Cauzele rebeliunii vandeene

Revoluia francez este cunoscut mai ales pentru natura ntortocheat a evoluiei
acesteia; pornit iniial mpotriva monarhiei, aceasta a vzut ascensiunea la conducerea
statului francez a diverse grupri ce au excelat n a-i acuza pe predecesorii lor de activiti
contrarevoluionare. Apogeul a fost atins n timpul regimului terorii, nceput n septembrie
1793; tnara republic francez tocmai intrase n rzboi cu aproape toate puterile Europei
concomitent, iar gruparea iacobinilor, proaspt ajuns la putere, a decis instaurarea unui
regim autoritar pe parcursul rzboiului. Acesta a fost caracterizat pe toat durata sa de
suprimarea oricrei ameninri asupra revoluiei i de exercitarea unei puteri centralizate
prin intermediul unor instituii speciale create n acest sens.
Revoluia a avut de asemenea un vdit caracter laic; n 1789 terenurile aparinnd bisericii
au fost naionalizate, iar n 1790 a fost adoptat Constituia Civil a Clerului, ce viza
desprinderea clerului francez de sub influena papal, autoritatea total trecnd sub egida
Adunrii Constituante, preoii fiind nevoii s ofere jurmnt de credin Constituiei
Civile. Sub regimul terorii acesta s-a transformat ntr-o represiune mpotriva catolicilor;
apogeul a fost atins printr-o lege din octombrie 1793 ce fcea pasibili toi membrii clerului
ce nu depuseser jurmntul de credin de execuie pe loc.
Aceti factori nu a putut dect s antagonizeze populaia tradiionalist din Vandeea.
Neavnd un centru urban puternic n zon pentru a asigura o puternic rspndire a
spiritului revoluionar, i fiind relativ departe de Paris centrul revoluiei zona rmsese
una tipic vechiului regim, avnd drept clas conductoare mica nobilime. nceperea
persecuiilor religioase a creat nelinite n zon populaia refuza s se prezinte la slujbele
inute de preoii constituionali, iar o lege din martie 1793 ce a nchis efectiv bisericile
catolice a lsat locuitori fr opiuni n ceea ce privete participarea la viaa religioas.
Pictura care a umplut paharul a fost ns legea conscripiei naionale adoptat n 1793
prin care Vandeea trebuia s contribuie cu 300.000 de oameni la armata revoluionar.
Ideea de a lupta pentru un guvern ateu i represiv pentru o cauz destul de strin i
ndeprtat de lumea Vandeei precum era rspndirea internaional a revoluiei era
de neacceptat pentru locuitorii acesteia, ce au nceput o rebeliune deschis mpotriva
guvernului revoluionar.

Rspunsul dur al guvernului iacobin masacrarea prizonierilor

Armata vandeean nu s-a dovedit a fi o ameninare serioas pentru ceaancez. Dup ce a

pierdut o btlie la Cholet n octombrie 1793, armata vandeean a fost nevoit s se
retrag mpreun cu populaia, traversnd rul Loire nspre Nantes. Urmrirea efectuat
de ctre armata revoluionar s-a soldat cu o serie de episoade tragice:dup capturarea de
ctre acetia a unui spital de campanie la Yzernay, peste 2.000 de vandeeni aflai n incinta
acestuia au fost executai. Dup o alt btalie pierdut de rebeli la Savenay, peste 6.000
de prizonieri au fost masacrai instant, iar ali 5.000 au fost dui la Nantes, dezbrcai,
ncrcai n ambarcaii improvizate i scufundai n Loire.
Scrisoarea trimis de unul din generalii armatei franceze Francois Westermann ctre
Comitetul Siguranei Publice (n acel moment instituia central de conducere a republicii)
este elocvent asupra atitudinii fa de rebelii vandeeni:Vandeea nu mai exist ... am
ngropat-o n pdurile i mlatinile din Savenay... Conform ordinelor voastre, le-am zdrobit
copiii sub potcoavele cailor notri; le-am masacrat femeile, pentru a nu mai da natere
altor tlhari. Nu mai exist nici un prizonier care s poat reproa ceva. I-am exterminat
pe toi. Drumurile sunt pline de cadavre. La Savenay, tlharii apar ntr-una pentru a se
preda, iar noi i mpucm fr oprire... Mila nu este un sentiment revoluionar.

Dincolo de tonul rece artat fa aciunea de exterminare a prizonierilor vandeeni,

scrisoarea arat clar faptul c aceast prim exterminare sistemic a venit ca urmare a
unui ordin dat de guvernul revoluionar. Aceaste aciuni ns plesc atunci cnd vor fi puse
fa n fa cu evenimentele de la nceputul lui 1794.
Exterminarea sistematic a vandeenilor .Dac n fazele incipiente ale rzboiului scopul a
fost masacrarea vandeenilor n urma confruntrilor militare, un plan devizat de generalul
Louis Marie Turreau n ianuarie 1794 i ratificat de Comitetul Siguranei Publice n
februarie prevedea eliminarea sistematic a ntregii populaii rmase n Vandeea.
Asigurndu-i-se o armat de 100.000 de soldai mpreun cu cteva divizii de artilerii,
Turreau a mprit armata n 12 coloane denumite colonnes infernalles ce urmau s
traverseze toate aezmintele din regiune i s execute toi locuitorii acestora, indiferent
dac acetia participaser sau nu la rzvrtire. Posturi militare de frontier au fost
construite n jurul regiunii pentru a evita eventualele tentative de fug a localnicilor. Poate
i mai important de att ordinele trasate generalului nu specificau distincii privind
vrsta, sexul sau starea de sntate a celor ce urmau s fie executai, viznd omorrea n
mas a acestora.

Aciunea a avut i scop de confiscare a bunurilor regiunii, estimate la 46.000 de animale de

ferm, 153.000 de tone de gru i 111.000 de livre de diferite metale. Problema principal
a fost ns gsirea unei metode eficiente de efectuare a exterminri; dei aceasta a fost
planificat pentru a dura ase zile, ea s-a extins pn n luna mai a anului 1794. O cauz a
fost reprezentat de excesele realizate de armata francez, ce s-a distins n moduri ct
mai groteti de a realiza execuiile: de la crucificri i njunghieri repetate cu baioneta la
arderi ale populaiei nghesuite n hambare sau biserici. Se estimeaz ca aceast
perioad(februarie-mai 1794) ar fi nsemnat moartea a pn la 50.000 de civili vandeeni n
interiorul regiunii; ali circa 9.000 de fugitivi au fost omori n apropiere de
Anjou(numarul real ar putea fi unul total diferit, deoarece autoritile franceze nu au
pstrat statistici referitoare la masacre). Sfritul acestei campanii de execuie n mas a
nsemnat, dup unele surse i aplanarea temporar a conflictului n regiune, odat cu
nlesnirea regimului autoritar dup mazilirea lui Robespierre. Ali istorici, precum Theodor
Dodge susin c zona a rmas una conflictual pn n 1799, urmnd a se revolta din nou
spre sfritul epocii napoleoniene, n 1813.
Controverse istoriografice
Anumite poriuni privind desfurarea evenimentelor sunt disputate ntre istorici.
Subiectul a fost larg evitat de istoriografia francez, dar a fost adus n actualitate n 1986,
anul n care Reynald Secher a publicat cartea Un genocid francez: Vandeea, ce susine
faptul c masacrarea populaiei vandeene a reprezentat primul genocid modern.El este
criticat de ali specialiti ai revoluiei franceze precum Claude Langlois, Peter McPhee sau
Hugh Gough, ce susin c prezint o viziune diform asupra conflictului. Ca argument adus
mpotriva acuzaiei de genocid este susinut faptul c armata francez ar fi colaborat cu o
parte din susintorii regimului aflai n Vandeea, i c planul lui Turreau nu ar fi vizat
exterminarea total a populaiei regiunii, ci doar a elementelor ce ar fi putut susine n
continuare revolta vandeean. De asemenea este adus n discuie i faptul c rzboiul i
uciderile au fost oprite odat cu nfrngerea definitiv a armatei vandeene.Susintorii lui
Secher consider c cel puin la nivel ideologic scopul a fost unul de genocid; numrul
mare de victime fcute n rndul populaiei civile ntr-un timp scurt ar sta drept dovad
pentru aceast afirmaie.Cert este faptul c un numr destul de nsemnat de civili au fost
omori de armata francez n afara confruntrilor militare, iar acest lucru a avut la baz
ordine primite de la organisme de conducere ale republicii franceze. ncadrarea acestui
eveniment drept genocid depinde deci de stabilirea inteniei acestora s-a dorit
exterminarea populaiei vandeene sau, ca i n cazul ulterior al folosirii bombei atomice n
al doilea rzboi mondial, slbirea inamicului prin atacarea elementului civil? Rspunsul
este poate important pentru imaginea per ansamblu al revoluiei franceze, al crei

oarecare simpatie cu care este privit de istorici ar putea primi o lovitur important.
Acesta ns plete undeva n zona destul de gri reprezentat de nevoia uman de
catalogare a aciunilor neclasificarea sa drept genocid nu poate oferi o scuz pentru
organizarea de aciuni militare de ctre o putere statal mpotriva populaiei civile.
Revoluia francez(1789-1799) a fost un eveniment major al epociimoderne, care a dus
la rsturnarea Vechiului Regim i la instaurarea unei noi ordini politice i sociale n Frana.
Frana a experimentat toate sistemele de guvernare,trecnd succesiv de lamonarhia
absolut, n care suveranul deine puterea absolut, la monarhiaconstituional, dup
model britanic, care se bazeaz pe principiul separrii puterilor nstat, apoi la
republic,aceasta avnd la baz ideea de libertate i egalitate a
tuturorcetenilor.Revoluia francez este evenimentul care a marcat totodat n istoria
Franei,trecerea la epoca modern. Perioada revoluionar ncepe n 1789,odat cu
reunireaAdunrii Strilor Generale i cderea Bastiliei i se termin n 1799, cu lovitura
de statdin 9 noiembrie(18 Brumar) a lui Napoleon Bonaparte, n urma creia
Directoratuleste nlturat,fiind instaurat Consulatul.
Ideile liberale i naionale rspndite de Revoluia francez s-au rspndit ntoat Europa,
avnd ca efect intensificarea luptei naiunilor asuprite mpotrivadominaiei
strine.Revoluia francez completeaz irul marilor revoluii ale epocii moderne,fiind
precedat de Revoluia englez(1642-1689) i Revoluia american(1763-1791).Totodat,
ea a rmas cel mai popular model de revolt mpotriva unui regim politic pn la Revoluia
Rus din 1917.
VECHIUL REGIM
Vechiul Regim este o expresie folosit pentru a desemna sistemul francez de guvernare,
legile i instituiile care au precedat revoluia de la 1789. Acest regim se sprijinea pe cele
trei ordine (stri):
-starea I clerul;
- starea a II-a nobilimea;
-starea III-a burghezia, rnimea i pturile oreneti srace. Primele dou stri erau
privilegiate, n timp ce starea III-a reprezenta 98% din populaia francez.
Monarhia francez era o monarhie absolut, n care regele era mpiedicat de legile i
normele de drept nescrise ale regatului su.Existau multe organisme independente,
precum Adunarea Clerului, acestea avnd drepturi i privilegii n careregele nu putea

interveni, ntruct erau garantate de lege. De asemenea,si parlamentele provinciale i

strile locale limitau puterea regal.Regele emitea legi dup consultarea consilierilor si,
dei nu era obligat s leaccepte opinia.
Regele era reprezentat de intendeni de poliie, justiie i finane n cele 34 de
circumscripii ale Franei. Acetia supervizau perceperea impozitelor, legea i ordinea i
rspundeau de lucrrile publice, comunicaii, comer i industrie.Monarhia francez nu
primea niciodat destui bani din impozite pentru a-i acoperi cheltuielile, si din aceast
cauz, pe timp de rzboi, cnd cheltuielile statului creteau foarte mult, recurgea la
mprumuturi cu dobnzi uriae. n consecin, plata dobnzilor la datorii a devenit n
secolul al XVIII-lea o component tot mai mare din bugetul statului.Metoda de colectare a
impozitelor directe prin sutele de slujbai aducea adesea prejudicii
statului,deoarece,uneori acetia foloseau banii n scopuri personale.
ILUMINISMUL
Iluminismul a reprezentat o micare ideologic i cultural, care s-amanifestat pe parcursul
secolului XVIII, al crui scop a fost s pun raiunea n centrul tuturor lucrurilor i s
,,lumineze naiunea prin educaie i cultur
Voltaire a avut o oper extrem de vast. Scrierile sale sunt ndreptate mpotriva
nedreptilor sociale, superstiiilor i intoleranei religioase. A criticat Vechiul Regim
iBiserica, militnd pentru libertatea cuvntului, a gndirii i egalitatea tuturor oamenilor
n faa legii. Considera c relele societii pot fi ndreptate prin aliana ntre monarhi i
filosofi.
Charles de Secondat, baron de Montesquieu a creat o oper important. n 1721 a publicat
,,Scrisorile persane, n care prezint cltoria a doi persani prin Europa.Aceast lucrare
critic realitile continentului nostru i anume: intolerana religioas,instituiile culturale
i de stat, inclusiv monarhia absolut. n cartea ,,Spiritul legilor teoretizeaz principiul
separrii puterilor n stat. Considera monarhia constituional forma de guvernare cea mai
eficient, deoarece puterile executiv, legislativ i judectoreasc erau independente
una fa de cealalt.
Jean-Jacques Rousseaua scris lucrrile ,,Discurs asupra inegalitii de avere i ,,Contractul
social, exprimnd aspiraiile micii burghezii din care fcea parte.Considera c proprietatea
privat era sursa inegalitii i a relelor n societate i, de aceea, aceasta trebuia limitat.
De asemenea, milita pentru participarea tuturor cetenilor la viaa politic: statul
trebuia organizat pentru aasigura suveranitatea poporului.

Denis Diderot i dAlembert au publicat ,,Enciclopedia n 35 de volume, aceasta coninnd

ideile revoluionare ale luminismului:lupta pentru progres, libertate i toleran, egalitatea
ntre oameni i ntre popoare. Forma ideologic a iluminismului, prin critic la adresa
Vechiului Regim, a pregtit, pe plan ideologic, marile rsturnri cauzate de Revoluia
francez.
CAUZELE REVOLUTIEI
n ciuda transformrilor economice ce au dus la dezvoltarea comerului i industriei,
organizarea societii franceze era divizat n trei stri:nobilimea, clerul i "a treia stare"
(restul populaiei).
Avnd un nivel de trai din ce n ce mai apropiat de cel al nobilimii, burghezia,educat n
spiritul filozofiei iluministe i avnd exemplul recent al Revoluiei americane, ar fi dorit si asume o parte din responsabilitatea politic.
Statul i populaia trecea printr -o grav criz economic i financiar. Criza financiar a
fost determinat i de faptul c, n intervalul 1740-1783 ,Frana a fost implicat n trei
rzboaie: mai nti rzboiul pentru succesiunea austriac (1740-1748),apoi n rzboiul de 7
ani (1756-1763) i, n sfrit, rzboiul american pentru independen (1778-1783).
Tentativele de reform ale sistemului financiar francez au euat. Nu doar statul era n
pragul falimentului ci i populaia. Anii premergtori izbucnirii revoluiei, sunt anii cu
producii slabe ceea ce duseser pe muli la ruin.n consecin, din cauza datoriilor mari,
statul meninea un nivel ridicat de impozite i taxe. n 1788, mai mult de 80% din drile
strnse au fost absorbite de plata datoriilor statului. Nobilimea i clerul fiind exceptate de
plata impozitelor, numeroase cereri au denunat mrimea i injusteea acestor impozite.
REVOLUTIA MODERATA (1789-1793)
Convocarea Adunarii Starilor GeneraleIn fata cererilor nobilimii si a provinciilor, regele
Ludovic XVI convoaca
Adunarea Starilor Generale pentru mai 1789, lucru ce nu se mai intamplase din 1614.
Perspectiva acestei Adunarii a reaprins conflictul de interese dintre nobilime si
burghezie.Primele doua stari nu reprezentau la un loc decat 2% din populatie, iar
burghezia detinea o parte tot mai importanta din bogatia tarii. Dupa modelul din 1614,
fiecare stare ar fi trebuit sa fie reprezentata de un numar egal de deputati. A treia stare a
cerut dubla reprezentare, obtinand un numar mai mare de reprezentanti decat celelalte
doua.Ludovic a fost de acord cu dublarea numarului de reprezentati ai Starii a Treia(600)
insa nu a acceptat solicitarea reformatorilor de a se vota individual , nu pe Stari , ceea ce

le-ar fi permis delegatiilor Starii a Treia si sustinatorilor lor din randul aristocratiei sa preia
controlul asupra Starilor Generale. Din Starea a Treia.puteau vota doar cei ce plateau
impozit,iar aceasta influenta alegerea delegatilor prin intermediul unor grupuri de
electori,nu prin vot direct.Acest lucru a dus la obtinerea unui numar disproportionat de
mare de reprezentanti in Starea a Treia din randul oameniilor de afaceri si avocati de la
oras. De asemenea s-a hotarat si alcatuirea de catre alegatori a unorcahiers
dedoleances,liste de doleante care urmau a fi prezentate in fata adunarii in mai
1789.Listele demonstrau dorinta comuna a celor trei stari, care doreau sa puna capat
cheltuielilor nesabuite ale statului si abuzului de putere.De asemenea se sublinia
necesitatea unei constitutii care sa mentina autoritatea regala , oferindu-le in acelasi timp
Starilor posibilitatea de a influenta legile .
Constituirea Adunarii Nationale
Reprezentantii Starilor s-au intrunit la 5 mai 1789.Imediat,s-a ajuns la impas.Delegatii Starii
a Treia au refuzat sa participe la lucrari , din cauza inegalitatii votului pentru toti membrii
adunarii. La 17 iunie 1789,Starea a Treia s-a proclamat Adunare Nationala , organism la
care peste cateva zile va adera si clerul. La 20 iunie 1789, cand trebuia sa aiba loc
intrunirea Starii a Treia , sala respectiva a fost incuiata Acestia s-au intrunit intr-o sala de
tenis unde au hotarat ca adunarea sa nu fie dizolvata pana cand nu se va redacta o
constitutie pentru natiunea franceza.La trei zile dupa Juramant (pe 23 iunie), Ludovic a
declarat nula constituirea autoproclamatei Adunari Nationale.De asemenea regele a
dispus ca Starile sa se intruneasca in sali diferite, ca si pana atunci.Starile privilegiate s-au
conformat ordinului .Revoltati , delegatii Starii a Treia au refuzat sa se supuna. La 27
iunie,Ludovic a cerut fuzionarea celor Trei Stari pentru a evita un posibil asalt.
Caderea Bastilliei
Acceptarea tacita de catre rege a Adunarii Nationale a marcat trimful revolutionar al
burgheziei. Trupele regale,mai bine inarmate decat fortele de opozitie din interiorul tarii ,
reprezentau cea mai puternica amenintare la adresa adversarilor monarhiei si ai
aristocratiei.Bastillia,fortareata construita pentru a apara Parisul in Evul Mediu , adapostea
o parte din armata.Parizienii credeau ca aici se afla o mare cantitate de arme si munitii..
Curand dupa concesiile acordate Adunarii Nationale la 27 iunie 1789, s-a crezut ca regele
era gata sa recurga la forta si la alte masuri similare pentru a schimba cursul
evenimentelor.Aceasta impresie se baza pe faptul ca trupe regale fusesera masacrate in
apropierea palatului de la Versailles. Speriati de un posibil atac al trupelor regale , oamenii
au invadat magazinele, in cautare de arme.La 14 iulie, o astfel de incursiune la care au
participat aproape 8000 de persoane,s-a soldat cu capturarea a 30000 de muschete

.Atunci,o parte din razvratiti au avut ideea atacarii Bastilliei.Cateva sute de cetateni au
incercuit fortareata imprejmuita cu doua randuri de ziduri inalte si amenintatoare.Ei au
cerut sa li se dea praf de pusca si sa fie schimbata directia tunului indreptat spre
oras.Comandantul Bastilliei,De Launaz ,a fost de acord sa nu atace multimea adunata in
jurul zidului exterior.Cand oamenii au inceput sa coboare podul mobil care le-ar fi permis
accesul dincolo de zidul interior,acesta a ordonat trupelor sa deschida focul,aproape 100
de oameni fiind ucisi.In cele din urma Bastillia cade in mana parizienilor,in masacru murind
600 de soldati impreuna cu De Launaz.Atacatorii i-au decapitat pe comandant si pe mai
multi soldati ucisi, expunandu-le capetele infipte in sulite, in semn de victorie impotriva
absolutismului. In primele zile ale lunii august ,Adunarea Nationala a adoptat rezolutii si
decrete menite sa consfiinteasca legitimitatea revolutiei spontane din intreaga tara.La 4
august 1789 , delegatii au decretat sfarsitul privilegiilor nobilmii si al drepturilor exercitate
de Biserica si bresle.
Declaratia Drepturilo Omului si Cetateanului
Noua conducere franceza nu dispunea de legi fundamentale in baza carora sa
actioneze.La 26 august 1789, membrii adunarii au adoptat o declaratie de principii politice
, primul pas spre crearea unei constitutii. In Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului
se afirma ca dreptul de guvernare apartine poporului.Se sustinea ca toti cetatenii aveau
dreptul innascut la libertate,egalitate, proprietate si securitate.Astfel,se pune capat in mod
oficial Vechiului Regim.
Constitutia civila a clerului
Pentru a rezolva criza financiara,cat si datorita ideologiei anti-crestine a revolutionarilor
francezi,la sfarsitul anului 1789 si inceputul lui 1790,au fost emise o serie de legi, prin care
au fost confiscate averile Bisericii Catolice. Constitutia civila a clerului a fost adoptata la 12
iulie 1790 si aprobata de rege in acelasi an,la 26 decembrie.Aceasta prevedea
transformarea membrilor clerului in functionari si interzicea ordinele .Textul legii
prevedea, printre altele, ca alegerea in functiile clericale sa se faca de catre toti cetatenii,
indiferent de apartenenta lor religioasa. Mai mult,la 27 noiembrie, Adunarea decreteaza
ca toti preotii sunt obligati sa depuna juramant de fidelitate fata de natiune,lege si rege,
sub amenintarea cu destituirea. Aproximativ 45% dintre preoti au refuzat sa presteze
juramantul.
Conventia thermidoriana (1794-1795)
Dupa o noua serie de succese militare, regimul cvasi-paranoiac mentinut de Robespierre,
isi pierde justificarea. O parte dintre cei implicati in regimul de Teroare se aliaza cu

moderatii din plenul Conventiei si la 27 iulie 1794(9 thermidor anul II ) ,Robespierre si

colaboratorii sai apropiati sunt supusi unui decret de arestare si esueaza in tentativa lor de
insurectie la Comuna din Paris. Arestati in cursul noptii, sunt executati in seara urmatoare,
iar in zilele urmatoare mai mult de o suta de partizani de-ai sai urmandu-i soarta. Sfarsitul
Republicii Virtutii, visate de Robespierre, il antreneaza si pe cel al radicalizarii miscarii
revolutionare, reprezentand un moment de cotitura in desfasurarea Revolutiei. Pana la
sfarsitul lui 1794, Conventia este dominata de deputatii de centru care au rasturnat
regimul de teroare, apoi anuland o serie de decrete si suprimand tribunalele
revolutionare. Suprimarea bugetului acordat cultelor a pregatit separarea Bisericii de Stat,
confirmata la 21 februarie 1795. Dupa revenirea in Conventie a girondinilor proscrisi,
reactiunea violenta fata de protestele din primavara anului 1795 determina eliminarea
ultimilor iacobini radicali. In vara aceluiasi an, Franta se mai afla in razboi doar cu Anglia,
Sardinia si Austria, pacea revenind la frontiere,dupa stoparea unei armate de emigranti
debarcata in Bretania.
DIRECTORATUL (1794-1799
Conventia adopta o noua Constitutie, aprobata la 22 august 1795, prin care se confera
puterea executiva unui Directorat compus din cinci membri, care trebuie sa numeasca
ministrii. Puterea legislativa va fi impartita intre doua camere, Consiliul Batranilor, cu 250
membri si Consiliul celor 500. Incepand din mai 1797, in fiecare an, un membru al
Directoratului si o treime din adunari sunt innoite. Conventia a numit primii Directori si
doua treimi din corpul legislativ din cadrul membrilor sai. Reactia insurectionala a
regalistilor parizieni, din 5 octombrie 1795 este infranta rapid de trupele generalului
Napoleon Bonaparte , inca putin cunoscut. Conventia se dizolva la 26 octombrie si un nou
guvern este instalat. Directoratul a stabilizat bulversatiile aniilor precedenti. Unul din
mijloace l-a constituit continuarea razboiului, canalizand energia eliberata de Revolutie.
Succesele Revolutiei inspira razboaie de cucerire si de export al idealurilor revolutionare in
intreg restul Europei. Cateva luni de la intrarea sa in functiune, Directoratul ofera lui
Bonaparte comanda unei campanii militare in Italia, intre martie 1796 si octombrie 1797,
care a permis tanarului general sa castige popularitate. Luptele de factiuni au dus la
instablitatea regimului. Revenirea iacobinilor se manifesta printr-un complot (conjuratia
egalilor) condus de Babeuf, care preconiza distributia egala a pamanturilor si veniturilor.
Conjuratia esueaza in mai 1796.
Convenia girondin*
O data cu cderea monarhiei, rzboiul a luat un caracter naional i politic, nemaifiind un
conflict ntre regi. La 20 septembrie 1792, o armat francez a oprit la Valmy naintarea

prusac. Recent aleasa Convenie Naional, reunit n ziua victoriei de la Valmy, proclam
Republica la 21 septembrie. Adunarea Constituant i schimb denumirea n Convenia
Naional. n toamna anului 1792, armata, n ofensiv dup btlia de Valmy, reuete s
ptrund n Imperiul Romano-German, n Savoia i n rile de Jos austriece. n cadrul
Conveniei, lupta politic se intensific, plenul oscilnd ntre a sprijini girondini i iacobini
(mai radicali i avnd populaia Parisului de partea lor). Convenia decide ca regele s fie
judecat pentru trdare n faa sa i printr-un vot cvasi-unanim, Ludovic al XVI-lea este gsit
vinovat. Cu o majoritate mic, de un singur vot, regele este condamnat la moarte i
ghilotinat la 21 ianuarie 1793. Dup execuia regelui, influena girondinilor scade n cadrul
Conveniei. n plus, armatele franceze suport loviturile coaliiei formate din Anglia,
Austria, Spania, rile de Jos i mai multe state italiene.

La 24 februarie, Convenia voteaz conscripia militar a 300.000 de oameni. Comisarii

trimii n departamente pentru a organiza mobilizarea, sunt alei dintre iacobini, lrgind
falia dintre girondini i masele populare. n Vendeea, regaliti i preoi refractari, ncurajai
de traumatismul cauzat de executarea regelui i ostilitatea ranilor fa de conscripie,
organizeaz o revolt armat care se extinde i n Bretania.Girondinii ncearc n van s se
opun propunerilor iacobine destinate a crete puterea guvernului central. Un Tribunal
revoluionar este instituit la 10 martie pentru a judeca suspecii iar la 6 aprilie, Convenia
creeaz Comitetul de Salvare Public, organul executiv al Republicii.
Dificultile militare, extinderea rzboiului civil, avansul forelor inamice pe teritoriul
naional, au produs o criz n cadrul Conveniei, rivalitatea dintre girondini i iacobini fiind
din ce n ce mai mare. Un contra-atac nefast al girondinilor, ndreptat mpotriva lui JeanPaul Marat, unul dintre efii iacobini cei mai populari i radicali, euez prin achitarea sa n
faa Tribunalului revoluionar, la 24 aprilie.