În centrul sistemului nostru solar se află Soarele,o imensă masă de gaze

fierbinți,sursă de lumină si de căldură a Pamantului.A treia dintr-un grup de 8

planete care se rotesc în jurul Soarelui,Pământul este o planetă telurică sau
predominant stâncoasă.La fel sunt și Mercur,Venus si Marte.Pământul se află la
circa 150 de milioane de kilometri distanță de Soare,iar ciclul sau perioada sa de
revoluție în jurul Soarelui durează 365 de zile.La mare distanță de Soare se află
alte patru planete:
-Jupiter,Saturn,Uranus și Neptun(toate alcătuite în primul rând din gaze).
-și cel puțin cinci planete pitice(Ceres,Pluto,Haumea,Makemake și Iris) care
completează numărul principalelor corpuri ceresti din sistemul nostru solar.La
rândul său,sistemul solar face parte din galaxia Calea Lactee.
Sistemul solar

SOARELE este centrul sistemului nostru solar. Masa Soarelui este de

750 ori mai mare decât masa adunată a planetelor. Energia solara se obține prin
reacții termo nucleare transformând hidrogenul în heliu. Soarele este ca oricare
din stelele Căii Lactee dar ni se pare așa luminoasă pentru că se află aproape de
Pamânt (149 milioane kilometrii). Soarele este alcătuit din: nucleu, zona
convecțională, fotosfera, cromosfera, coroana solară, protuberanta solară și vânt
solar .

Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare și cea mai mică planetă din
Sistemul Solar (0,055 mase terestre). Mercur nu are niciun satelit natural, iar
singurele caracteristici geologice cunoscute, în afara craterelor de impact, sunt
crestăturile din scoarță, care cel mai probabil se datorează unei perioade timpurii
de contracție din trecutul său. Atmosfera planetei Mercur este aproape
neobservabilă și este formată din atomi desprinși de pe suprafața sa de către
vântul solar. Apariția nucleului său de fier relativ mare și mantaua subțire nu au
fost încă suficient explicate. Ipotezele includ faptul că straturile exterioare au fost
dezagregate în urma impactului cu un obiect gigantic și că acreția completă a fost
împiedicată de energia Soarelui tânăr.

Venus este asemănătoare ca mărime cu Pământul (0,815 mase terestre) și,

la fel ca și Terra, are o manta subțire de silicat deasupra unui nucleu de fier, o
atmosferă substanțială și indicii ale unei activități geologice interne. Totuși,
planeta este mult mai uscată decât Pământul iar atmosfera sa este de nouăzeci de
ori mai densă. Venus nu are niciun satelit natural. Este cea mai fierbinte planetă,
temperaturile de la suprafață depășind 400 °C, cel mai probabil din cauza
cantității de gaze cu efect de seră din atmosferă. Nu a fost detectată nici o dovadă
definitivă a unei activități geologice la momentul actual pe Venus, dar planeta nu
are un câmp magnetic care să prevină epuizarea atmosferei sale substanțiale,
ceea ce sugerează că aceasta este încontinuu alimentată de către erupțiile
vulcanice.

Pamântul (Terra) este cea mai mare și cea mai densă planetă interioară,
singura despre care se cunoaște la momentul actual că este geologic activă și
singurul loc din Sistemul Solar unde se cunoaște că există viață. Hidrosfera sa
lichidă este unică printre planetele terestre, iar Terra este singura planetă unde
au fost observate plăci tectonice. Atmosfera Pământului diferă radical față de cea
a altor planete, fiind schimbată de prezența vieții și conținând aproximativ 21 %
de oxigen liber.Planeta Pământ are doar un satelit natural, Luna, care este
singurul satelit mare al unei planete telurice din Sistemul Solar.

Marte este mai mic decât Terra și Venus (are 0,107 mase terestre). Planeta
posedă o atmosferă formată în mare parte din dioxid de carbon, cu o presiune la
suprafață de 6,1 milibari (aproximativ 0,6 % din presiunea atmosferică de la
suprafața Pământului). Suprafața sa, brăzdată de vulcani vaști ca Olympus Mons și
rifturi cum ar fi Valles Marineris, reprezintă o dovadă a activităților geologice care
au persistat până relativ recent, cu două milioane de ani în urmă. Culoarea sa
roșiatică provine de la oxizii de fier (rugină) din sol. Marte are doi sateliți naturali
foarte mici (Deimos și Phobos) despre care se crede că au fost asteroizi capturați
de gravitația planetei.
Ceres este cel mai mare asteroid, o protoplanetă și o planetă pitică. Are un
diametru puțin mai mic de 1000 km și o masă destul de mare pentru ca propria
gravitație să-i confere o formă sferică. Când a fost descoperită în secolul al XIX-
lea, Ceres a fost considerată o planetă, dar a fost reclasificată ca asteroid în anii
1850, când observațiile mai ample au dezvăluit existența altor asteroizi
asemănători. În anul 2006 a fost clasificată ca planetă pitică.

Jupiter cu o masă de 318 ori mai mare ca cea a Pământului, este de 2,5 mai
masiv decât toate celelalte planete din sistemul solar laolaltă. El este compus în
mare parte din hidrogen și heliu. Căldura sa internă destul de mare creează un
număr de caracteristici semi-permanente ale atmosferei sale, cum ar fi benzile de
nori și Marea Pată Roșie.
Jupiter are 67 de sateliți cunoscuți. Cei mai mari patru sateliți, Ganymede, Callisto,
Io și Europa prezintă similarități cu planetele terestre, cum ar fi vulcanismul și
încălzirea internă. Ganymede, cel mai mare satelit din sistemul solar, este mai
mare decât planeta Mercur.

Saturn care se distinge prin sistemul său de inele ușor de observat de pe

Pământ, este asemănător cu Jupiter din punctul de vedere al compoziției
atmosferice și al magnetosferei. Deși Saturn are 60 % din volumul lui Jupiter, el
are mai puțin de o treime din masa acestuia (95 de mese terestre), fiind cea mai
puțin densă planetă din sistemul solar. Inelele lui Saturn sunt alcătuite din
particule mici de rocă și gheață.
Saturn are 62 de sateliți confirmați; doi dintre ei, Titan și Enceladus, poartă semne
de activitate geologică, deși aceștia sunt în mare parte alcătuiți din gheață
(criovulcani). Titan, al doilea satelit ca mărime din sistemul solar, este mai mare
decât Mercur și singurul satelit din sistemul solar care posedă o atmosferă
substanțială.

Uranus de 14 ori mai masiv ca Pământul, are masa cea mai mică dintre toate
planetele exterioare. Este singura planetă care orbitează în jurul Soarelui înclinată
„pe o parte”; înclinația axei de rotație este de peste nouăzeci de grade față de
normala la ecliptică. Planeta are un nucleu mult mai rece decât ceilalți giganți
gazoși și cantitatea de căldură radiată în spațiu este foarte mică.
 Neptun deși este puțin mai mic decât Uranus, este mult mai masiv
(aproximativ 17 mase terestre) și prin urmare, mult mai dens. El radiază mai multă
căldură internă, dar nu la fel de multă ca Jupiter sau Saturn.
Neptun are 13 sateliți cunoscuți. Cel mai mare, Triton, este geologic activ,
având probabil gheizere de azot lichid. Triton este singurul satelit mare cu o orbită
retrogradă. Neptun este însoțit pe orbita sa de o mulțime de planete minore,
numite troienii lui Neptun, care au o rezonanță orbitală de 1:1 cu el.
Cometele sunt obiecte mici din sistemul solar, de obicei cu dimensiuni de
doar câțiva kilometri, compuse în mare parte din gheață volatilă. Au orbite
puternic excentrice și în general periheliul lor se află între orbitele planetelor
interioare iar afeliul, la mare distanță dincolo de planeta pitică Pluto. Când o
cometă intră în sistemul solar interior, apropierea sa de Soare cauzează
sublimarea și ionizarea suprafeței sale înghețate, creându-se astfel o coamă,
urmată de o coadă lungă de gaz și praf care este adesea vizibilă cu ochiul liber

Cometă