Roma

Capitala Italiei
Informații generale

• Situatpe malul fluviului Tibru, orașul are o istorie

îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii
Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-
Catolice și a Italiei moderne. Roma are o populație de
2.000.000 persoane. Aria metropolitană are o populație de
circa 4 milioane de locuitori. Este capitala
regiunii Lazio și a Provinciei Roma.
• Roma este situată în partea central-vestică a
Peninsulei Italice, pe cursul inferior al
fluviului Tibru.

• Roma este împărțită în patru districte, 15

municipii și 155 de zone
metropolitane. Cele 15 (până la 11 martie
2013) municipii sunt: (1) Munizipio 1 (cu
Centrul Vechi Centro
Storico, Monti, Prati și alte părți ale
orasului), (2) Parioli und Nomentano – San
Geografie
Lorenzo, (3) Monte Sacro, (4) Tiburtina,
(5) Prenestino și Centocelle, (6) delle Torri,
(7) San Giovanni și Cinecittà, (8) Appia
Antica, (9) EUR, (10) Ostia, (11) Arvalia
Portuense, (12) Monte Verde, (13) Aurelia,
(14) Monte Mario și (15) Cassia Flaminia.
                                                                        Istoria
• De la fondare la imperiu
• Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21
aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a
dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona
viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul VIII î.Hr.. Orașul
avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de șapte regi,
conform tradiției), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. - 27 î.Hr., guvernată de Senat),
și, în final, a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au
depins de cuceririle militare, de dominația economică, precum și de asimilarea selectivă
a civilizațiilor învecinate, în mod notabil, etruscii și vechii greci. În anul 64, în timpul
domniei lui Nero, o mare parte a orașului a fost mistuită de incendiu. Orașul a fost
reconstruit în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul
împăraților Traian, Adrian și Caracalla.
Căderea imperiului și Evul Mediu
• În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât
importanță religioasă, cât și politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut
drept Papă și stabilind Roma ca centru al Bisericii Catolice. În urma jefuirii
Romei din 410 de către Alaric I și căderii Imperiului Roman de Apus
în 476 d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin și jafurile
barbarilor goți și vandali. Populația orașului a scăzut la un număr de doar
20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând orașul cândva
înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse
de ruine și vegetație. Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin
până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de Ravenna. În 756 Pepin
cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție lumească asupra Romei și zonelor limitrofe,
creând astfel Statele Papale.
• Populația a crescut din nou, ajungând
la 100.000 în secolul XVII, dar Roma
avea să rămână în urma altor capitale
europene în secolele ce au urmat, fiind
antrenată în procesul Contrareformei.
Prinsă în
tumultul naționalist din secolul al
XIX-lea, câștigându-și și pierzându-și
de două ori, pentru scurt timp, Secolele XVII-
XIX
independența, Roma a devenit
speranța principală a unificării
italiene, susținută de Regatul
Italiei condus de regele Victor
Emanuel al II-lea; după ce
protectoratul francez a fost eliminat
în 1870, trupele regale au năvălit în
oraș și Roma a fost declarată capitală a
Italiei unificate în 1871.
Secolul XX
• După victoria din Primul Război Mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian
condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraș în 1922, proclamând un nou imperiu și aliind
Italia cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creștere rapidă a populației, de la 212.000 pe
timpul unificării la peste 1.000.000, dar această tendință a fost stopată de Al Doilea Război
Mondial, timp în care Roma a fost afectată de bombardamentele Aliaților și de ocupația nazistă;
după executarea lui Mussolini și sfârșitul conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia
și a decis crearea Republicii Italiene.
• Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului economic
italian” din timpul reconstrucției și modernizării postbelice. A devenit un oraș la modă în anii
1950 și începutul anilor 1960, anii la dolce vita („viața cea dulce”), și o tendință de creștere a
populației a continuat până la mijlocul anilor 1980, când orașul avea peste 2.800.000 de locuitori.
După aceea populația a început să scadă ușor, o parte din populație mutându-se în împrejurimi;
este posibil să fi fost datorită unei scăderi a nivelului de trai din cauza congestiei din trafic și
nivelului poluării. În anii recenți această tendință a încetat și populația a crescut din nou,
mulțumită și dinamismului cultural și economic al orașului, precum și fenomenului imigrației.
Vatican
• Orașul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care
este un stat suveran. Găzduiește Piața Sfântului Petru, cu Bazilica
corespondentă. Spațiul liber din fața bazilicii a fost reconceput de 
Gian Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub direcția Papei 
Alexandru al VII-lea, ca o curte adecvată necesităților, gândită astfel
încât un număr cât mai mare de oameni „să-l poată vedea pe Papă
dându-și binecuvântarea, fie din mijlocul fațadei bisericii, fie dintr-o
fereastră a Palatului Vatican” (Norwich 1975 p 175). În Vatican se află,
de asemenea, prestigioasele Biblioteca Vaticanului, Muzeele Vaticanului
 cu Capela Sixtină, Camerele Rafael și alte opere importante ale lui 
Leonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau Botticelli.
 Roma - evoluția demografică

           
Demografie

Date: Recensăminte sau birourile de statistică