Imperiul Roman-Imperium Romanorum

27 î.Hr. – 395 d.Hr.

Conditii care au favorizat evolutia Imperiului Roman

Factori Geografici:
-Stăpânirea unui imens teritoriu în jurul Mării Mediterane cu capitala la Roma, teritorii din jurul Mării
Mediterane în Europa, Africa de Nord și vestul Asiei.

-Suprafata: Imperiul Roman se situează pe locul 25 în topul celor mai mari imperii, având 5 milioane
de kilometri pătrați în anul 117 sub domnia împăratului Traian, cuprinzând 3,36% din suprafață lumii.
Acesta stăpânea teritorii din Europa, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Fraza latină "Imperium sine
fine" (imperiul fără de sfârșit) exprimă ideologia că nu există timp și spațiu limitat pentru Imperiul
Roman.

Factorul Uman:

-Structura populatiei, dinamism geografic:

S-a estimat că populația număra 70-100 de milioane de locuitori, cu densitatea 11.2 pe kilometru
patrat in anul 164, adică un sfert din populația totală a planetei de atunci. Speranta de viata a
populatiei pe perioada imperiului roman era de 25 de ani. A fost entitatea politică unificată cu cea mai
mare populație din istoria Europei. Cele mai mari orașe ale imperiului au fost Roma, Alexandria,
Smyrna, Efes, Cadiz, Nova Cartagina, Corint și Antioh. Orașe de asemenea dimensiuni nu vor mai fi
construite în Europa până în secolul al XVII-lea. Imperiul se întindea de la nord de Zidul lui Hadrian din
nordul Angliei până pe malurile fluviului Eufrat din Siria, de pe malurile râurilor Rin-Dunăre până pe
coasta Africii de Nord și oazele Nilului egiptean, imperiul încercuind Marea Mediterana, denumită
"Mare Nostrum" (marea noastră).Frontierele erau patrulate de legiuni și fortificatii în punctele
vulnerabile.

Factori Istorici:

Republica era însă totodată un imperiu, dețînând teritorii cucerite. Fiind destabilizată de o serie de
războaie civile și conflicte politice dintre generali ambițioși, în secolul I i.Hr, generalul Iulius Cezar a
fost numit drept dictator pe viață, dar a fost asasinat în anul 44 i.Hr. în urma unui complot senatorial.
Au reizbucnit astfel războaiele civile care au culminat cu victoria lui Octavian Augustus, nepotul și fiul
adoptiv al lui Cezar, care l-a învins pe generalul Marcus Antonius în Bătălia de la Actium din anul 31
i.Hr. După anexarea Egiptului Ptolemaic, s-a încheiat oficial epoca elenistică marcată cu cuceririle lui
Alexandru cel Mare în Orient. Octavian și-a asigurat controlul total asupra imperiului, iar Senatul
Roman i-a garantat puteri executive nelimitate, titlul de Imperator (comandant suprem al armatei) și
titlul de Augustus, devenind astfel primul împărat al Imperiului Roman.

În primele două secole, Imperiul a cunoscut o perioada de stabilitate și prosperitate fără precedent,
cunoscută în istorie ca "Pax Romana" (Pacea Romană). Maximul teritorial a fost atins în timpul
domniei Impăratului Traian. A urmat apoi o perioada instabilă și astfel, declinul Imperiului a început
sub domnia Impăratului Commodus. În secolul al III-lea, imperiul a traversat o perioada de criză ce i-a
amenințat existența și integritatea teritorială, dar a fost reunificat de Impăratul Aurelian. În efortul de a
stabiliza imperiul, Dioclețian a împărțit Imperiul în două curți Imperiale diferite în estul grecesc și vestul
latin. Creștinismul a luat amploare în secolul al IV-lea, devenind religia oficială Imperială în
urma edictului de la Milano din 313 sub domnia lui Constantin cel Mare și cel de la Tesalonica din 380.
După moartea Impăratului Teodosius din 395, Imperiul a fost împărțit definitiv între fii săi Arcadius și
Honorius, în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit. Perioada Migrației, ce a presupus
invazii masive din partea populațiilor germanice și hunice au dus la declinul final al Imperiului Roman
de Apus. Odată cu cucerirea Ravennei de către ostrogoti și înlăturarea ultimului împărat
roman, Romulus Augustus în 476, Odoacru s-a proclamat drept rege al Italiei și astfel Imperiul Roman
de Apus a colapsat și a fost desființat oficial de Impăratul Zeno în 480. Imperiul Roman de Răsărit a
continuat să existe ca Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopol, până la cucerirea otomană din
1453.

Domenii de exercitare a dominatiei:

Economic
Moses Finley a fost principalul susținător al opiniei primitiviste conform căreia economia
romană a fost "subdezvoltată și subrealizată", caracterizată prin agricultura de
subzistență;centre urbane care au consumat mai mult decât au produs în termeni de comerț și
industrie; artizani cu statut scăzut; dezvoltarea lentă a tehnologiei; și o "lipsă de rațiune
economică". Punctele de vedere actuale sunt mai complexe. Cuceririle teritoriale au permis o
reorganizare pe scară largă a utilizării terenurilor, care a dus la excedent agricol și
specializare, în special în Africa de Nord. Unele orașe erau cunoscute pentru anumite industrii
sau activități comerciale, iar amploarea construirii în zonele urbane indică o industrie
semnificativă a construcțiilor. Papirusurile păstrează metode contabile complexe care
sugerează elemente de raționalism economic, și Imperiul a fost foarte monetizat. Deși
mijloacele de comunicare și transport erau limitate în antichitate, transportul în secolele I și II
s-a extins foarte mult, iar rutele comerciale au conectat economiile regionale. Contractele de
aprovizionare pentru armată,care au pătruns în fiecare parte a Imperiului, s-au bazat pe
furnizorii locali din apropierea bazei (castrum), în întreaga provincie și dincolo de granițele
provinciale.Imperiul este probabil cel mai bine gândit ca o rețea de economii regionale, bazată
pe o formă de "capitalism politic" în care statul a monitorizat și reglementat comerțul pentru
a-și asigura propriile venituri. Creșterea economică, deși nu comparabilă cu economiile
moderne, a fost mai mare decât cea a majorității celorlalte societăți înainte de industrializare.
Dinamismul economic din punct de vedere social a deschis una dintre căile mobilității sociale
din Imperiul Roman. Avansarea socială depindea exclusiv de naștere, patronaj, noroc sau
chiar capacitatea extraordinară. Deși valorile aristocratice emanau societatea tradițională de
elită, o tendință puternică spre plutocrație este indicată de cerințele de avere pentru gradul de
recensământ. Breslele (colegiale) și corporații (corpora) au oferit sprijin pentru persoanele
fizice pentru a reuși prin crearea de rețele, schimbul de practici de afaceri, precum și dorința
de a lucra.
Moneda și sectorul bancar
Imperiul timpuriu a fost monetizat într-o măsură aproape universală, în sensul de a folosi
banii ca o modalitate de a exprima prețurile și datoriile. Sestertius (plural sestertii, engleză
"sesterces", simbolizat ca SA) a fost unitatea de bază a valorii socotirii în secolul al IV-lea,
deși denariul de argint, în valoare de patru sesterti, a fost, de asemenea, utilizat pentru
contabilitate a început în Dinastia Severan. Cea mai mică monedă care circula în mod
obișnuit a fost bronzul ca (fondurile pluraliste), sestertiusul de o pătrime. Lingourile par să
nu fi fost considerate pecunie, "bani", și au fost folosite doar la frontiere pentru a tranzacționa
afaceri sau pentru cumpărarea de bunuri. Romanii din secolele I și II au numărat monedele, în
loc să le cântărească — o indicație că moneda era evaluată pe fața sa, nu pentru conținutul său
metalic. Această tendință spre banii fiat a dus în cele din urmă la denumirea monedei romane,
cu consecințe în Imperiul de mai târziu. Standardizarea banilor în întregul Imperiu a
promovat comerțul și integrarea pieței.. Cantitatea mare de monede metalice aflate în
circulație a crescut oferta de bani pentru tranzacționare sau economisire.
Militar-strategic: După Războaiele Punice,armata imperială romană a fost compusă din
soldați profesioniști care s-au oferit voluntari timp de 20 de ani de serviciu activ și cinci ca
rezerve. Trecerea la un militar profesionist a început în timpul Republicii târzii, și a fost una
dintre multele schimbări profunde departe de republicanism, în temeiul căruia o armată de
recrut și-au exercitat responsabilitățile ca cetățeni în apărarea patriei într-o campanie
împotriva unei amenințări specifice. Pentru Roma Imperială, armata a fost o carieră cu normă
întreagă în sine. Romanii și-au extins mașina de război prin "organizarea comunităților pe
care le-au cucerit în Italia într-un sistem care a generat rezervoare uriașe de forta de forta de
forta pentru armata lor... Principala lor cerere a tuturor inamicilor învinși a fost că ei oferă
oameni pentru armata romană în fiecare an."
: Misiunea principală a armatei romane a imperiului timpuriu a fost de a păstra Pax Romana.
Cele trei divizii majore ale armatei au fost:
· garnizoana de la Roma, care include atât pretorienii, cât și vigileții care au funcționat ca
polițiști și pompieri;
· armata provincială, formată din legiunile romane și auxiliarele furnizate de provincii
(auxilia );
· marina .
Cultura
Imperiul Roman a lăsat în urma sa o moștenire grandioasă asupra dezvoltării Europei în aspecte
privind instituțiile, cultura, limbile, religia, arta, arhitectura, filosofia, dreptul și știință. Ulterior,
moștenirea romană a influențat debutul Renașterii, arhitectură neoclasică, codul legislativ modern și
formarea republicilor moderne precum Franța și Statele Unite ale Americii. Limba latină răspândită în
teritoriile cucerite de romani, precum și creștinarea, a dus la crearea regatelor medievale și a statelor
moderne de azi precum Franța, Spania, Italia, Portugalia și România. Adoptarea creștinismului a
condus la formarea bisericii creștine care a dominat Europa pe durata evului mediu.

Planificarea urbană și stilul de viață urban au fost influențate de greci încă din perioada
timpurie, și în Imperiul de Est, dominația romană a accelerat și a modelat dezvoltarea locală a
orașelor care aveau deja un caracter elenistic puternic. Orașe precum Atena, Afrodisia, Efes și
Gerasa , au modificat unele aspecte ale planificării orașului și arhitecturii pentru a se
conforma idealurilor imperiale, exprimându-și în același timp identitatea individuală și
preeminența regională. În zonele imperiului vestic locuite de popoare vorbitoare de limbi
celtice, Roma a încurajat dezvoltarea centrelor urbane cu temple de piatră, forumuri, fântâni
monumentale și amfiteatre. Urbanizarea în Africa Romană s-a extins în orașele grecești și
punice de-a lungul coastei. Rețeaua de orașe din intregul Imperiu (coloniae, municipia,
civitates sau în termeni greci polis) a fost o forță primară în timpul Pax Romana. Romanii din
secolele I și II d.P.I.A., au fost încurajați de propaganda imperială să "insufle obiceiurile
timpului de pace".

Evolutia Exercitarii Dominatiei Imperiului Roman