Componentele Sistemului Solar

Soarele
Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape perfectă din
plasmă fierbinte, ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic. Este de departe cea
mai importantă sursă de energie pentru viața de pe Pământ. Diametrul său este de aproximativ
1,39 milioane de kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât al Terrei), iar masa sa este de
aproximativ 330 000 de ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă aproximativ 99,86 % din
masa totală a Sistemului Solar. Aproximativ trei sferturi din masa Soarelui este formată din
hidrogen (≈73 %); restul este în mare parte heliu (≈25 %), cu cantități mult mai mici de
elemente mai grele, inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.

S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă din colapsul gravitațional al
materiei într-o regiune a unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei materii s-a
adunat în centru, în timp ce restul s-a aplatizat într-un disc orbitant care a devenit Sistemul
Solar. Masa centrală a devenit atât de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat
fuziunea nucleară în nucleul său. Se crede că aproape toate stelele se formează prin acest
proces.

În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în

heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie. Această
energie, care poate dura între 10 000 și 170 000 de ani să scape din nucleul său, este sursa
luminii și a căldurii Soarelui.

1
 Luna
Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind singurul său satelit
natural permanent. Este al cincilea cel mai mare⁠ satelit natural din Sistemul Solar, și cel mai
mare dintre sateliți planetari relativ la dimensiunea planetei pe care o orbitează (obiectul său
primar). După satelitul lui Jupiter, Io, Luna este al doilea cel mai dens satelit dintre cei ale
căror densități sunt cunoscute.

Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, nu mult după
Pământ. Există mai multe ipoteze pentru originea sa; cea mai acceptată explicație este că Luna
s-a format din resturile rămase după un impact uriaș între Pământ și un corp de dimensiunile
lui Marte, numit Theia.

Luna este în rotație sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași față către
el, partea vizibilă fiind marcată de mări lunare vulcanice întunecate, care umplu spațiile dintre
zonele înalte ale scoarței și craterele de impact mai proeminente. Văzută de pe Pământ, este al
doilea obiect ceresc vizibil de pe Pământ ca strălucire, după Soare. Suprafața sa este de fapt
întunecată, deși prin comparație cu cerul nopții pare foarte luminoasă, reflectanța ei fiind doar
puțin mai mare decât cea a asfaltului⁠ uzat. Influența ei gravitațională produce mareele
oceanice, mareele de uscat⁠ și o ușoară prelungire⁠ a zilei.

Distanța orbitală actuală a Lunii este de 384.400 km, sau 1,28 secunde-lumină.
Această valoare este de aproximativ treizeci de ori mai mare ca diametrul Pământului,
mărimea aparentă pe cer fiind aproape la fel de mare ca cea a Soarelui, ca urmare Luna
acoperă Soarele aproape perfect în timpul eclipselor totale de Soare. Această potrivire de
aparență vizuală nu va continua în viitorul îndepărtat, pentru că distanța între Lună și Pământ
este într-o lentă creștere.

2
 Planetele Sistemului Solar
Planetele sistemului solar sunt cele mai mari obiecte, dupa Soare, care, deși nu
produc energie proprie, ele reflectă lumina vizibilă și căldura produse de Soare. Se împart în
planete telurice și gazoase. Cele telurice sunt formate din roci silicate și au un miez de fier,
care este înconjurat de o manta. La suprafața acestor planete se află vulcani, munți, canioane,
sau cratere. Aceste planete sunt urmatoarele: Mercur, Venus, Pamant și Marte. Planetele
gazoase nu au în compoziție materiale solide, fiind alcătuite din gaz, însă pot avea, la fel ca
cele telurice, nucleu metalic. Ele sunt formate din hidrogen și heliu și sunt urmatoarele:
Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun.

Meteorii
Meteorii sunt dungi de lumină, care durează de obicei câteva secunde, pe care
oamenii le văd ocazional pe cerul nopții. Aceștia sunt numiți și “stele căzătoare, deși nu sunt
stele. Apariția acestori meteori se datorează intrării unor bucăți mici de rocă, praf sau metal
din spațiu în atmosferă, la viteze extrem de mari. Aceste particule, numite “meteoroizi” atunci
când plutesc prin spațiu, călătoresc cu viteze incredibile de zeci de kilometri pe secundă când
pătrund în atmosferă. Presiunea incredibilă pe care o experimentează meteoroizii atunci când
se ciocnesc de atmosfera Pământului îi sparge, transferând energie atomilor și moleculelor din
atmosferă, care elibereaza apoi aceasta energie strălucind. Această strălucire produce dungile
luminoase de pe cer pe care le vedem drept meteori.

3
 Cele mai multe particule ale meteoroizilor sunt destul de mici, variind de la mărimea
unui fir de nisip până la mărimea unei pietricele cât o boabă de mazăre. Aproape toate se
dezintegrează în atmosferă cu mult înainte de a ajunge la sol. Foarte rar, un meteoroid mai
mare supraviețuiește până ajunge pe sol, creând un crater într-o explozie uriașă. Această
explozie vaporizează de cele mai multe ori materialul solid rămas în urma zborului arzător al
meteoroidului prin atmosferă. Totuși, uneori, bucăți din meteoroid supraviețuiesc și sunt
găsite în crater sau în apropierea acestuia. Aceste bucăți de rocă sau metal sunt numite
meteoriți.

Meteorii extrem de luminoși sunt numiți mingi de foc. Unele mingi de foc sunt atât
de luminoase încât pot fi văzute și în timpul zilei. Este posibil ca meteorii să poată fi văzuți
deasupra oricărei planete care are o atmosferă. In anul 2004, o cameră de fotografiat de pe
robotul de explorare al planetei Marte, Spirit, a făcut o fotografie a unui meteor în cerul de
deasupra lui Marte.

Care sunt diferențele dintre meteori, meteoroizi și meteoriți?

E foarte simplu. Atunci când se află în spațiu, ca asteroizii, aceștia se numesc

meteoroizi. Când străbat atmosfera ca niște dungi de lumină, îi numim meteori. Atunci când
ajung pe pământ, îi numim meteoriți.

Asteroizii

Asteroizii, numiți și mici planete sau planetoizi, sunt corpuri cerești mai mici decât
planetele, dar mai mari decât meteoroizii (care pot avea diametrul de până la circa 10 metri),
și nu sunt comete. Deosebirea dintre asteroizi și comete se face în prima fază (în momentul în
care este descoperit corpul respectiv), după aspectul său vizual: cometele trebuie să aibă o
„coamă” perceptibilă (o „atmosferă” densă), în timp ce asteroizii nu au așa ceva. Ulterior,
stabilirea formei orbitei determină clasificarea obiectului într-o anumită categorie. Majoritatea
cometelor au orbite foarte excentrice, multe din ele evoluând pe orbite parabolice.

4
 Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru
pâna la roci de numai câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se
aseamănă cu planete în miniatură. Totuși, în vasta lor majoritate asteroizii sunt mult mai mici
și au o formă neregulată. Compoziția fizică a asteroizilor este diversă, și în multe cazuri e prea
puțin înțeleasă. Astfel, unii asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un conținut metalic mai
mic sau mai mare, în timp ce alții constau într-un conglomerat de roci, format datorită forței
gravitației. Asteroidul Vesta este chiar vizibil cu ochiul liber, dar numai din locuri neluminate,
în anumite nopți cu cer foarte senin.

Cometele

Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, „steaua cu păr”) sunt corpuri cerești
mici, de aparență nebuloasă, care se rotesc în jurul Soarelui. De obicei, este vorba de Soarele
Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru comete (☄) constă dintr-un disc cu o
coadă formată din trei linii.

Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele
ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase și cozile lor lungi și

5
strălucitoare constituie o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare
doar pentru o scurtă perioadă de timp.

În iulie 2018, existau 6.339 de comete cunoscute, iar numărul lor crește în mod
constant pe măsură ce acestea sunt descoperite. Cu toate acestea, aceasta reprezintă doar o
mică parte a populației totale de comete, deoarece rezerva de corpuri similare cu cometele din
Sistemul Solar exterior (în norul Oort) este estimat la un trilion. Aproximativ o cometă pe an
este vizibilă cu ochiul liber, deși multe dintre acestea sunt slabe și nespectaculoase.

Majoritatea cometelor sunt formate din trei părți:

 un nucleu central, solid;

 coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul;
 o coadă lungă de gaze și praf în prelungirea capului.

Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final

rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă în asteroid.

După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare

volatile, devenind o cometă bătrână. Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când
acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde
fragmente foarte mici de material (meteoroizi).

Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o

planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara Sistemului
Solar datorită interacțiunii cu un alt corp ceresc, de pildă cu o planetă (în special cu Jupiter).

6
 Sateliți naturali
Un satelit natural (sau lună) este un corp ceresc care se rotește în jurul unei planete
sau în jurul unui obiect ceresc mai mic. Planeta în jurul căruia se rotește este numit (corp sau)
planeta-mamă sau principală.

Clasificarea formală a sateliților naturali din Sistemul solar include 173 de sateliți
care orbitează în jurul a șase din cele opt planete și șapte sateliți orbitează trei din cele cinci
planete pitice cunoscute listate de UAI.

Cei 4 sateliți
naturali ai lui Jupiter

Bibliografie:

https://destepti.ro/meteori-stele-cazatoare/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asteroid

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comet%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Soare

https://ro.wikipedia.org/wiki/Luna

https://destepti.ro/sistemul-solar

https://ro.wikipedia.org/wiki/Satelit_natural