Revoluţie franceză

Revoluţie reprezintă, ad litteram, o schimbare radicală de ordin politic şi social-economic într-un stat
sau comunitate. Revoluția franceză îmbrațișează în totalitate această definiție care se potrivește
pentru un fenomen desfășurat în mai multe etape dar cu caracteristici proprii între anii 1789 și
1799. Franța e reprezentată de un sistem al monarhiei absolute al Bourbonilor în frunte cu Ludovic al
XVI-lea, un om leneș, nedestoinic și nepriceput în treburile statului.
Cauze revoluției:
1.criza sistemului absolutist francez care stagna dezvoltarea statului către relațiile capitaliste și
revoluția industrială;
2.Inechitatea starilor, clerul și aristocrația controlând bogățiile țării și profitând de starea a 3 care
reprezenta peste 90 la suta din populația țării, păstrând caracteristici iobăgiste prin taxe și aservire;
3.Criza economică a statului, enunţată şi de un an nefast pentru agricultură 1789, lipsa alimentelor,
sărăcia populației, stagnarea reformelor;
4.Proasta administrare a finanțelor țării, datoria externa uriașă, lipsa banilor în vistierie, cheltuielile
iraționale ale curtii regale (madamme deficit) pentru activitățile mondene în timp ce în țara era în
deficit bugetar
5.Lezarea intereselor burgheziei, economie bazată pe manufacturi
6.Pierderea poziției statului ca putere colonială în urma războiului de 7 ani, oferirea de ajutor financiar
și militar revoluției americane care a reprezentat o investiţie proastă din punct de vedere financiar;
7.Răspândirea ideilor iluministe (Voiltaire, Rouseau, Diderout etc) care pledau pentru libertatea
individului, proprietate private, democrație, respectarea drepturilor cetățenilor, egalitatea stărilor,
lichidarea tiraniei aristocrației și monarhiei absolute, lichidarea relațiilor feudale, dezvoltarea
capitalismului, avântarea țării spre valul nou al revoluției industriale.
8.Necesitatea efectuarii unor reforme pentru îmbunătățirea situației financiare a statului l-a impus pe
regele Ludovic al XVI-lea să facă unele reforme.

1.Revoluția din 1789

În anii 1788- 1789 se încearca proiectul de abolire a privilegiilor fiscale ale nobililor și reforma justiției,
dar lovindu-se de rezistența aristocrației acest proiect a picat.
Astfel in lipsa de alternative regele convoacă Stările generale pentru a decide reforma regimului.
Pe data de 5 mai 1789 s-au reunit Stările generale. După principiile o stare, un vot această adunare nu a
putut intreprinde reforme căci starea a 3 era în dezavantaj or reformele o vizau anume pe aceasta care
reprezenta totul, dupa Emmanuel Sieyes. Așadar deputatii stării a 3 s-au constituit în Adunarea
nationala care în iulie se declara Adunarea constituantă. In Paris orășenimea s-a mobilizat și se
înarmează luând cu asalt și distrugând pe data de 14 iulie fortăreața Bastilia, orasul se
autoadministrează sub denumirea de Comuna Parisului de către revolutionari, totodată se organizează
o miliția burgheză sub conducerea marchizului de la Fayette. La data de 4 august Adunarea
Constituantă a votat desființarea tuturor privilegiilor feudale, astfel punându-se capăt în plan social
vechiului regim. Noile reforme se încheaga în Declarația drepturilor omului și cetățeanului care a
ratificat drepturile imuabile ale cetățeanului, astfel se îndeplinește un scop de ordin dogmatic al
revoluției.

2. Monarhie Constituțională 1789-1793

In 1791 se votează Constituția care a transformat Franța într-o monarhie constitutională de factură
liberală, în care regele domnea în virtutea legilor şi nu a dreptului divin. În urma constitutiei Adunarea
Constituantă se transforma în adunare legislativă, un important principiu al democrației moderne.
3. Proclamarea Republicii și “teroarea iacobină” 1793-1795
Revoluţia începută în Paris va purta imaginea unei revoluţii clasice, care cunoaştte o trecere cursivă de
la monarhia absolută, spre republică (aceasta având un ecou în Europa este pusa în pericol de către
monarhiile absolute prusace si austriece care complotau o mișcare contrarevoluționară cu regele
Ludovic, astfel Franța desființează monarhia la 10 august 1792 și declară război Austriei, la 20
septembrie câstiga bătălia de la Valmy, în următoarea zi proclama republica, ca peste un an să îl
execute pe rege. Infrângerile pe teren militar, criza internă, declanșarea unui război civil și neefectuarea
reformelor, guvernul Girondin este deturnat și executat prin ghilotinare. In locul acestora vin
montagnarzii care instituie dictatura (acest regim condus de iacobinii lui Robespiere au întrodus
marea teroare care viza contrarevoluționarii și adversarii guvernului și deși crează o noua constituție și
adoptă reforme acest regim este lichidat, sfârșind ghilotinat pe 9 thermidor de către convenția
Thermidoriana care elaborează la rândul său o Constituție în anul 1795.

4. Directoratul (1795-1799) și Consulatul lui Napoleon Bonaparte din 1799-1804

Se instituie un sistem cu numele de directorat (compus din 5 directori în frunte cu Barras). Acest
regim i-a permis lui Napoleon Bonaparte să urce ierarhiile puterii, prin înfrângerea rebeliunii din Paris,
asediul Toulonului și în victorioasa Campania din Ialia, incheiata cu pacea de la Campo Formio.
Victorios în Europa, Napoleon organizează Campania din Egipt, care a fost un eșec militar. La 18
brumar 1799 lovitura de stat a lui Napoleon, instaurează consulatul (1799- 1804), care consta din 3
consuli, el fiind cel principal, recâștigă teritoriile pierdute de directorat stabilizează administrația
internă, reîndreptățește biserica iar după ce este ales împarat de către popor prin referendum declară
imperiul (1804).

5. Primul Imperiu francez și Războiaele Napoleoniene 1804-1815

Epoca imperiului este apogeul civilizaţiei franceze, reprezentată de Napoleon. La 2 decembrie 1804
se declară împaratul Imperiului francez. În 1804 adoptă codul civil , ulterior, Comercial-1808, şi în
1811, Penal. Aproape concomitent crează banca națională a statului și desfășoară o politică externă
extrem de activă. În plan extern, micul caporal se afirmă în 1805 prin batalia de Austerlitz, în 1806
invadează Prusia, în 1807 semnează tratatul de la Tilsit, iar în 1808 cucerește Spania si Portugalia.
După ce declară în 1810 fondarea dinastiei de Bonaparte, organizează în 1812 campania din Rusia.
Puterile europene se consolidează în 1813 într-o alianță continentală și în Batalia națiunilor la Leipzig
francezii sunt înfrânți, dar nu distruși. La începutul anului 1814 Napoleon abdică, este exilat pe insula
Elba, dar în 1815 revine în Franța cu o nouă armată și preia puterea pentru 100 de zile . A urmat eșecul
bătăliei de la Waterloo și Imperiul francez se prăbușește irecuperabil. Napoleon a fost exilat definiti pe
insula Sf.Maria din sudul Oceanului Antlantic, unde și moare în 1821. La 9 iunie 1815 congresul de la
Viena limita hotarele Franței de până la revoluție. Rusia anexează Finlanda, Prusia – Westphalia, iar
Austria – Veneția și Lombardia (Milano). Polonia este împărțită între cele 3 puteri, fiind desființată ca
stat. Austria, Prusia și Rusia creazâ Sfânta Alianță care avea ca scop readucere Europei la situația de
pâna la războiele napolioniene și impiedicare răspânidrii ideilor republican și revoluționare în Europa.
Revoluţia franceză îşi are o mare însemnătate istorică:
1.A modernizat și schimbat radical Franța, a oferit umanității documente de o însemnatate universal,a
distrus sistemul feudal în Franța și a propulsat-o spre revoluția industrială.
2.A dat nastere unui proces ireversibil în Europa de noi revoluții sociale care sa lupte pentru drepturile
omului, fiind un îndemn pentru popoarele intregii lumi inclusiv cel românesc pentru lupta contra
sistemelor absolutist și nedrepte in unumele nemuritorului principiu de libertate egalitate si fraternitate.

Sarcini:
 1. Selectați noțiunile care se integrează în afirmația de mai jos:
Iluminiștii care și-au adus contribuția la pregădirea revoluției franceză au fost
Voltaire,  Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau, Denis Diderot, Robespierre, Jean Le Rond
d'Alembert
2. Ordonați formele de organizare politică cunoscute în Franța în perioada revoluției:

Direcoratul ( ), Imperiul ( ), republica ( ), monarhia absolută ( ), monarhia constituțională ( ),

consulatul ()

3. Identificați evenimentul istoric prezentat în imagine:

Căderea Bastiliei, Bătălia de la Waterloo, Încoronare împăratului Napoleon, Declarația

drepturilor omului și cetățeanului.

4. Apreciați prin Adevărat sau Fals:

Constituția din 1791 a proclamat Franța republică A/F
Coalițiile anti-franceză au urmărit impiedicarea răspânidrii Revoluției franceze în Europa
A/F
Prin ghilotinarea lui Ludivic al XVI Franța a devenit republică A/F
Ziua luării Bastiliei, 14 iulie a devenit sărbătoarea națională a Franței A/F

5. Completati afirmația prin alegerea răspunsului corect:

reprezintă consiliul celor 5 persoane care a guvernat Franța între 1795-1799
Consulat
Imperiu
Directorat
6. Identificați evenimentul istoric prezentat în imagine:
Lovitura de stat din 18 brumar (1799), Încoronare împăratului Napoleon (1804),
Revenirea din exilul de pe Elba (1815)
 7. Ordonați chronologic evenimentele:
Bătalia de la Borodino -
Pacea de la Tilsit-
Bătălia de Austerlitz -
Bătalia de la Waterloo -
Bătalia de la Leipzig –

8. Creați perechi logice

Codul civil – juridic
Banca naționala a Franței – fiscal
Introduce Bacalaureatul – educational
Aparat de stat centralizat – administrativ

9. Identificați în baza hărții statele incluse în sfera de control al Imperiului Francez:

Spania, statele germane, Suedia, Marea Britanie, statele italiene, Austria, Polonia,
Imperiul Otoman, Prusia, Rusia, Elveția

10. Alegeți răspunsurile corecte:

Scopul Sfintei Alianțe era……..

Unificarea politică a statelor germane și italiene

Suprimarea mișcărilor democratice și revoluționare

Lichidarea servituțiilor și privilegiilor feudale

Menținerea status-quo-ului în Europa