5. REVOLUȚIA FRANCEZĂ.

DE LA SUPUS LA CETĂȚEAN (I)

 De ce a izbucnit Revoluția franceză?

5.1. Vechiul Regim În cadrul acesteia, deputații Stării a III-a au decis să

În secolul al XVIII-lea, Franța era o monarhie
absolută, în care regele deținea întreaga putere.
Societatea era încă împărțită, ca în Evul Mediu, în
trei „Stări”. Starea I era formată din membrii clerului
(reprezentanții Bisericii). Starea a II-a era alcătuită
din nobili. Aceștia dețineau domenii feudale, ocupau
funcțiile de conducere în armată sau în administrație
și erau scutiți de impozite, la fel ca membrii Stării I.
Starea a III-a cuprindea restul populației, adică peste
97% dintre locuitori. Cei ce făceau parte din această
categorie erau foarte diferiți ca educație și avere: unii
erau bancheri sau negustori, membri ai burgheziei
înstărite, alții erau muncitori sau țărani săraci. Ei
susțineau statul prin plata impozitelor, fără să poată
participa la conducerea țării. Această organizare a
societății poartă numele de Vechiul Regim
(activitatea 1, pag. 73).
Nemulțumirile acumulate față de modul în care era
condusă și organizată societatea, precum și răspân-
direa ideilor Iluminismului prin intermediul cărților,
a presei ori a cluburilor politice, au creat cadrul
favorabil izbucnirii Revoluției franceze.
5.2. De la supus la cetățean
Cheltuielile imense ale Curții regale de la Versailles,
războaiele pierdute și măsurile economice greșite
aplicate în cursul secolului al XVIII-lea au
determinat înrăutățirea situației financiare a Franței.
În aceste condiții, regele Ludovic al XVI-lea a decis
convocarea, la data de 5 mai 1789, a Adunării
Stărilor Generale, pentru a stabili noi impozite.
se separe de cei ai Stărilor I și a II-a și au format o
Adunare Națională Constituantă. Scopul acesteia
era să elaboreze o constituție, ca să limiteze puterea
monarhului (activitatea 2, pag. 73).
Măsurile luate de rege, care a trimis armata să
înconjoare capitala țării, au provocat revolta
locuitorilor din Paris. La 14 iulie 1789, aceștia au
luat cu asalt și au cucerit Bastilia, închisoarea care
reprezenta simbolul puterii nelimitate a monarhului.
Acest moment a marcat sfârșitul absolutismului în
Franța. Revolta s-a extins apoi în toate regiunile
Franței. Țăranii au atacat castelele și au incendiat
registrele în care erau înscrise obligațiile lor față de
nobili. În fața violențelor, o parte a nobilimii a
părăsit Franța, refugiindu-se în străinătate.
Vechiul Regim a fost înlăturat prin hotărârile adop-
tate de Adunarea Națională. Privilegiile (avantajele)
de care se bucurau stările I și a II-a au fost desființate
(4/5 august 1789), apoi a fost adoptată Declarația
drepturilor omului și ale cetățeanului (26 august
1789), document care a pus bazele noii societăți.
Astfel, francezii au devenit, din supuși ai monarhu-
lui, cetățeni cu drepturi egale, recunoscute prin legi.
5.3. Monarhia constituțională
Prin adoptarea legii fundamentale din anul 1791,
Franța a devenit monarhie constituțională, fiind
organizată pe baza principiului separării puterilor în
stat. Regele Ludovic al XVI-lea a păstrat dreptul de
a exercita puterea executivă, iar cea legislativă a
revenit Adunării, aleasă prin vot cenzitar.

DICȚIONAR METODĂ DE ÎNVĂȚARE DE REȚINUT

Adunare Națională Constituantă - aici, Vechiul Regim  Revoluția franceză a
adunare întrunită cu scopul elaborării și Citește paragraful 5.1. Pe caiet, izbucnit în anul 1789.
adoptării unei constituții; ordonează ierarhic, categoriile  În anul 1791, Franța a
deputat - persoană aleasă pentru a face sociale (stările) ale Vechiului devenit monarhie
parte dintr-o instituție a statului; Regim, în funcție de membrii lor. constituțională.
Stare - aici, categorie socială în Franța.

72
 STUDIU DE CAZ DECLARAȚIA DREPTURILOR OMULUI
ȘI ALE CETĂȚEANULUI
Cetățeni care gândesc și se exprimă liber
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, adoptată în Franța,
în anul 1789, reprezintă unul dintre cele mai importante documente
din istorie privind drepturile și libertățile individuale. În conținutul ei
pot fi observate influențe ale Iluminismului și ale Declarației de
independență a celor 13 colonii engleze din America de Nord.
Potrivit acestui document, întreaga putere provine de la popor iar
oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Aceasta proclama
drepturi și libertăți valabile pentru:
 toți oamenii - egalitatea în drepturi, libertatea persoanei;
 cetățenii francezi - drepturile civile;
 societatea franceză în ansamblul ei - separarea puterilor, adop-
tarea legilor etc. (imaginile A, C, documentul B). A. Declarația drepturilor
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului a devenit preambul omului și ale cetățeanului
la Constituția franceză din anul 1791 și a avut o influență consi-
derabilă asupra democrației moderne (aplicație, pag. 75).
B. Reprezentanţii poporului francez, considerând că nesoco-
tirea sau dispreţuirea drepturilor omului sunt singurele
cauze ale nefericirii publice, au hotărât să expună într-o
declaraţie solemnă drepturile naturale, inalienabile ale
omului; astfel ca această declaraţie să le amintească fără
încetare drepturile şi îndatoririle lor iar actele puterii
legislative şi ale puterii executive să fie respectate. C. Libertate, Egalitate, Fraternitate,
(Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, deviza Revoluției franceze pe o
26 august 1789) monedă din secolul al XIX-lea
Implicarea femeilor în viața publică
Pe parcursul secolului al XVIII-lea, femeile s-au implicat tot mai mult în viața
publică. În timpul Revoluției franceze, Olympe de Gouges, scriitoare și
autoare de piese de teatru, a susținut drepturile femeilor, solicitând, de
exemplu, crearea unui sistem de protecție a mamelor și copiilor aflați în
dificultate, dar și acordarea dreptului de vot femeilor. Ea a scris Declarația
drepturilor femeii și ale cetățenei, în care a susținut ideea acordării drepturilor
egale pentru femei și bărbați (imaginile D, E și F)
D. Olympe de Gouges (1748-1793)

F. Declarația drepturilor femeii și

E. Marșul femeilor spre Palatul Versailles, gravură, 1789 ale cetățenei, 1791, fragment

74