Révolution française

Toader Marina Theodora

Popescu Ana Cristina
Revoluția franceză înseamnă o
perioadă de revolte sociale și a
politicilor majore în Franța , în
colonii și în Europa la sfârșitul al
XVIII - lea secol . Perioada
cuprinsă de obicei între
deschiderea domeniilor
generale ,5 mai 1789, și cel târziu
lovitura de stat a lui Napoleon
Bonaparte pe 9 noiembrie
1799( 18 Brumaire al anului VIII ).

Această perioadă din istoria Franței a pus

capăt vechiului regim prin înlocuirea
monarhiei absolute cu o serie de regimuri
mai mult sau mai puțin definite, inclusiv
Prima Republică la mai putin de trei ani
după năvălirea Bastiliei.
 Revoluția franceză a lăsat
moștenire toate formele
politice noi, în special prin
Declarația Drepturilor Omului
și Cetățeanului din 1789 ,
care proclamă egalitatea
cetățenilor în fața legii,
libertățile fundamentale,
precum și suveranitatea a
națiunii , și fiind construit în
jurul unui stat . „Mitul
național”, valorile sale și
instituțiile Revoluției domină
și astăzi viața politică
franceză Revoluția a dus la desființarea societății de
ordine (feudalism, privilegii etc.), o mai
mare împărțire a proprietății pământului,
limitarea exercitării puterii politice,
reechilibrarea relațiilor dintre Biserică și
stat și redefinirea structurilor familiale. .
A fost marcat de perioade
de mare violență, în
special în timpul Terorii ,
ca parte a încercării de
contrarevoluție a
războiului din Vandea , în
timpul căreia au fost ucise
câteva sute de mii de
persoane , în timpul
insurgențelor federaliste
sau în contextul luptelor
dintre facțiunile
revoluționare rivale, care
au dus la moartea
succesivă a principalelor
figuri revoluționare.
 Eșecul monarhiei
constituționale

 La un an de la năvălirea Bastiliei, are loc

sărbătoarea Federației dată la 14 iulie 1790,
în Champ-de-Mars, in cinstea apariției
noului oraș. Aceasta va rămâne cea mai
strălucitoare dintre festivalurile
revoluționare și constituie încoronarea. a
mişcării.federaţiile provinciale. Pentru aleșii
Constituanților, este vorba de afirmarea
marii frății revoluționare într-o zi de unire
națională în timp ce mii de ceremonii
similare au loc simultan în provincii.
Varennes și suitele sale

 În timp ce în această perioadă Ludovic al

XVI-lea avea prerogative constituționale
importante, sistemul monarhic nu era
contestat și figura regală era încă puțin
atacată. Incercarea regelui de a fugi la 20 și
21 iunie 1791, este o dată cheie a Revoluției:
rupe legături simbolice care unesc regele de
națiune, precipită profanarea persoanei regale
și răsturnarea opiniei față de acesta. In cele
din urmă reînvie teama de complotul intern
care pregătește invazia, provocând o serie de
legi de urgență care prefigurează Teroarea.
Constituția din 1791

 Constituția din 1791, finalizată la 3 septembrie, a fost acceptată

pe 13 de rege, care a depus jurământul de loialitate a doua zi.
Constituenții preiau ideile lui Montesquieu, despre separarea
puterilor, și Rousseau despre suveranitatea populară, precum și
despre supremația puterii legislative. Dar aplicarea lor excesiv
de strictă consacră o separare prea rigidă între executiv și
legislativ; astfel, Constituția nu prevede nimic care să rezolve
neînțelegerile dintre ei și, mai grav, cu vetoul regal, redactorii
Proclamarea Constituției pe piața inocenților ,
nu au prevăzut cazul războiului. Regele are putere executivă și,
14 septembrie 1791.
deși autoritatea sa directă este foarte limitată, el deține titlul de
reprezentant al Națiunii, este iresponsabil și inviolabil în fața
Adunării, care nu poate face nimic împotriva lui. Regele are
drept de veto suspensiv asupra tuturor decretelor - un decret
respins nu poate fi reprezentat în următoarele două legislaturi
(în total aproape 6 ani). De asemenea, continuă să numească
miniștri, aleși din afara Adunării, ambasadori, șefi de armată și
înalți oficiali.
 Republica e in pericol(1793)

 Executarea regelui la 21 ianuarie 1793, politica de cucerire

și anexare a Convenției, agitația revoluționarilor din diferite
țări europene precum și revoltele din Vendée și apoi
„federaliste”, au făcut ca războiul să revină în afara150 și să
provoace. ea înăuntru, punând Republica într-o situație de
moarte. Odată cu Prima Coaliție, toată Europa absolutistă s-
a unit împotriva Franței. În primăvară, odată cu ofensiva
aliaților, toate cuceririle care au urmat victoriei lui Valmy s-
au pierdut și Republica s-a trezit într-o situație militară mai Executarea lui Ludovic al XVI-lea, în aplicarea
proastă decât în ​1792: granițele au fost trecute rapid de sentinței de condamnare la moarte a fostului rege al
austrieci, prusaci și englezi la nord. iar la est, spaniolii la Franței și Navarei și fost rege al francezilor prin
sud-vest, piemontezii la sud-est. decapitare pronunțată de deputații Convenției
Naționale în urma procesului său, a avut loc la 21
ianuarie 1793. la ora 10:22, la Paris, pe Place de la
Revolution (fosta Place Louis XV, devenită în 1795
Place de la Concorde). Este un eveniment major al
Revoluției Franceze și, în general, al istoriei Franței.

Republica e in pericol(1793)
 După eșecurile din primăvara și vara anului 1793, trupele
republicane au recăpătat puterea în toamnă și au provocat o
primă înfrângere Armatei Catolice și Regale la Bătălia de la
Cholet (17 octombrie), fără a o distruge totuși, ceea ce a
permis noului ei lider, Henri de La Rochejacquelein, să
încerce să ia portul Granville, în Cotentin, să facă o joncțiune
cu englezii și cu emigranții care urmau să debarce acolo.
Această expediție, cunoscută sub numele de virée de Galerne,
s-a încheiat cu eșec (14 noiembrie 1793). După acest eșec,
rămășițele armatei regale s-au îndreptat spre Le Mans, unde
au fost zdrobite (16-19 decembrie); restul a fost masacrat la
Savenay (22-23 decembrie 1793). Marea Armată Catolică și
Regală nu mai există.
Republicanii au recâștigat controlul asupra Vendéei și
asupra departamentelor insurgente învecinate și au
organizat acolo o represiune teribilă: decretele din 1
august și 1 octombrie 1793 au decis distrugerea
armatei Vendée. Între decembrie 1793 și februarie
1794, cu o barbarie extremă, reprezentantul misiunii
Jean-Baptiste Carrier a făcut ca câteva mii de oameni
să fie executați la Nantes, unde înecurile și
împușcăturile colective au rămas amenințător de
faimoase. În Angers, aproape 2.000 de femei sunt
executate; represiunea cade și asupra Saumurului. La
17 ianuarie 1794 au fost organizate coloanele
infernale comandate de generalul Louis-Marie
Turreau; în bocage-ul din Vendée, ard satele și
masacră populația fără a face distincția între patrioți
și rebeli și practicând, pe lângă crime, violuri și
pruncucidere.
 Louis Marie Turreau, pânză de
Louis Hersent, 1800, Paris, Musée
Carnavalet.

Henri de La Rochejaquelein,
pânză de Guérin, circa 1816.
 Revolutia a adus :
o constitutie scrisa ,
Schita (de la monarhei absolutista la republica)
In secolul 18 Franta a inceput sa aiba probleme interne din cauza sistemului sau de separarea puterilor in stat
conducere. Pe de-o parte nobilimea era putred de bogata traind in lux , iar de cealalta egalitate totala in fata
parte erau taranii care desi munceau nu aveau ce sa manance . impozitelor
Franat avea datorii din urama razboiului cu Anglia, iar cand a dat "faliment"
burghezia s a intors impotriva regelui . rolul bisericii este doar de
In urma rascoalei din Paris , regele Ludovic al XVII lea adopta "declaratia asistenta si invatamant (nu mai
drepturilor omului si cetateanului" . In urmatorii ani sub influenta cluburilor
Iacobinilor si a Cordelierilor apare un nou conflict cand Ludovic fuge din Paris si se
are rol in stare civila )
intoare cu trupe pentru a resatabili absolutismul . Dupa acel moment se impart libera concurenta intre
puterile in stat: executiva , legislativa si juridica . producatori
In 1792 dupa un razboi dezastruos cu Austia , armata prusaca ajunge in Paris unde
adreseaza populatiei un manifest ce ii distruge intreaga cariera a regelui Ludovic.
Atunci conspiratia familiei regale cu fortele inamice a devenit clara. La conducerea
Conventiei regle a fost trimis la esafod . Nu dupa mult timp cei dintai din Conventie
au fost ghilotinati dupa o alta rascoala a taranilor .
In 1793 o noua constitutie a fost supusa aprobarii generale potrivit careia puterea
era detinuta de o conventie aleasa prin vot public . aceasta nu a functionat totusi .
Pentru a-si impune autoritatea noua conducere a impus teroarea ,in care peste 1600
de persoane au fost executate . Multe reguli au fost impuse , chiar si un nou calendar
pentru a inlatura influenta celui religios.
Robespierre , un montagnar , isi impune autoritatea inmpotriva celor din conventie
care ii contestau aspiratiile. El a inasprit teroarea . La cateva zile dupa un aspru
discurs acesta a fost asaltat si arestat spre ghilotinare .
Restabilirea ordinii si reintoarcerea la cursul normal al evenimentelor s a facut prin
noua constitutie care restabilea separarea puterilor in stat si votul cenzitar .