Revolutia din Anglia fata de cea din Franta
- Asemanari si deosebiri –
Deosebire : Revolutiile au avut loc in perioade diferite
Revoluția engleză, eveniment major al epocii
moderne dar și al istoriei Angliei, desfășurată în
perioada 1640-1688. Debutul său a fost marcat
de convocarea parlamentului de către regele
Carol I Stuart, în 1640, fiind urmat de un război
civil sângeros între susținătorii regelui
(cavalerii) și tabăra parlamentară (capetele
rotunde).
În cele din urmă, tabăra parlamentară va ieși
victorioasă, monarhia va fi înlăturată (1649) și
se va instaura "republica", apoi protectoratul,
avându-l în frunte pe Oliver Cromwell. La puțin
timp după moartea sa, se va produce
restaurația Stuarților (1660-1688).
Tentativele regilor Stuarți de a reinstaura
absolutismul monarhic, precum și frica de
catolicism a unora dintre supuși, va determina
burghezia, aliată cu noua nobilime, să înlăture
definitiv de la tronul Angliei dinastia Stuart, și
să-l aducă pe Wilhelm de Orania, ca regent al
Angliei, în noiembrie 1688. Instalarea pe tron a
acestuia, fără nici un fel de incident, a intrat în
istorie sub numele de ,,Revoluția glorioasă”.
Pe de alta parte revolutia franceza a inceput
mult mai tarziu (1789-1799), care a dus la
răsturnarea Vechiului Regim şi la instaurarea
unei noi ordini politice şi sociale în Franţa.
Vechiul Regim (franceză l’Ancien Régime) este
o expresie folosită pentru a desemna sistemul
francez de guvernare, acesta se sprijinea pe
cele trei ordine (stări): starea I – clerul; starea a
II-a – nobilimea; starea III-a burghezia,
ţărănimea şi păturile orăşeneşti sărace. Primele
două stări erau privilegiate, în timp ce starea
III-a reprezenta 96% din populaţia franceză
În timpul desfăşurării revoluţiei, Franţa a
experimentat toate sistemele de guvernare
trecând succesiv de la monarhia absolută,
bazată pe principiul de drept divin, la monarhia
constituţională, după model britanic, în care
domină principiul ,,regele domneşte, dar nu
guvernează”, apoi la republică.
Aceasta avea la bază, în teorie, libertatea şi
egalitatea tuturor cetăţenilor.
 Deosebire: Cauza principala a Revolutiei Engleze a fost instaurarea unui
guvern fara rege iar la Revolutia Franceza a fost necesitatea punerii de
acord a organelor, a institutiilor si legilor

Către începutul sec XVII în Anglia continuau În ciuda transformărilor economice ce au

să domine relaţiile feudale. Tot pământul era dus la dezvoltarea comerţului şi industriei,
considerat proprietatea împăratului, iar
nobilimea era datoare să achite pt folosirea
pământului o anumită sumă de bani în caz
de transmitere prin moştenire sau vânzare a
pământului impărătesc, nefiind proprietari
absoluţi. Toate orânduielile feudale stagnau
tot mai mult dezvoltarea relaţiilor
capitaliste, a industriei, comerţului şi
agriculturii. Mai mult, regii majorau
impozitele şi birurile, fiind susţiniţi de
vechea nobilime şi biserica engleză,
incercau sa desfiinţeze Parlamentul şi să
abuzeze de o putere nelimitată, adică să
instaureze regimul monarhiei absolute.
Din aceste considerente, prima jum. a sec
XVII Anglia se caracterizează printr-o luptă
aprigă între 2 instituţii: monarhie şi
parlament. Una dintre ele fiind în opoziţie cu
alta. Parlamentul însă nu lupta contra
monarhiei ci contra tendinţelor acestei
instituţii de a instaura absolutismul.
organizarea societăţii franceze era anacronic
divizată în trei stări: nobilimea, clerul şi "a
treia stare" (restul populaţiei).
Având un nivel de trai din ce în ce mai
apropiat de cel al nobilimii, burghezia,
educată în spiritul filozofiei iluministe şi
având exemplul recent al Revoluţiei
americane, ar fi dorit să-şi asume o parte din
responsabilitatea politică.
Statul şi populaţia trecea printr-o gravă criză
economică şi financiară. Criza financiară a
fost determinată şi de faptul că, în intervalul
1740 şi 1783 Franţa a fost implicată în trei
războaie: mai întâi războiul pentru
succesiunea austriacă (1740-1748), apoi în
războiul de 7 ani (1756-1763) şi, în sfârşit,
războiul american pentru independenţă
(1778-1783). Tentativele de reformă ale
sistemului financiar francez au eşuat. Nu
doar statul era în pragul falimentului ci şi
populaţia. Anii premergători izbucnirii
revoluţiei, sunt anii cu producţii slabe ceea
ce duseseră pe mulţi la ruină. În consecinţă,
din cauza datoriilor mari, statul menţinea un
nivel ridicat de impozite şi taxe. În 1788, mai
mult de 80% din dările strânse au fost
absorbite de plata datoriilor statului.
Nobilimea şi clerul fiind exceptate de plata
impozitelor, numeroase cereri au denunţat
mărimea si injusteţea acestor impozite.
 Asemanare : Au avut ca scop daramarea regimului totalitar
Razboiul Civil Englez - a fost un război compus
dintr-o serie de conflicte armate și manevre
politice care au avut loc între Parlamentari și
Roialiști (cunoscuți și drept Cavaleri) între 1642 și
1651. Primul (1642-1646) și al II-lea (1648-1649)
război civil a avut la bază marile divergențe dintre
susținătorii regelui Carol I al Angliei și susținătorii
Parlamentului, dar în al III-lea (1649–1651)
conflictul a constat în rivalitatea dintre
susținătorii regelui Carol al II-lea al Angliei și cei ai
Parlamentului. Războiul civil a luat sfârșit odată cu
victoria forțelor parlamentare în Bătălia de la
Worcester din 3 septembrie 1651.
Războiul civil a dus la procesul și execuția lui Carol
I, exilul fiului acestuia, Carol al II-lea
Republica și Protectoratul lui Cromwell - în
1649 se proclamă Republica, numită
"Commonwealthul Angliei", în care puterea
legislativă aparținea, în continuare, Parlamentului,
iar cea executivă unui Consiliu de stat, format din
40 de membri, dar în care Oliver Cromwell avea
rolul hotărâtor. Puterea executivă a fost
încredințată lordului protector Oliver Cromwell și
unui Consiliu format din 21 de membri. Puterea
legislativă a aparținut lordului protector și
parlamentului unicameral. Dreptul la vot rămâne
cenzitar; catolicii și regaliștii au fost excluși din
viața politică. În 1657 s-a promulgat o Constituție
prin care puterea lordului protector rămâne cea
mai importantă.
Restaurația Stuarților - a apărut ca o soluție
acceptabilă atât pentru burghezie cât și pentru
mare parte a nobilimii. Restaurația s-a produs
datorită faptului că opoziția era îndreptată
împotriva absolutismului monarhic, nu asupra
monarhiei, ca instituție.
.
.
În cursul secolului XVII, Franta a înregistrat, o
data cu întreaga populatie a Europei, o
importanta crestere demografica. Ţaranimea a
continuat sa reprezinte 85% din populatie si,
desi cea mai mare parte a ei era libera, lipsa
pamântului si dependenta fata de nobilul
proprietar, de Biserica si de Stat îi împovarau
viata.
REVOLUŢIA POLITICĂ (mai-iulie 1789) - inca
de la început s-a vazut limpede ca regele nu
dorea reforma sau constitutie. Obiectivul sau,
urmarit asiduu de mai multa vreme, era doar
acoperirea deficitul bugetar printr-o politica de
impozite acceptata de toate trei starile si
mentinerea absolutismului.
Regele, rau sfatuit, concentreaza trupe în jurul
Parisului. Acest fapt provoaca revolta maselor
populare. Parizienii se înarmeaza si alcatuiesc
Garda Nationala condusa de marchizul La
Fayette. Se instituie o municipalitate
revolutionara în frunte cu savantul Bailley. La
14 iulie 1789 e atacata si cucerita Bastilia,
simbolul absolutismului monarhic.
REVOLUŢIA SOCIALĂ (iulie-august 1789) -
actiunile antiabsolutiste de la Paris si din marile
orase au creat un precedent pe care lumea
rurala îl va urma fara ezitare. Recoltele proaste,
cu consecinta lor imediata - cresterea pretului
pâinii si somajul lucratorilor cu ziua - au creat
înca din primavara anului 1789 conditiile unei
mari rascoale taranesti.
 Asemanare : Aveau ca scop instaurarea unui guvern nou
Deoarece regele Iacob al II-lea Stuart a încercat
să restaureze absolutismul monarhic, opoziția a
hotărât abdicarea regelui. În 1689 este
elaborată "Declarația drepturilor" care stabilea
prerogativele regelui. Prin acest act, Anglia
devine prima monarhie constituțională din
lume.
Acest eveniment este cunoscut sub denumirea
de Revoluția glorioasă.
În baza declarației sus amintite, a fost ales rege
al Angliei, Wilhelm al III-lea de Orania.
Regimul politic al revoluției glorioase este
cuprins în trei texte:
Actul de toleranță
Actul de unire
Actul de instalare
Principalele instiuții politice:
- Monarhia
- Parlamentul (bicameral - format din Camera
lorzilor și Camera comunelor)
- Cabinetul (condus de un prim ministru)
Votul rămâne și după aceasta censitar.
In Franta, Convenţia adoptă o nouă Constituţie,
aprobată la 22 august 1795, prin care se
conferă puterea executivă unui Directorat
compus din cinci membri, care trebuie să
numească miniştrii. Puterea legislativă va fi
împărţită între două camere, Consiliul
Bătrânilor, cu 250 membri şi Consiliul celor
500.
Directoratul a stabilizat bulversaţiile aniilor
precedenţi. Unul din mijloace l-a constituit
continuarea războiului, canalizând energia
eliberată de Revoluţie. Succesele Revoluţiei
inspiră războaie de cucerire si de export al
idealurilor revoluţionare în întreg restul
Europei. Câteva luni de la intrarea sa în
funcţiune, Directoratul oferă lui Bonaparte
comanda unei campanii militare în Italia, între
martie 1796 şi octombrie 1797, care a permis
tânărului general să căştige popularitate.
Deviză republicană devine "Libertate, Egalitate,
Proprietate", iar la 15 decembrie 1799, prim-
consulul Napoleon Bonaparte, prezentând
francezilor noua Constituţie, proclamă:
Cetăţeni, Revoluţia s-a aşezat la principiile pe
care am început-o: ea s-a încheiat!