Plan de recapitulare

Terra – o planetă a Universului

A. UNIVERSUL
⮚ Reprezintă totalitatea corpurilor, a fenomenelor cosmice și a spațiului dintre ele.
⮚ A luat naștere acum aprox. 14 miliarde de ani printr-o mare explozie numită big-bang.
- această explozie a dat naștere materiei, energiei, timpului și spațiului;
- de la marea explozie, Universul este în expansiune (se mărește).
⮚ Este nemărginit în timp și spațiu.
Alcătuirea Universului
 Cea mai mare parte a materiei care alcătuiește Universul este concentrată în stele.
Stelele = corpuri cerești sferice, cu lumină și căldură proprie, fiind alcătuite din gaze ce ard la
temperaturi foarte ridicate.
 Grupările de stele:
● constelații = grupări mici de stele, cu un contur aparent.
- Carul Mare, Carul Mic, care include și Steaua Polară și care indică întotdeauna nordul;
● galaxii = aglomerări de miliarde de stele.
Galaxia în care se găsește Soarele și întreg Sistemul Solar se numește Calea Lactee:
- cuprinde peste 150 miliarde de stele;
- are formă de spirală cu mai multe brațe;
- în unul din aceste brațe se găsește Sistemul Solar.

B. SISTEMUL SOLAR
Sistemul nostru Solar este alcătuit din: Soare, planete, sateliți, asteroizi, comete și meteoriți.
⮚ Soarele
- este o stea de mărime mijlocie, singura din S.S., situată în centrul Sistemului Solar;
- concentrează peste 99% din masa Sistemului Solar,
- este alcătuit din gaze care ard, iar lumina și căldura sa sunt rezultatul reacțiilor dintre aceste gaze;
- în partea centrală are temperaturi de 15-20 mil. grade Celsius, iar la suprafață, circa 5000-6000 0C;
- are o forță de atracție gravitațională foarte mare, de aceea celelalte corpuri cosmice gravitează în jurul său.
⮚ Planetele = sunt corpuri cerești fără lumină și căldură proprie, care se rotesc în jurul Soarelui pe
drumuri circulare denumite orbite.
- după poziție, mărime și alcătuire, cele 8 planete se clasifică astfel:
 planete interne/telurice - Mercur, Venus, Terra, Marte, mai mici și alcătuite din roci;
 planete externe/gazoase - Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, planete gigant, formate din gaze.
⮚ Sateliții = corpuri cerești mai mici, fără lumină și căldură proprie, care se rotesc în jurul planetelor.
- satelitul Pământului este Luna;
- Mercur și Venus nu au sateliți;
- planetele mari au un număr mare de sateliți.
⮚ Asteroizii = corpuri cerești mai mici decât planetele, care se rotesc în jurul Soarelui pe orbite proprii.
- cei mai mulți se află între Marte și Jupiter formând așa-numita „centură de asteroizi”.
 Cometele = corpuri cerești care se rotesc în jurul Soarelui pe orbite foarte alungite.
- se compun din: cap - format din praf și gaze înghețate;
coadă - formată din gaze și pulberi, alungită pe mil de km;
⮚ Meteoriții = bucăți de corpuri cerești, care cad pe suprafața planetelor sau a sateliților.
- la cădere provoacă adâncituri mari, circulare numite cratere.
- când intră în atmosfera Pământului, datorită frecării cu aerul, se aprind;
- cei de mici dimensiuni ard complet în atmosferă și se numesc „stele căzătoare”.
C. TERRA – O PLANETĂ A SISTEMULUI SOLAR
1. Aspecte generale
S-a format acum circa 4,6 miliarde de ani odată cu întreg Sistemul Solar;
Este a treia planetă din Sistemul Solar și singura planetă cu viață;
Este denumită și „planeta albastră”;
Terra exercită asupra obiectelor de la suprafața și din apropierea sa o forță de atracție numită gravitație.
2. Forma Terrei
Pământul are o formă sferică, dar este ușor bombat la Ecuator și mai turtit la cei doi poli.
Forma sa reală este mai complexă decât o sferă și poartă numele de geoid (ar fi observabilă dacă apa mărilor și
a oceanelor ar dispărea).
Datorită formei sale sferice, suprafața Terrei este neuniform încălzită:
- cu cât ne îndepărtăm de la Ecuator spre poli, cu atât suprafața terestră primește mai puțină căldură;
- de aceea, pe suprafața sa se formează zonele de căldură:
⮚ o zonă caldă
⮚ două zone temperate
⮚ două zone reci.

D. CĂLĂTORIE VIRTUALĂ ÎN UNIVERS

1. Prietenia dintre Soare, Pământ și Lună
● Luna - caracteristici generale
- este satelitul natural al Pământului;
- a luat naștere prin impactul dintre Pământ și un alt corp cosmic denumit Theia (ipoteză);
- nu are atmosferă;
- pe suprafața sa există:
 munți înalți de peste 5000m);  cratere din impactul cu meteoriții;
 mările și oceanele lunare (gropi fără apă);  un strat gros de praf;
● Mișcările Lunii
- Luna realizează două mișcări: în jurul axei sale și în jurul Pământului.
 Ambele mișcări au aceeași durată (aproximativ 27 de zile), de aceea Luna își arată spre Pământ mereu
aceeași față (jumătate/emisferă).
● Fazele Lunii
- sunt înfățișări ale Lunii în funcție de poziția pe care aceasta o are între Pământ și Soare. Există:
 4 faze principale: Lună nouă, Primul pătrar, Lună plină și Ultimul pătrar;
 4 faze secundare: două faze de seceră și două faze de Lună convexă.

● Eclipsele
- sunt fenomene astronomice care se produc atunci când Soarele, Pământul și Luna se aliniază.
⮚ Eclipsa de Lună
- se produce în faza de Lună plină (Pământul se află între Soare și Lună);
- Pământul își lasă umbra sa pe Lună și aceasta se întunecă (dispare privirii).
⮚ Eclipsa de Soare
- se produce în faza de Lună nouă (Luna se află între Soare și Pământ);
- Luna acoperă cu discul său, discul Soarelui, aceasta dispare privirii, iar pe Pământ se întunecă.

2. Călătorie în Sistemul Solar

Explorarea corpurilor cosmice din Sistemul Solar cu mijloace moderne a început destul de târziu, după 1960:
 1961 – rusul Iuri Gagarin a fost primul om care a ajuns în spațiu;
 1969 – astronautul american Neil Armstrong a fost primul om care a ajuns pe Lună;
 1981 – Dumitru Prunariu a fost primul român care a ajuns în spațiul cosmic.

3. Spre limitele Universului observabil

La marginea Sistemului Solar se află Centura Kuiper:
- formată din materie primordială, planete pitice, inclusiv Pluto, dar și altele chiar mai mari;
- a fost denumită în cinstea lui Gerard Peter Kuiper, astronom olandez-american.
Mai departe de Sistemul Solar se găsesc alte miliarde de stele ale Căii Lactee.
Dincolo de Calea Lactee se găsesc alte și alte galaxii, care formează roiuri și superroiuri de galaxii.
În aceste galaxii se găsesc alte miliarde de stele, mai mici sau de mii de ori mai mari decât Soarele.

Evoluția stelelor depinde de mărimea lor:

● stelele asemănătoare Soarelui (și Soarele) evoluează astfel:
- își măresc volumul devenind gigante roșii;
- pe măsură ce își pierd energia devin pitice albe, iar la final pitice negre (nu mai luminează).
● stelele gigante, mult mai mari decât Soarele au o evoluție mai spectaculoasă:
- suferă o explozie puternică – supernova – prin care steaua se poate transforma în:
 fie într-o nebuloasă;
 fie în stele neutronice, foarte mici, cu un nucleu hiperdens, care se rotesc foarte repede și emit impulsuri
de energie (radiație); aceste stele sunt denumite pulsari;
 fie se pot forma găuri negre = spații cu densitate foarte mare, cu o gravitație imensă, fără lumină, în
care materia dispare complet.
- în mijlocul fiecărei galaxii există o gaură neagră;
- când în jurul găurii negre există un nor de energie foarte luminos, acesta se numește quasar.