REVOLUTIILE

BURGHEZE
 În societățile clasiale, revoluțiile sociale sunt etape necesare de
dezvoltare. Ele constau în schimbări radicale, doboară orânduirea
vetustă, afirmă o orânduire socială nouă, progresistă pentru acele
vremuri.
 REVOLUTIA FRANCEZA
 Revoluția franceză (în franceză Révolution française) a fost o serie de revolte sociale și politice
radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a
Franței, ​marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului.

 Resentimentul popular față de privilegiile de care se bucurau clerul și aristocrația a crescut în

timpul unei crize financiare în urma a trei războaie anglo-franceze costisitoare și a câtorva ani cu
recolte proaste. Cereri de schimbare și reforme au fost formulate după idealuri iluministe, ceea ce a
provocat convocarea Stărilor Generale în mai 1789.
  Primul an al Revoluției a văzut membrii celei de-a treia stări preluând controlul, asaltul asupra
Bastiliei în iulie, aprobarea Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului în luna august și un marș
al femeilor către Versailles care a forțat curtea regală să plece la Paris, în octombrie. Un eveniment
central al primei etape a fost desființarea feudalismului, taxelor, instanțelor și privilegiilor feudale la 4
august 1789. Următoarea etapă a fost dominată de lupte pentru aplicarea reformelor majore, între diverse
grupări liberale și sprijinitori de dreapta ai monarhiei. Insurecția de la 10 august 1792 a fost decisivă
pentru abolirea monarhiei, republica fiind proclamată la 21 septembrie 1792. Regele Ludovic al XVI-lea
al Franței a fost executat la 21 ianuarie 1793.

 Amenințările externe s-au menținut îndeaproape pe parcursul Revoluției. Începând din 1792,
Războaiele revoluționare au adus victorii franceze care au facilitat cucerirea peninsulei italiene, a Țărilor
de Jos și a mai multor teritorii la vest de Rin. Pe plan intern, agitația populară a radicalizat Revoluția
semnificativ, culminând cu ascensiunea lui Maximilien de Robespierre și a iacobinilor. Dictatura impusă
de Comitetul Salvării Publice în timpul „Terorii”, din 1793 până în 1794, a provocat până la 40.000 de
decese în interiorul Franței, dar a abolit sclavia în colonii și a asigurat granițele noii republici. Domnia
„Terorii” s-a încheiat cu executarea lui Robespierre și înlăturarea de la conducere a iacobinilor.
 Un consiliu executiv cunoscut sub
numele de Directorat și-a asumat
atunci controlul asupra statului francez
în 1795 și s-a menținut la putere până
în 1799. Datorită acuzațiilor de
corupție, regimul s-a prăbușit printr-o
lovitură de stat condusă de Napoleon
Bonaparte în 1799, văzut ca ultimul an
al Revoluției. Napoleon a instituit apoi
Consulatul și mai târziu Imperiul,
stabilind scena pentru o gamă mai
largă de conflicte globale în cadrul
războaielor napoleoniene
  Societatea franceză a suferit o serie de transformări profunde.
Privilegiile feudale, aristocratice și religioase au dispărut, iar principiile
vechi despre tradiție și ierarhie au fost brusc răsturnate prin formula
sacră „Liberté, égalité, fraternité”. La nivel global, revoluția a accelerat
ascensiunea republicilor și instaurarea democrațiilor, răspândirea
liberalismului, naționalismului, socialismului și secularismului,
dezvoltarea ideologiilor moderne și conceptul de război total. Unele
dintre documentele sale importante, cum ar fi Declarația Drepturilor
Omului și ale Cetățeanului, au lărgit sfera drepturilor omului, incluzând
femeile și sclavii, și a continuat să inspire mișcări pentru aboliționism și
votul universal în secolul următor. .
 REVOLUTIA ENGLEZA
 Revoluția engleză, eveniment major al epocii moderne, dar și al istoriei Angliei s-a desfășurat în perioada 1640-
1688. Debutul său a fost marcat de convocarea parlamentului de către regele Carol I Stuart, în 1640, fiind urmat de
un război civil sângeros între susținătorii regelui (cavalerii) și tabăra parlamentară („capetele rotunde”). În cele din
urmă, tabăra parlamentară a ieșit victorioasă, monarhia a fost înlăturată (1649) și s-a instaurat „republica”, apoi
„protectoratul”, avându-l în frunte pe Oliver Cromwell. La puțin timp după moartea acestuia, se va produce
restaurația Stuarților (1660-1688). Tentativele regilor Stuarți de a reinstaura absolutismul monarhic, precum și frica
de catolicism a unora dintre supuși, va determina burghezia, aliată cu noua nobilime, să înlăture definitiv de la tronul
Angliei dinastia Stuart și să-l aducă pe Wilhelm de Orania, ca regent al Angliei, în noiembrie 1688. Instalarea pe
tron a acestuia, fără nici un fel de incident, a intrat în istorie sub numele de „Revoluția glorioasă”. Revoluția engleză
a fost prima din marile revoluții ale epocii moderne, urmată cronologic de Revoluția americană respectiv Revoluția
franceză. Revoluția engleză a impus în lume modelul monarhiei constituționale (nota bene: Anglia nu are o
constituție, în înțelesul modern al cuvântului, ci un pachet de legi care practic fac cât o constituție, de aceea este
numită monarhie parlamentară), bazată pe principiul separării puterilor în stat.
 OLIVER CROMWELL
Oliver Cromwell (n. 25 aprilie 1599 – d. 3
septembrie 1658) a fost un lider militar și politic
englez, cunoscut în special pentru contribuția sa la
transformarea Angliei într-o republică federală
(„Commonwealth”) și pentru rolul său ulterior de
Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei.
Armata sa, a Noului Model, i-a înfrânt pe regaliști
în cadrul Războiului Civil Englez. După executarea
regelui Carol I în 1649, Cromwell a dominat
Commonwealth-ul de scurtă durată al Angliei, a
cucerit Irlanda și Scoția, și a fost Lord Protector
din 1653 până la moartea sa în 1658.
  Cromwell provenea din clasa gentryului de mijloc, și a fost un personaj mai
degrabă obscur în primii patruzeci de ani de viață, ajungând fermier yeoman în anii
1630 din motive personale și financiare. Cu toate acestea, a revenit în rândul gentryului
mulțumită unei moșteniri lăsate de unchiul său. O experiență de conversiune religioasă
din aceeași decadă l-a determinat să adopte un stil independent de puritanism ca nucleu
de bază al vieții și acțiunilor sale.

 Cromwell a fost membru al Parlamentului (Camera Comunelor) de Cambridge în

Parlamentul Scurt (1640) și în Parlamentul Lung (1640-49), și s-a implicat mai apoi în
Războiul Civil Englez de partea „Capetelor rotunde” sau parlamentarilor. Un soldat
excelent, a trecut de la comandarea unei singure trupe de cavalerie la comanda întregii
armate.
 REVOLUTIA AMERICANA
 Revoluția americană cuprinde o serie de evenimente de natură politică, economică,
militară, organizatorică și legislativă petrecute în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
, mai exact între 1763 și 1791, care au culminat cu apariția unui stat independent și
suveran în America de Nord, Statele Unite ale Americii.

 Revoluția americană a fost unul din evenimentele majore al epocii moderne, care s-a
desfășurat sub forma unor serii de revolte și transformări ale modului de gândire al
coloniștilor, apoi sub forma unui război, numit Războiul de independență al Statelor Unite
ale Americii, care a avut loc între cele Cele 13 colonii britanice din America de Nord și
țara lor de origine, Marea Britanie, urmat de organizări economice, structurale, politice,
statale și legislative unice și novatoare în istoria modernă.
  Revoluția americană a avut trei consecințe importante: cucerirea independenței celor 13 colonii față de
Marea Britanie, recunoscută oficial prin Tratatul de la Versailles (1783), formarea unui stat federal continuu
deschis expansiunii și formarea unui sistem de guvernare al acestei țări bazat pe Constituția Statelor Unite din
1787, care punea bazele unei republici federale numită Statele Unite ale Americii, în care conducerea este
bazată pe suveranitatea poporului și separarea tripartită a puterilor în stat (legislativă, executivă și judiciară).

 Era revoluționară a început în 1763, când pericolul militar exercitat de Franța se terminase și Marea
Britanie a introdus o serie de taxe fǎrǎ reprezentare în Parlament care au fost considerate ilegale de către
coloniști . După o serie de proteste, dintre care cele mai proeminente au fost cele din Boston , britanicii au
trimis trupe militare de intervenție. Ca rezultat, coloniștii americani au mobilizat trupele lor de miliție până în
punctul critic în care luptele au izbucnit (1775). Deși loialiștii reprezentau aproximativ 15 - 20 % din întreaga
populație de 2,2 milioane a coloniilor, iar patrioții controlau circa 80 - 90 % din teritoriul celor 13 colonii,
britanicii nu au putut controla mai mult decât câteva din orașele de pe coasta Atlanticului. Punctul cel mai de
seamă al Revoluției americane a fost, fără îndoială, Declarația de Independență, care a condus la crearea de
către cele 13 colonii a Statelor Unite ale Americii. Ulterior, americanii au creat o alianță cu Franța, în 1778, care
a determinat o echilibrare a forțelor militare terestre și navale.
 Două armate majore britanice au fost capturate la Saratoga în 1777 și Yorktown din
1781, conducând la pacea încheiată în 1783 la Paris prin recunoașterea Statelor Unite
ale Americii ca națiune independentă și suverană mărginită la nord de Canada britanică ,
la sud de Florida spaniolă și la vest de fluviul Mississippi.

 Epoca revoluției americane s-a încheiat în 1791, după consolidarea Statelor Unite,
adoptarea Constituției acestora în 1787, aderarea tuturor celor treisprezece state la
entitatea statală nou creată (1787 - 1790), crearea instituției prezidențiale, alegerea lui
George Washington ca întâiul președinte al țării în 1789, începerea creșterea Uniunii
prin aderarea Republicii Vermont ca cel de-al patrusprezecelea stat al său la 4 martie
1791 și amendarea / corectarea / îmbunătățirea Constituției cu primele zece
amendamente cunoscute sub numele generic de The United States Bill of Rights (1789 -
1791).
 Revoluția a cuprins o serie de mișcări
deosebite pe plan ideatic, intelectual, politic,
conceptual și legislativ, care se întâmplaseră în
societatea americană timpurie, așa cum a fost
ideea modernă de republicanism , care a fost
larg îmbrățișată de populația coloniilor. În
unele dintre viitoarele state, discuții politice
aprinse despre democrație au consolidat ideile
care au fost ulterior aplicate în legislație și
practică pentru crearea a ceea ce a devenit
Statele Unite. Masiva "mutare" spre
republicanism și spre continua creștere a
rolului democrației au creat o tranziție treptată
spre un alt fel de ordonare ierarhică socială și
au format bazele solide ale eticii și valorilor
politicii americane de mai târziu.
PROIECT PREZENTAT DE: