi au uneori o lungime de multe sute de milioane de kilometri . In general cometele isi pierd putin cite putin gaz , dar isi pastreaza nucleul de roca , astfel devenind asteroizi . Alteori ele se dezintegreaza mai violent si se prabusesc pe o planeta sau pe soare . Anumite comete , numite periodice , urmeaza orbite alungite , care le poarta in mod sistematic in apropierea soarelui . Una dintre cele mai celebre este cometa Halley , care revine la aproximativ 76 de ani . La ultima sa revenire din 1986 , ea a fost survolata de sondele spatiale . Astronomii cred ca intr-o regiune foarte indepartata de soare , deci foarte rece , se misca miliarde de comete . De acolo ar veni cele pe care le observam noi . Conservate intact , ca intr-un congelator , cometele permit astronomilor sa inteleaga mai bine cum s-a format sistemul solar . Cometa este formata din mai multe parti , in primul rind deosebim capul si coada . Capul ne da impresia unui nor , mai des spre centru si din ce in ce mai rar spre margine . prin el se zaresc stelele . Ca marime , capul intrece pina si soarele . In mijlocul lui se gaseste un simbure deosebit de luminos , acesta e nucleul cometei .

Coada cometei este mai lunga decit distanta dintre pimant si soare . Daca am transmite dim capul cometei un semnal luminos , el ar face 10 minute pina ar ajunge la capatul cozii . Cit despre sunet , el ar calatori pe acest drum vreo 20 de ani . Gazele din cap , cianogen , carbon biatomic , hidrocarburi etc , mai multe din acestea fiimd elctrizate , sunt de mii de ori mai putin dense decit aierul . Cit despre gazele din coada cometei , ele sunt si mai rare . Toata cometa nu contine decit foarte putina materie . Actiunea de respingere a cometelor de catre soare a fost de mult observata de catre astronomii , printre cei care au cercetat-o numarindu-se in antichitate filozoful german Seneca si astronomii chinezi , iar mai tirziu , marele Kepler . In secolul trecut , studiul acestui fenomen a fost mult adincit de invatatul F.A.Bredihin , care este creatorul teoriei mecanice a cozilor cometelor . Explicatia a fost data de descoperirea presiunii luminii . Presiunea exercitata de razele luminoase emanate de soare asupra pamintului atinge zilnic 60 000 tone . Aceasta apasare nu are insa un efect vizibil , deoarece este incomparabil de mica fata de atractia soarelui asupra masei mari a pamintului . Giganticii nori gazosi ai cometelor ofera in schimb razelor solare o suprafata foarte mare pentru a-si execita presiunea , si nu au decit o masa foarte mica care sa fie atrasa de soare . de aceea respingerea este mult mai mare decit atractia . Presiunea luminii solare este deci acea care impinge cozile dintr-o directie intodeauna opusa soarelui . Dupa cum a aratat Bredihin , cu cit puterea de respingere a luminii solare asupra corpusculelor care formeaza coada este mai mare fata de atractia soarelui , cometa are o coada mai dereapta . Pe masura ce se apropie de soare , devine din ce in ce mai luminoasa , iar viteza ei creste treptat , nici un alt corp ceresc nu se apropie mai mult de soare decit astrii cu coada . dupa ce trece de soare , apoi de pamint , jupiter , pluto , lumina cometei slabeste tot mai mult , pina ce se stinge aproape cu totul . Nici nu este de mirare , caci aproaope toata lumina cometei a venit de la soare . Coada , care s-a micsorat treptat cu cit cometa s-a indepartat de astrul zilei , dispare pina la urma cu totul , deoarece gazele , care nu mai sunt respinse de presiunea luminii solare , se aduna din nou in jurul nucleului .