Proiect geografie

I.Meteoritii:
Meteoriții sunt obiecte de proveniență extraterestră ajunse
pe suprafața Pământului ca urmare a arderii incomplete
în atmosferă a meteoroizilor (bucăți de diverse dimensiuni
de fier și rocă, rezultate în special în urma coliziunii
dintre asteroizi).

2.Caracteristici:
Există trei mari categorii de meteoriți:

 meteoriți pietroși, sau „aerolitici”, care sunt cei mai comuni și sunt formați
din piroxen, olivină și plagioclazi, minerale silicioase și o oarecare cantitate de
nichel-fier. Aceștia se subdivid în chondrite și achondrite.
 meteoriți feroși, sau „siderolitici”, care sunt compuși în cea mai mare parte din
aliaje nichel-fier.
 meteoriți micști, sau „pietroși-feroși”, ca de exemplu pallasitele, sunt rari și conțin
amestecuri de silicați și aliaj nichel-fier.
Unii meteoroizi (din a căror ardere incompletă provin meteoriții) s-au
putut forma și în urma dezintegrării cometelor în fragmente.
Fenomenul luminos provocat de căderea prin atmosferă a unui corp
solid de dimensiuni mici se numește meteor (A nu se confunda
cu meteorism!). Fragmentele de cometă pot avea o energie de
ciocnire asemănătoare cu cea a fragmentelor de asteroizi, dar
zboară cu o viteză mult mai mare și sunt mult mai mici. Din această
cauză pe Pământ încă nu au fost găsite resturi de comete, ci numai
resturi de asteroizi.
3.Cazuri de meteoriți tereștri:
Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul în epoca modernă este cel căzut la 30
iunie 1908 la nord de râul Tunguska, deci acum circa 100 de ani, în Siberia central.
Explozia a doborât copaci numeroși, distrugând păduri cu o suprafață de circa
2.000 km2. Explozia nu a produs victime umane, deoarece zona este aproape pustie,
însă o asemenea explozie ar putea distruge în întregime chiar și un oraș de
mărimea Bucureștiului.
II.Asteroizi:
Asteroizii, numiți și mici planete sau planetoizi, sunt corpuri cerești mai mici
decât planetele, dar mai mari decât meteoroizii (care pot avea diametrul de până la
circa 10 metri), și nu sunt comete. Deosebirea dintre asteroizi și comete se face în
prima fază (în momentul în care este descoperit corpul respectiv), după aspectul său
vizual: cometele trebuie să aibă o „coamă” perceptibilă (o
„atmosferă” densă), în timp ce asteroizii nu au așa ceva.
Ulterior, stabilirea formei orbitei determină clasificarea
obiectului într-o anumită categorie. Majoritatea cometelor
au orbite foarte excentrice, multe din ele evoluând pe
orbite parabolice.
Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva
sute de kilometri în diametru pâna la roci de numai
câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă
sferică și se aseamănă cu planete în miniatură. Totuși, în
vasta lor majoritate asteroizii sunt mult mai mici și au o
formă neregulată. Compoziția fizică a asteroizilor este
diversă, și în multe cazuri e prea puțin ințeleasă. Astfel, unii asteroizi sunt corpuri solide
de rocă cu un conținut metalic mai mic sau mai mare, în timp ce alții constau într-un
conglomerat de roci, format datorită forței gravitației. Asteroidul Vesta este chiar vizibil
cu ochiul liber, dar numai din locuri neluminate, în anumite nopți cu cer foarte senin.
Numită prima planetă mică, Ceres a fost descoperită în anul 1801 de către Giuseppe
Piazzi, inițial fiind considerată o nouă planetă. A urmat apoi descoperirea altor corpuri
cerești similare care, cu echipamentul astronomic de pe
vremea aceea, apăreau pe cer doar ca niște puncte
luminoase, asemănător stelelor, cu un disc planetar foarte
mic sau chiar inexistent (totuși, s-au putut deosebi de stele
datorită mișcării lor).
Marea majoritate a asteroizilor cunoscuți se găsește în
principala centură de asteroizi, între orbitele
planetelor Marte și Jupiter, unde s-a estimat existența a
peste 750.000 asteroizi mai mari de 1 km, precum și a
milioane de asteroizi mai mici. Unii au luni ce orbitează în jurul lor, sau se găsesc in
perechi co-orbitare cunoscute și ca sisteme binare. Recent s-a descoperit că planetele
pitice întâlnesc orbitele planetelor, de la Mercur la Neptun - cu sute de obiecte
transneptuniene.
III.Cometele:
Cometele unt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă, care
se rotesc în jurul unui Soare. De obicei, este vorba de
Soarele Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru
comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii.
Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar.
Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde
capetele lor luminoase și cozile lor lungi și strălucitoare constitue
o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de
Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp.
Caracteristici fizice:
Nucleul: Partea solida a cometelor este formată dintr-un nucleu mic, întunecat,
construit din compuși organici și gaz înghețat (având o temperatură de -270 °C). Printre
compușii organici se pot numără monoxid de carbon, metanol, etanol, cianura de
hidrogen și etan.
Coama: În jurul nucleului se formează un nor imens de gaz, numit coamă. Coama se
mărește pe măsură ce cometa sa apropie de Soare. Căldura Soarelui forțează nucleul
de gheață să se topească; astfel apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de mii de
kilometri.
Coama împreună cu nucleul constituie capul
cometei.
Coada: Cozile cometelor pot fi formate din gaz
și din praf, reprezentând alungirea coamei
cometei în direcția opusă Soarelui datorată
presiunii luminii și vântului solar (format din
particule încărcate electric).
Coada poate fi dreaptă sau curbă, unică sau
multiplă.
De multe ori cometele prezintă două cozi:[1] una alcătuită din praf, iar alta formată din
gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când
coada gazoasă este vizibilă datorită gazelor ionizate din care este alcătuită. Particulele
de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță
albăstruie sau verde.
Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate
Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă și
Soare (cu cât cometa este mai aproape de Soare cu atât coada sa devine mai lungă).
Proiect Geografie
Cls a IX-a MIE
Semestru I
Costache Alin