PĂMÂNTUL - O ENTITATE A UNIVERSULUI

Universul/Cosmosul=spațiu infinit în care este răspândită materia sub diferite forme și stări (corpuri cosmice, praf cosmic,
gaze interstelare); materia vizibilă (galaxii, stele, planete, asteroizi, comete, praf cosmic)-10% din masa Univ., restul fiind
format din materie și energie întunecată
-limita Univ. cunoscută =Univ. observabil/Metagalaxia, dincolo de el se întinde Univ. fizic (detectabil indirect) și Univ. total
(presupus)
-pentru măsurarea distanțelor din Univ. se utilizează ca unități de măsură:
-unitatea astronomică (1 UA=distanța Pământ-Soare=150 mil km)
-anul lumină (a.l.)= folosită pt. distanțe mai mari; este egală cu distanța parcursă de lumină (9, 5 mld km)
cu o viteză de 300.000 km/sec.
-parsecul
Galaxiile= grupări uriașe de corpuri cerești; Pământul face parte din Calea Lactee iar cea mai apropiată galaxie de aceasta
este Andromeda (2,5 mi. a.l.)
Stelele= corpuri gazoase cu lumină și căldură proprie (după culoarea luminii emise de ele, se poate determina temp.de la
suprafața stelelor: stelele ”reci”, de culoare roșie au 3000º C, cele mai fierbinți sunt cele albastre cu o temp de 30.000º C;
Soarele este o stea galbenă cu o temp. de 6000º C); cea mai apropiată stea de Soare este Proxima Centauri (4,2 a.l.), iar
Steaua polară (care indică nordul) este la 323 a.l.
Planetele= sateliții naturali ai stelelor, neavând lumină proprie
Asteroizii= corpuri cerești mai mici decât planetele (planetoizi) și mai numeroși mai ales între Marte și Jupiter unde
formează o ”centură de asteroizi”
Meteorii= resturi din corpuri cerești și care circulă în spațiul interplanetar; când intră în sfera de atracție a Pământului,
datorită frecării cu aerul atmosferic, iau foc și dispar brusc=meteroriți/stele căzătoare
Cometele= corpuri cerești formate din nucleu (rocă, gheață) înconjurat de gaze rarefiate (coama și coada)
-ultimele vizibile de pe Terra: Halley 1986 (revine la 76 ani) și Hale Bopp în 1997
Sistemul Solar= o componentă a galaxiei noastre, formată dintr-o stea centrală-Soarele, 9 planete cu sateliții lor, asteroizi,
meteoriți, comete, praf interplanetar.
Soarele= stea tânără (4,6 mld ani), de mărime mijlocie, care cuprinde 99% din masa Sistemului Solar
-format din gaze incandescente: Hidrogen 74%, Heliu 25%
-alcătuit din: nucleu cu temp. de peste 14 mil grade și presiune mare=materie sub formă de plasmă, unde au loc
reacții termonucleare cu eliberare de cantități mari de energie în spațiul cosmic
(la Pământ ajunge a2a mld parte, cu o medie 1,98 cal/cm²/min=constanta solară)
-atmosfera solară
 fotosfera: cu ”pete solare” cu o ciclicitate de 11 ani, generate de scăderea temperaturii de la 6000º C la 4500º
 cromosfera: creșterea temp. la 10.000º C determină apariția ”protuberanțelor solare” din cu maxim din 11/11
 coroana solară vizibilă doar în timpul eclipselor totale de Soare; ea emite vântul solar”.
Cele 9 planete: Mercur, Venus (Luceafărul), Pământul (Planeta Albastră), Marte-de tip teluric (solide, cu puțini sateliți),
Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun-planete gigant,de tip jovian (gazoase, cu mulți sateliți) și Pluto (retrogradată la stadiul de
planetă pitică), există cercetări privind formarea unei noi planete, Sedna
- FIȘĂ DE LUCRU NR.1: Sistemul Solar (desen)
Luna (Selena)= satelitul natural al Terrei aflat la o distanță de 384.000 km, !!! îî vedem aceeași față pentru că durata
mișcării de rotație ste egală cu cea de revoluție în jurul Terrei (28 de zile); !!! plină de cratere datorită ploii de meteoriți și
lipsei de atmosferă care să îi dezintegreze
-are 4 faze principale în funcție de poziția pe care o ocupă între Pământ și Soare: Luna Nouă (întreagă și întunecată),
Primul pătrar, Luna Plină (înteragă și luminoasă), Ultimul pătrar.
-prin forța sa de atracție, Luna ridică/coboară nivelul Oc. Planetar=mareea; aselenizarea în 1969 naveta spațială Apollo 11 cu
americanul Neil Armstrong.
-eclipsa de Lună=când Pământul se interpune între Soare și Lună deci Luna este umbrită câteva momente
-eclipsa de Soare=când Luna se interpune între Soare și Pământ, umbrind o parte din Soare.
Teoria Universului în expansiune (Big-Bang/Marea explozie)
- Universul s-a format în urmă cu aproximativ 14/15 miliarde de ani, în urma „marii explozii” (Big Bang, teorie susținută
de existența radiației cosmice de fond care se consider că a apărut după Big Bang), și se află într-o continuă expansiune
(galaxiile se îndepărtează de Calea Lactee)
”Se consideră că formarea Universului a durat 3 minute, iar la 100 milioane de ani de la Big Bang, era un amestec difuz de
hidrogen și heliu la temperaturi scăzute. Mai târziu, repartiția acestor gaze a devenit neomogenă, în spațiile cu concentrare
mai mare apărând, sub influența gravitației, formațiuni sferice pe locul cărora se vor „naște” galaxiile.”
(După: Mândruț O., Geografie fizică. Pământul – planeta oamenilor. Manual pentru clasa a IX-a, Edit. Corint, București,
2000, p. 6.)

CARACTERISTICILE TERREI ȘI CONSECINȚELE GEOGRAFICE

I. Caracteriticile Pământului
1. Forma: sferică (bombată la ecuator și turtită la cei 2 poli); forma de sferă a fost afirmată de către Thales din Milet în
sec. VII î.Hr. și demonstrată de către Eratostene); geoid/terroid/teluroid (formă de pară)
2. Dimensiuni: - suprafață=510 mil km²
- volum 1,08 mld km³
- lungimea ecuatorului 40.075 km
- lungimea unui meridian 40.008 km
- altitudinea max. 8848m vf. Everest/Chomolungma (Mții Himalaya)
- altitudinea minimă -11.022 m Groapa Marianelor
3. Alcătuirea chimică: 90 elemente: Oxigen 47%, Siliciu 28%
4. Magnetismul terestru: generat de mișcările de convecție ale magmei, linii câmpului magnetic din jurul Terrei
converg în 2 poli magnetici (nu coincid cu cei geografici)
PN 76º lat N, 101º long V PS 67º lat S, 142º long E
5. Gravitația terestră= forța de atracție exercitată de Pământ asupra altor corpuri
Rol: menținerea învelișurilor externe în jurul planetei
- Concentrarea aerului în troposferă/vânturilor
- Curgerea râurilor
6. înclinarea axei terestre (axa polară): cu 66º33’ față de planul orbitei= formarea anotimpurilor, durata inegală a
zilelor/ nopților
II.Mișcările Pământului
A. Mișcarea de rotație= în jurul axei sale, de la V-E, în 24 ore, scade de la Ecuator (1676 km/h) la poli (0 km/h)
Consecințe: 1. forma Pământului (turtirea la poli)
2. succesiunea zilelor și nopților
3. variația diurnă a temperaturii aerului
4. devierea direcției de deplasare a corpurilor în mișcare (forța Coriolis) spre dreapta în emisfera N și spre
stânga în emisfera S (apele curgătoare, vânturile, curenții oceanici)
5. variația orei pe Glob: în 24 h Pământul execută o rotație totală de 360º, deci într-o oră se rotește cu 15º
(fus orar); primul meridian, cel de 0 trece prin centrul primului fus orar, dacă ne deplasăm spre V se scade
câte o oră iar spre E se adaugă o oră= dacă se merge de la V la E se câștigă o zi iar în direcția inversă se
pierde o zi- lucru vizibil la traversarea meridianului de 180º considerat linia de schimbare a datei.
6. Mișcarea de revoluție= în jurul Soarelui,viteză medie de 30 km/s., durată de 365zile la care se aduagă la 4 ani o zi la
februarie=an bisect, pe o orbită în formă de elipsă: distanța minimă este la 3 ianuarie (147 mil km)=PERIHELIU, iar
maxima la 6 iulie (152 mil km)=AFELIU
Consecințe: 1. Inegalitatea zilelor și a nopților într-un an
2. încălzirea inegală a Terrei și formarea celor 5 zone de căldură (desen)
3. formarea anotimpurilor: 4 momente principale care marchează începerea anotimpurilor
-la echinocții: de primăvară 21 martie+ de toamnă 23 septembrie: razele Soarelui cad perpendicular pe
Ecuator, ziua este = cu noaptea pe toată suprafața Globului
-la solstiții: de vară 22 iunie: razele cad perpendicular pe Trop. Racului în emisfera N
- de iarnă 22 decembrie razele cad perpendicular pe Trop. Capricorn în emisfera S
=anotimpurile sunt inversate între emisfere iar la poli invers 6 luni zi/noapte polară.