Sistemul solar

Soarele și sistemul său planetar

SISTEMUL SOLAR
 Sistemul solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar ( care cuprinde opt
planete împreuna cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.
 Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee, (mai exact
in brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele.
 El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant
nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală – Soarele, al doilea obiect ca
măsura fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și
Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse in principal din roci si metal.
Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele
telurice. Cele mai mari doua planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din
hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepartate, Uranus și Neptun, sunt compuse în
mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu heliul si
hidrogenul), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt
denumite ,,giganți de gheață”.
 Descoperiri si explorare
 Timp de câteva mii de ani umanitatea, cu puține excepții, nu a recunoscut existența sistemului
solar. Oamenii credeau că Pământul se află în centrul Universului și este cu totul diferit de
celelalte obiecte divine si eterice care se mișcă pe cer. Deși filozoful grec Aristarh din Samos a
speculat despre reorganizarea heliocentrică a cosmosului, Nicolaus Copernicus a fost primul
astronom care a dezvoltat un sistem matematic heliocentric predictiv. Succesorii săi din
secolul a XVII-lea (Galileo Galilei, Johannes Kepler și Isaac Newton) au avut o înțelegere a
fizicii care i-a condus la admiterea graduală a ideii ca Pământul se rotește de fapt în jurul
Soarelui și că celelalte planete sunt guvernate de aceleași legi ale fizicii care guvernează și
Pământul. În plus, inventarea telescopului a condus la descoperirea unor planete și sateliți noi.
În timpurile mai recente, îmbunătățiri ale telescoapelor și folosirea navelor spațiale fără
echipaj au deschis drumul studierii fenomenelor geologice din sistemul solar și a fenomenelor
meteorologice sezoniere de pe unele planete.
Nicolaus Copernicus Galileo Galilei Johannes Kepler Isaac Newton
 Soarele
 Soarele este steaua sistemului solar și de
departe cel mai important component al
acestuia. Masa sa mare (egală cu 332.900
de mase terestre) produce în nucleul său
temperaturi și densități suficient de
ridicate ca să susțină fuziunea nucleară,
care eliberează o cantitate enormă de
energie, din care cea mai mare parte
radiază în restul sistemului sub formă de
radiații electromagnetice.
 Sistemul solar interior
 Sistemul solar interior este numele tradițional pentru regiunea care cuprinde planetele terestre și
asteroizii. Obiectele din această regiune sunt compuse în mare parte din silicați și metale, fiind
relativ aproape de Soare.
 Cele patru planete interioare sau telurice au o compoziție densă, de roci, cu puțini sau chiar fără
sateliți și fără sisteme de inele. Ele sunt compuse în mare parte din minerale refractare, cum ar
fi silicații, care formează scoarțele si mantele planetelor, și metale ca fierul și nichelul, care
formează nucleele planetare. Trei dintre cele patru planete interioare (Venus, Terra și Marte) au
o atmosferă destul de densă pentru a genera vremea, toate au cratere de impact și caracteristici
tectonice de suprafață, cum ar fi rifturi și vulcani. Termenul de ,,planetă interioară’’ nu trebuie
confundat cu termenul de ,,planetă inferioară’’, care desemnează planetele mai apropiate de
Soare decât Pământul (adică Mercur și Venus).
Vă mulțumesc pentru atenție!
Proiect realizat de Hariton Vlad Mihai din Clasa a IX-a B
Webografie:https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_solar