Buleandra Darius-Andrei

Clasa a VII-a A
 Napoli
Napoli (numit și Neapole) este cel mai mare oraș din Italia de Sud și al treilea oraș din Italia. Este
una dintre capitalele regionale și are o populație de aproape un milion de locuitori, iar împreună cu
zona metropolitană strânge între 3 și 4,4 milioane de locuitori. Este reședința regiunii Campania și a
provinciei Napoli și un centru economic și cultural important din sudul Italiei. Se află la mijlocul
distanței dintre Vezuviu și zona vulcanică Campi Flegrei.

Între 1285–1816 a fost capitala Regatului de Neapole, iar apoi, până la Unificarea Italiei în 1861, a
fost capitala Regatului celor Două Sicilii.

Centrul vechi istoric din Napoli a fost înscris în anul 1995 pe lista patrimoniului cultural mondial
UNESCO.

Cântecul napoletan 'O surdato 'nnammurato a ajuns renumit ca fiind „simbolul orașului Napoli”.
 Istorie
După dispariția Imperiului Roman, orașul a rezistat invaziei lombarde și va
rămâne atașat Imperiului Bizantin. La finalul secolului VI, Napoli a devenit
capitală a unui ducat bizantin. În 751, odată cu căderea exarhatului de la
Ravenna din care se ridicase, ducatul a devenit independent.

În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu al IV îi

găzduiește pe normanzi în orașul vasal Aversa. Normanzii nu încetează
incorporarea posesiunilor lor din Italia de Sud, iar în 1139, Roger al II-lea, primul
rege al Siciliei, incorporează orașul în regatul său.

Carol al II-lea al Siciliei, pierzând insula Sicilia, a făcut din Napoli capitala
regatului Siciliei, care este uneori numit "regatul napolitan".

După 1889, orașul a fost influențat de pasiunea pentru pizza Margherita.

Potrivit Noului Testament (Faptele Apostolilor, 28,13-14) Sf.Pavel (în drum spre
Roma, unde urma să fie judecat) ar fi poposit 7 zile și în localitatea Pozzuoli, la 5
km vest de Napoli.
Piazza del Plebiscito
 Populatie
Napoli este cel mai mare oraș din sudul Italiei și cu 1.000.470 de locuitori al
treilea oraș după Milano și Roma. În zona de aglomerație a orașului trăiesc mai
mult de 3 milioane de oameni.

Structura populației pe grupe de vârstă:

între 00-14 ani: 18,76%

între 15-64 ani : 67,87%
peste 65 ani: 13,37%
 Geografie

Napoli se situează pe malul nordic al golfului cu același nume, în extremitatea

sud-estică a Câmpiei Campaniene. Cartiere sud-estice ale orașului urca pe
versanții Vezuviului. În partea nord-vestică este delimitată de zona vulcanică
Campi Flegrei. Se află la o distanță 232 km de Roma.
 Obiective turistice
Deși este un oraș bogat în monumente istorice și tradiții, anual primește un număr mai redus de vizitatori față de
alte orașe italiene. Centrul istoric al orașului începând din anul 1995 face parte din patrimoniul mondial și este una
dintre cele mai mari centre urbane de pe aceată listă. Centrul istoric are o dispunere dreptunghiulară și a păstrat
rețeaua de străzi stabilită de coloniști din Cumae, fondatorii orașului antic Neapolis. Orașul vechi este străbătută de
trei străzi principale paralele: Decumano Maggiore (azi purtând numele de Via Tribunali), Decumano Inferiore (azi
împărțită în trei secțiuni: Via Maddaloni, Via Croce Benedetto și Via San Biagio dei Librai) și Decumano Superiore
(azi împărțită în trei secțiuni Via Sapienza, Via Anticaglia și Via Santi Apostoli), numele acestora derivând din
denumirea antică a lor: decumanus. Denumirea populară a Decumano Inferiore este Spaccanapoli (despărțitorul
Napolii), deoarece practic împarte în două orașul vechi. Aceste străzi principale sunt legate între ele, de străzi
transversale, pe vremuri antice numite cardo.

Teritoriul înscris pe lista patrimoniului mondial cuprinde de asemenea zona dealului Capodimonte, situată la nord
de centrul istoric, respectiv zona costieră Chiaia-Posillipo situată la nord-vest, până la mica insulă Nisida. Centrul
istoric cuprinde mai mult de 150 de biserici, aproximativ 300 de clădiri cu caracter religios, palate, 30 de muzee,
situri arheologice, monumente, obeliscuri și fântâni arteziene.
Castel Nuovo (sau Maschio Angioino, în română Castelul Nou) este cea mai cunoscută
construcție a orașului. Construirea fortăreței a fost comandată de către regele Carol I.
Anjou care și-a transferat curtea din Palermo în Napoli. A fost construită între 1279-
1282 cu ajutorul unor arhitecți francezi. A rămas reședință regală până în anul 1734,
când regele Carol al III-lea s-a mutat în nou palat regal construit în apropierea
fortăreței.
Castell dell’Ovo (literalmente Castelul Oului) este o fortăreață situată la nord-
vest de centrul istoric al orașului pe un promontoriu în Golful Napoli. Conform
legendei poetul roman Vergilius a înzidit un ou în fundațiile fortăreței pentru a
conferi o stabilitate mai mare pereților. Prima fortăreața pe acest loc a fost
construită în secolul a 6-lea a. Chr de coloniști greci originari din orașul Cumae.
În primul secol, patriciul roman Lucius Licinius Lucullus a construit o vilă pe
acest promontoriu care la începutul secolului al V-lea a fost transformată în
fortăreață. În secolul al XI-lea, locuitorii orașului au demolat construcțiile
romane pentru a preveni ocuparea lor de către pirații saraceni. Fortăreața de
azi a fost construită la începutul secolului al XII-lea și a funcționat ca reședință
regală până la construcția Castelului Nou.
Palatul Regal a fost construit pe locul vechiului palat viceregal la începutul
secolului al XVIII-lea. A funcționat ca reședință regală până la sfârșitul secolului
când familia regală s-a mutat în noul palat de la Caserta. Palatul a fost construit
de arhitectul Domenico Fontana și modificat după planurile arhitecților Luigi
Vanvitelli și Gaetano Genovese. A fost parțial distrus în cel de al doilea război
mondial, dar a fost reconstruit după planurile originale. Fațada vestică, dinspre
Piazza Plebiscito este ornată de statuile marilor regi al Regatului Napolii.
Palatul Capodimonte se află la nord de centrul istoric al orașului pe dealul
purtând aceeași nume. A fost reședința de vară a regilor regatului Napolii.
A fost contruită după planurile arhitectului Giovanni Antonio Medrano în
anul 1738. În palat este amenajat Galeria Națională din Napoli (cu
importante picturi al lui Tiziano, Caravaggio și alții) și muzeul de
porțelanuri.