1.1 Franța în sec. XVII – XVIII.

Absolutismul 6th
francez; Grade

1.2Începutul Revoluției franceze;

1.3 Prima Republică Franceză. Faza radicală a
revoluției.
 Franța în sec. XVII – XVIII. absolutismul francez.

Principala ramură economică a țării, în care erau antrenați aproape 90% din locuitorii
ei, era agricultura. Țăranii francezi, în majoritatea liberi, lucrau pământurile seniorilor,
fiindu-le impuse numeroase prestații și impozite: de la impozitul pe pământ până la
cele pentru dreptul de a avea sobă, a face vin sau a coace pâine. Biserica catolică încasa
zeciuiala, iar statul, în persoana regelui fixa impozite în favoarea sa.
Ramurile industriei se aflau în decădere. Progrese relative au înregistrat industria
metalurgică, extractivă, construcția navală.
Societatea franceză de până la revoluție era împărțită în 3 stări:
1. Clerul
2. Aristocrația
3. Majoritatea locuitorilor Franței
Formula ,,prima stare se roagă pentru rege, a doua luptă pentru el cu spada, iar a treia îi
pune la dispoziție averea sa”
 Apogeul și începutul decăderii absolutismului francez

Perioada de domnie a lui Ludovic al XIV –lea (1643 – 1715), numită

adesea ,,veacul de aur” din istoria Franței, a marcat apogeul, dar și
începutul decăderii absolutismului francez.
În 1648, izbucnește un adevărat război civil, condus de cardinalul
Mazarin – o mișcare politică antiabsolutistă, cunoscută în istorie sub
denumirea de Fronda, în care au fost atrase forțele nemulțumite de
monarhia absolută, dar scopurile cărora erau diferite. Țărănimea și
burghezia cereau micșorarea impozitelor, marea nobilime – restabilirea
privilegiilor, iar ofițerimea – stabilirea controlului asupra activității
monarhului.
Din cauza lipsei unității de acțiuni, acest război civil s-a terminat cu Victoria
absolutismului.
După moartea cardinalului Mazarin (1661), Ludovik al XIV –lea a preluat puterea de
stat și a condus unipersonal.
În politica externă, Ludovik al XIV –lea pretindea hegemonia Franței în Europa și
noi colonii. Din cei 54 de ani de domnie 33 au fost ani de războaie, dar ele n-au dat
rezultate scontate. Fiind foarte costisitoare, războaiele au subminat economia țării și
au sărăcit poporul, care adesea se răscula, ducând spre sfârșitul domniei lui Ludovic
al XIV – lea.
În anii 1715 – 1774, pe tronul Frenței urcă Ludovic al XV – lea, om cultivat,
inteligent, dar leneș. Ocupația lui principală era vânătoarea.
Politica externă a fost, de asemenea, marcată de insuccese. Toate războaiele purtate
au fost pierdute. În războiul de șapte ani, Franța cedează Angliei Canada și
posesiunile din India.
 În anii 1787 – 1789 țara este cuprinsă de o acută criză comercial – industrială,
agravată de tratatul economic din anul 1786, încheiat cu Anglia, care a lezat interesele
burgheziei franceze și a provocat șomajul în rândurile muncitorilor. În țară au loc
numeroase răscoale țărănești și tulburări orășenești.
La 5 mai 1789, regele Ludovic al XVI –lea convoacă la Versailles Statele Generale
pentru a obține votarea unor noi impozite.
După primele ședințe, care nu au dat rezultatele scondate, deputații stării a treia, în
majoritate intelectuali, juriști, comercianți, bancheri, industriași, proprietari funciari,
sprijiniți de 100 de deputați din stările privilegiate și folosind nemulțumirile maselor
populare, s-au proclamat la 17 iunie 1789 Adunarea Națională, iar la 9 iulie
Adunarea Constituantă.

1789 1791 1792

Aceasta a provocat răscoala maselor populare de la
Paris.
La 14 iulie 1789 a fost luată cu asalt cetatea Bastilia,
simbolul regimului feudal absolutist. Într-un timp
scurt ea a fost demolată.
Bastilia – era o fortăreață construită între 1370 –
1382 de Carol al V – lea. În sec. XV – XVIII a fost
închisoare de stat, symbol al arbitrajului regal.
La cererea poporului, Adunarea Constituantă s-a
grăbit să adopte unele măsuri cu caracter social. În
noaptea de 4 august (,,noaptea minunilor”) –
nobilimea și clerul renunță ,,benevol” la privilegiile
lor. Este elaborat decretul despre lichidarea
feudalismului în Franța. Sunt anulate privilegiile
feudale și proclamată egalitatea tuturor în fața legii.
● Toți primesc denumirea de cetățeni, însă prestațiile feudale legate de folosința
pământului urmau să fie abolite prin răscumpărare, fapt ce a provocat
nemulțumirea țărănimii.
● La 26 august 1789, Adunarea Constituantă a adoptat Declarația drepturilor omului
și ale cetățeanului care proclama în spiritul ideilor iluministe, principiile noii
societăți burgheze.
● Au fost recunoscute drepturile naturale ale omului: la viață, libertate, proprietate,
egalitate în fața legii, siguranță și opoziție față de asupratori.
● Revoluția a activizat viața politică. Au apărut presa, cluburile politice, care
reprezentau interesele diferitelor pături sociale.
● La 13 septembrie 1791, Ludovic al XVI –lea a aprobat prima Constituție franceză
elaborată de Adunarea Constituantă.
● Franța devine monarhie constituțională.
● Puterea legislativă aparținea Adunării Legislative, iar cea executivă –
monarhului și miniștrilor numiți de el.
● Populația a fost împărțită în cetățeni activi și pasivi. Primii aveau drepturi
electorale (bărbații de la vârsta de 25 de ani cu un anumit cens de avere). Ei
au ales Adunarea Legislativă, care și-a început activitatea la 1 octombrie
1791.
  PRIMA REPUBLICĂ FRANCEZĂ. FAZA
RADICALĂ A REVOLUȚIEI

1792 1793 1794

10.08.1792 – Proclamarea republicii

20.09.1792 – Bătălia de la Valmy
21.01.1793 – decapitarea lui Ludovic al XVI – lea
31.05.1793 – 2.06.1793 – instaurarea dictaturii iacobinilor
24.07.1793 – Adoptarea noii Constituții
27.07.1794 – Căderea dictaturii iacobinilor
  Proclamarea Republicii

Politica de trădare a monarhiștilor care dorea înfrângerea Franței pentru a restabili Vechiul
Regim, a înviorat mișcarea republicană.
La chemarea Comunei Insurgenționale, formată de iacobini sub conducerea lui Danton,
Robespierre și Marat, parizienii s-au răsculat împotriva monarhiei.
La 10 august 1792 monarhia a fost răsturnată.
Cu acest eveniment a început a doua perioadă a revoluției franceze – perioada Republicii.
La 20 septembrie 1792, francezii au obținut o strălucită victorie în bătălia de la Valmy contra
armatelor Austriei și Prusiei.
Peste câteva săptămâni Franța cucerește Belgia, pământurile de pe malurile Rinului, devine
stăpână a Europei Occidentale și declară că ,, va acorda ajutor și sprijin tuturor popoarelor
care doresc să-și câștige libertatea”
● Victoriile de pe front au coincis cu alegerile, prin sufragiu
universal, ale noului organ de conducere – Convenția Națională,
care la 21 septembrie, a proclamat Republica Franceză.
● Iacobinii cereau judecata lui Ludovic al XVI – lea, elaborarea
unei constituții democratice, rezolvarea problemei agrare prin
lichidarea tuturor drepturilor feudale și împroprietărirea
țăranilor cu pământ, întețirea luptei împotriva elementelor
contrarevoluționare interne și a intervenționiștilor.
● Executarea lui Ludovic al XVI – lea (21 ianuarie 1793), precum
și ocuparea de către trupele franceze a Olandei, au intensificat
lupta monahilor din Europa împotriva Revoluției Franceze.
● Anglia- vechiul rival al Franței, a devenit organizatorul
principal al coalițiilor antifranceze.
● Situația de front se schimbă în defavoarea Franței. Trupele
străine recuperează pământurile pierdute și înaintează spre Paris.
● Situația economică grea provoacă foametea în țară, mai ales în
orașe. În aceste condiții crește nemulțumirea maselor populare
față de girondini – (senumeau astfel deoarece proveneau din
departamentu Gironda).
 Instaurarea dictaturii iacobine

● La 31 mai - 2 iunie1793are loc o răscoală din urma căreia, iacobinii

au preluat puterea politică. Aînceput cea mai radicală perioadă a
Revoluției franceze. Iacobinii au venit la putere în condiții extrem de
nefavorabile.
● În 1793 iacobinii au adoptat o nouă Constituție, democratică. S-a
anulat orice cens de avere, iar bărbații au primit drept de vot de la
vârsta de 21 de ani.
● Dar prevederile Constituției nu au fost aplicate în practică.
● În realitate iacobinii au aplicat un regim dictatorial.
● Aflându-se la putere iacobinii au adoptat o nouă legislație agrară prin
care urmăreau să atragă de partea lor țărănimea.

● Toate drepturile și obligațiile feudale au fost anulate fără

despăgubire.
● Pământurile contra-revoluționarilor au fost confiscate și urmau a fi
puse în vânzare în loturi mici la preț, care putea fi achitat timp de 10
ani.
● Pământurile comunale, acaparate în trecut de seniori, de asemenea
urmau a fi restituite țăranilor.
● Statul a fixat maximul prețurilor pentru produsele de primă
necesitate, precum și maximul salariilor.
• O altă preocupare importantă a iacobinilor a fost lupta cu forțele
intervenționiste și reorganizarea armatei franceze.
• Convenția a adoptat decretul despre recrutarea în masă.
• La posturile de ofițeri și generali au fost promovați oameni noi,
tineri talentați, indiferent de proveniența lor socială. Printre
aceștia: Lazare Hoche, Napoleon Bonaparte – ridicat la gradul de
general la 24 ani.
• Toate acestea au dus la schimbarea raportului de forțe franceze.
• La începutul anului 1794 întreg teritoriul Franței a fost eliberat.
• , Napoleon Bonaparte – ridicat la gradul de general la 24 ani.
 TEROAREA
Organele dictatoriale iacobine și-au asumat prerogative judiciare
nelimitate.
S-a votat Legea despre suspecți.
În categoria de suspect putea fi inclus orice francez, indiferent de
proveniența lui socială, vârstă, atitudine față de revoluție.
Zeci de mii de oameni au fost arestați.
Considerând că Biserica susține forțele monarhiste, s-au șuat
măsuri represive și împotriva ei.
Au fost închise numeroase locașuri de cult, iar multe fețe bisericești
erau arestate și executate.
 Căderea dictaturii iacobinilor.
 Teroarea a exterminate majoritatea oponenților
politici care se pronunțau deschis împotriva
iacobinilor.
 Dar mecanismul terorii continua să
funcționeze și s-a îndreptat împotriva celor
care l-au creat.
 Către sf.an.1793 iacobinii s-au scindat în 3
grupări.
 Aceasta a dat posibilitate forțelor de opoziție
să înfăptuiască o lovitură de stat.
 La 27 iulie, dictatura iacobinilor a căzut.
 Conducătorii lor în frunte cu Robespierre, au
fost ghilotinați.
Tema pentru
acasa