II.

OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

Secolul XX între democraţie şi totalitarism,
Ideologii şi practici politice în România şi în Europa

INTRODUCERE

Secolul XX reprezintă perioada din istoria omenirii în care principiile legate de democraţie şi
respectarea drepturilor omului s-au impus într-o mare parte a lumii. Acelaşi veac a cunoscut însă,
şi încălcări ale drepturilor omului în ţările în care au fost instaurate regimurile totalitare.
Partidele şi regimurile totalitare au fost principalii adversari ai drepturilor omului şi ai
democraţiei, între 1917 şi 1989, iar înfruntarea între democraţie şi totalitarism este una dintre
principalele caracteristici ale secolului XX.
IDEOLOGII ŞI PRACTICI TOTALITARE

În perioada interbelică s-a afirmat o formă nouă de organizare social – politică,

totalitarismul. Originile sale pot fi căutate în vechile guvernări de tip autoritar, scăderea nivelului
de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reacţiile faţă de modul cum s-au pus
bazele păcii au condus la apariţia unor mişcări extremiste şi la instaurarea în multe state europene
a unor regimuri dictatoriale. În acest context, îşi fac apariţia ideologiile extremiste: fascistă, nazistă
şi comunistă.
Trăsăturile specifice regimurilor totalitare au fost:
 controlul exercitat de către stat asupra societăţii;
 libertatea individului era considerabil redusă, acesta fiind supus autorităţii statului;
 liderul atotputernic şi partidul unic aveau un rol hotărâtor în statul totalitar;
 baza socială a regimului o constituia masele îndoctrinate politic cu ajutorul mijloacelor de
propagandă;
 controlul partidului şi al statului s-a manifestat şi asupra culturii şi a societăţii civile;
 în menţinerea regimurilor totalitare, un rol important l-a avut teroarea bazată pe diverse
mijloace de represiune;
 existenţa partidului unic şi a unui dictator în fruntea statului;
 lichidarea oricărei forme de opoziţie;
 toate regimurile totalitare erau adversare declarate ale democraţiei şi pluralismului, ale
drepturilor şi libertăţilor politice individuale;
 toţi dictatorii, Mussolini, Stalin sau Hitler, puneau în mişcare imense aparate
propagandistice, având drept scop, pe de o parte glorificarea imaginii conducătorului
suprem (cultul personalităţii), pe de altă parte atenta supraveghere a tot ceea ce putea
influenţa modul de gândire al oamenilor: filmul, ziarele, radioul, literatura;

1
 FASCISMUL
 mişcarea fascistă a apărut după încheierea Primului Război Mondial în condiţiile în care
Italia se găsea într-o criză profundă;
 aceasta era susţinută, atât de populaţia debusolată de război şi sărăcie, cât şi mulţi
industriaşi şi bancheri care sperau ca noua formaţiune politică să reprezinte o
contrapondere la ideile comuniste;
 Fascismul a apărut în Italia şi a îmbrăcat o formă corporatistă. Acesta preconiza o societate
organizată în grupuri profesionale numite corporaţii;
 pe plan politic corporatismul urmărea înlocuirea Parlamentului cu o adunare a delegaţiilor
corporațiilor, care ar fi trebuit în concepţia inițiatorilor să asigure prosperitatea tuturor
categoriilor sociale;
 fasciştii au pus mare accent pe naţionalism şi pe promisiunile de restaurare a onoarei
naţionale; printr-o propagandă abilă, fasciştii au urmărit în sufletul italienilor mândri de a fi
demni urmaşi ai Imperiului Roman.

PRACTICI POLITICE:
Fasciştii organizează „Marşul asupra Romei”, determinându-l pe regele Victor Emanuel al
III-lea, care se temea de tulburările sociale să demită guvernul şi să accepte numirea lui Mussolini
ca prim-ministru la 29 octombrie 1922.
O lună mai târziu, Parlamentul îi acordă puteri depline, iar în urma alegerilor din 6 aprilie
1924, Camera Deputaţilor devine majoritar fascistă, asigurându-i lui Mussolini toată puterea.
Mussolini a organizat statul după principiile corporatismului, activitatea sindicatelor a fost
redusă la tăcere, libertatea presei a fost suprimată, activitatea partidelor politice a fost interzisă.
- adversarii politici ai regimului au avut de înfruntat represiunea poliţiei politice fasciste (OVRA) şi
acţiunile tribunalului special înfiinţat în 1925 care stabilea ani grei de închisoare împotriva
adversarilor politici.
- propaganda fascistă susținea că a luat naştere statul corporatist care asigura prosperitatea
tuturor categoriilor sociale.
- pentru asigurarea maselor „Il Duce” a impus adoptarea unor măsuri şi programe care s-au
bucurat de susţinere populară, a încercat să controleze marele capital, să pună capăt abuzurilor şi
corupţiei, a luat măsuri împotriva Mafiei.
- antrenarea Italiei în agresiuni externe şi în Al Doilea Război Mondial, a determinat scăderea
popularităţii lui Mussolini şi retragerea sprijinului popular.
- a fost înlăturat de la putere în iulie 1943.

NAŢIONAL – SOCIALISMUL (NAZISMUL)

- ca ideologie nazismul a fost fundamentat de către Adolf Hitler, în lucrarea Mein Kampf.
- la baza acestei ideologii au stat naţionalismul exacerbat, rasismul şi antisemitismul.
- nazismul a apărut într-o perioadă dificilă pentru naţiunea germană: Germania fusese învinsă în
Primul Război Mondial, s-a considerat umilită prin prevederile tratatului de pace de la Versailles.
Germanii, considerau că „li s-a impus un dictat”, punea accent pe naţionalism şi pe promisiunile
de restaurare a onoarei naţionale.

2
- Hitler considera vinovat pentru problemele economice şi sociale ale Germaniei, sistemul
democraţiei parlamentare. Singura soluţie pe care o susținea Hitler era dictatura unui singur
partid, condus de un lider providenţial, care să supună naţiunea în numele binelui general.
- Hitler urmărea crearea unui imperiu (reich) care să-i cuprindă pe toți germanii, pentru că rasa
germană ar fi avut nevoie de „spaţiu vital”( rasa germană era rasă ariană, considerată superioară),
naţional-socialismul susţinea necesitatea cuceririi acestora prin război.
Spre deosebire de Mussolini, Hitler a făcut din rasism şi în special din antisemitism o
componentă esenţială a programului său. Evreii erau găsiţi vinovaţi de toate relele societăţii
germane şi de aceea naziştii susţineau eliminarea lor prin exterminare.
PRACTICI POLITICE:
- printr-o propagandă abilă, valorificând nemulţumirile populaţiei faţă de greutăţile din timpul
marii crize economice, Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani Condus de Adolf Hitler a
câştigat alegerile în anul 1932.
- preluarea puterii de către nazişti are loc în ianuarie 1933, când preşedintele Hindenburg l-a
numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler.
- având majoritatea în Parlament, Adolf Hitler a obţinut puterile dictatoriale în martie 1933, fapt
ce semnifica sfârşitul republicii de la Weimar şi instaurarea dictaturii naziste în Germania.
- primele măsuri luate de Hitler i-a vizat pe adversarii politici: toate partidele au fost scoase în
afara legii cu excepţia partidului naţional-socialist, mişcarea sindicală a fost distrusă, au fost
eliminaţi adversarii din propriul partid („noaptea cuțitelor lungi”).
- în anul 1934, după moartea preşedintelui Hindenburg, Hitler instalat în funcţia de cancelar, a
preluat şi atribuţiile acestuia, a fost investit cu puteri sporite, proclamându-se führer (conducător).
- germanii au fost înregimentaţi în organizaţii controlate de Partidul Naţional Socialist al
Muncitorilor Germani precum Frontul Muncii, care a înlocuit sindicatele sau Tineretul Hitlerist
(tineretul era educat în spiritul unui devotament faţă de regim).
- presa a fost cenzurată, cultura subordonată scopurilor regimului, iar propaganda regimului prin
publicaţii, radio, cinematografe s-a intensificat.
- controlul regimului a fost instituit şi asupra bisericii. Aceasta a fost supusă persecuţiilor din
cauza valorilor promovate de creştinism, iubire şi respect faţă de aproapele tău, care constituiau
contrariul valorilor promovate de naționalism-socialism.
- temuta poliţie politică a regimului, Gestapo, supraveghea orice activitate.
- regimul naţional socialist a transformat antisemitismul în politică de stat. A început
discriminarea evreilor care au fost înlăturaţi din slujbe, au fost supuşi legilor rasiale (legile de la
Nürenberg) şi cărora le-au fost interzise drepturile politice şi civile. Crimele naziştilor asupra
evreilor nevinovaţi s-au înmulţit, aşa cum s-a întâmplat în data de 9-10 noiembrie 1938, când mulţi
au fost ucişi în „noaptea de cristal”. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, în anul 1942,
regimul hitlerist a hotărât să aplice soluţia finală împotriva evreilor. Astfel, a început drama
holocaustului (shoah) până în 1945 fiind ucişi aproximativ 6 milioane de evrei proveniţi atât din
Germania, cât şi dinţările ocupate de nazişti în lagăre de concentrare precum cele de la Auschwitz,
Treblinka sau Maidanek.

3
 COMUNISMUL

- originea ideologiei comuniste se găsește în operele lui K. Marx, în lucrarea „Manifestul Partidului
Comunist”, în care a fundamentat teoria „luptei de clasă”.
- Marx susținea că societatea comunistă se va edifica mai întâi în ţările dezvoltate, în care
proletariatul va prelua pe cale revoluţionară puterea de la burghezie.
- Lenin a dezvoltat teoria marxistă susţinând că revoluţia proletară poate să iasă victorioasă şi într-
un stat mai puţin dezvoltat cum era Rusia.
- în concepția lui Lenin, comuniştii reprezintă avangarda proletariatului.
- ideologia comunistă promitea oamenilor o schimbare totală a modului de viaţă prin realizarea
unei societăţi fără clase, în care să fie instaurate egalitatea şi dreptatea.
- comunismul promova:
a) desființarea proprietății private și înlăturarea burgheziei;
b) colectivizarea, naționalizarea și industrializarea;
c) instaurarea dictaturii proletariatului;
d) edificarea societății capitaliste;
- muncitorii de pretutindeni erau încurajați să lupte împotriva statului capitalist şi a tuturor
inamicilor poporului.
PRACTICI POLITICE:

- în februarie 1917 în Rusia a izbucnit revoluția. A fost instaurat un guvern provizoriu și țarul
Nicolae al II-lea a abdicat.
- la 25 octombrie/7 noiembrie 1917 bolșevicii conduși de Lenin au declanșat lovitura de stat de la
Petrograd, considerată actul de naștere al statului sovietic.
- primul regim comunist s-a instaurat în Rusia în octombrie 1917, sub conducerea lui Lenin.
- între 1918 şi 1921 s-a desfăşurat un război civil între partizanii vechiului regim (albii) şi
susținătorii bolșevicilor (roșii).
- toate domeniile de activitate au fost organizate conform concepţiei lui Lenin, expusă în Tezele din
Aprilie 1917.
- bolşevicii au dezlănţuit teroarea, orice formă de opoziţie a fost desfiinţată, a fost interzisă
funcţionarea tuturor partidelor, în afara celui comunist rus, denumit apoi Partidul Comunist al
Uniunii Sovietice.
- a fost creată în anul 1917 poliţia politică a regimului: C.E.K.A., N.K.V.D., apoi K.G.B.
- a fost suprimată libertatea presei, decretată munca obligatorie şi înfiinţată Armata Roşie, cu
ajutorul căreia s-a asigurat ordinea internă şi a fost respinsă intervenţia străină.
- în 1922 s-a format Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.).
- teroarea s-a intensificat în perioada în care la conducere s-a aflat Iosif Vissarionovici Stalin (1924 -
1953).
- Stalin a impus o economie centralizată şi planificată:
 în 1929 s-a trecut la colectivizarea forţată a agriculturii căreia i-au căzut victime milioane de
țărani ce nu voiau să-şi cedeze pământul .
 are loc industrializarea forțată şi planificarea producţiei prin planurile cincinale.
 opozanţii politici, fie au fost trimişi la închisoare, fie în lagăre de muncă forţată (gulaguri)
unde au murit milioane de oameni.

4
  cultul personalităţii lui Stalin, a căpătat proporţii fără precedent, presa era cenzurată, iar
întreaga creaţie culturală se găsea în slujba intereselor partidului comunist al Uniunii
Sovietice şi ale dictatorului.
- după moartea lui Stalin, noul secretar general al partidului, Nikita Hruşciov, a dezvăluit în 1956
unele crime ale lui Stalin şi a condamnat cultul personalităţii acestuia.
- în 1985, Mihail Gorbaciov, a iniţiat politica „Reconstrucţie şi Deschidere” prin care a încercat
reformarea partidului şi a statului sovietic.
- aceste măsuri au accelerat prăbușirea regimurilor comuniste din Europa;
- în anul 1989 s-au prăbușit regimurile comuniste, din majoritatea statelor europene.
- în Uniunea Sovietică criza nu a putut fi depăşită, comunismul s-a prăbuşit, iar statul s-a
destrămat în 1991.
CARACTERISTICILE DEMOCRATICE

- practica democraţiei liberale implica existenţa regimurilor constituţionale.

- principalele trăsături ale regimului democratic sunt:
 principiul separației puterilor în stat(legislativă, executivă, judecătorească).;
 suveranitatea poporului. Toate regimurile de democraţie liberală considerau că naţiunea
este sursa suveranităţii. Pentru punerea în aplicare a acestui principiu, constituţiile au
prevăzut votul universal;
 respectarea drepturilor și a libertăților cetățenești. Într-o democrație liberală, libertatea de
exprimare este un drept fundamental. Toate opiniile pot fi exprimate, chiar dacă ele sunt
sau nu favorabile guvernării.
- alte drepturi și libertăți susținute de un regim democratic sunt:
 egalitatea în fața legii;
 libertatea de întrunire
 libertatea presei.
- pluralismul politic. Într-un regim de democraţie liberală există mai multe partide ce se înfruntau
periodic în alegeri.
- economie de piață și statul de drept;

PRACTICI POLITICE DEMOCRATICE

- În secolul XX se mențin și se consolidează regimuri democratice în state europene precum Franța

și Marea Britanie.
- Regimuri democratice s-au instaurat și în unele dintre statele nou constituite precum
Cehoslovacia și se consolidează în țările nordice precum Danemarca, Suedia și Norvegia.
- Aceste regimuri au aplicat o serie de principii democratice astfel încât putem spune că sunt
promovate practici politice democratice.
- Practica democratică presupune existența regimurilor constituționale.
- În Marea Britanie democrația parlamentară se consolidează și prin adoptarea votului universal în
anul 1918.
- Pluripartidismul este consolidat. Pe scena politică s-au afirmat mai multe partide, un rol
important avându-l după 1918 Partidul Conservator și Partidul Laburist.
- Un rol important în consolidarea regimului democratic în Marea Britanie prin măsurile luate, l-au
avut prim-miniștri Winston Churchill și Margaret Thatcher.

5
- În Franța, între 1918 și 1940 regimul democratic republican s-a caracterizat prin instabilitate
guvernamentală.
- O practică politică cu rol important în consolidarea regimului democratic a fost reforma
constituțională din 1962 care a stabilit ca președintele Franței să fie ales de cetățeni prin vot
universal, nu de către un colegiu electoral ca până atunci.
- Pentru a bloca ascensiunea extremismului s-au format coaliții de partide precum: Blocul Național
și Uniunea Națională.
- După Al Doilea Război Mondial a fost adoptată o nouă Constituție care instituia un sistem
parlamentar clasic.
- Aceste regimuri politice democratice au pus în practică garantarea și respectarea drepturilor
fundamentale ale omului (libertatea individuală, libertatea de exprimare, dreptul la proprietate,
dreptul la asociere etc.).

IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA

Pe parcursul secolului XX România, asemenea altor state europene, cunoaște atât regimuri
democratice, cât și regimuri autoritare și totalitare.
După Marea Unire din 1918, România face pași importanți în direcția consolidării
democrației.
Factori care au contribuit la afirmarea democraţiei româneşti:
- adoptarea în anul 1918 a votului universal pentru bărbați de la 21 de ani;
- Constituția din 1923, unde erau consfințite drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi se preciza separaţia
puterilor în stat (legislativă, executivă şi judecătorească);
- sistemul pluripartidist (au apărut partide politice noi, precum Partidul Țărănesc în 1918, dar și
partide ale minorităților). S-au consolidat Partidul Național liberal și Partidul Național Țărănesc;
- mutaţii produse în mentalitatea colectivă;
- afirmarea spiritului civic;
- diversificarea mijloacelor de informare;
- eliminarea rotativei guvernamentale;
- organizarea periodică a alegerilor parlamentare;
LIBERALISMUL
- este o ideologie care s-a manifestat în cadrul statului de drept, într-un regim democratic;
- a susținut separarea puterilor în stat, drepturi și libertăți cetățenești, pluralismul opiniilor;
- a fost promovat de Partidul National Liberal, susținător al regimului democratic.
- PNL reprezenta interesele burgheziei industriale şi financiare, precum şi ale unor meseriaşi şi
intelectuali;
- în perioada interbelică la conducerea PNL s-au aflat I.I.C Brătianu (1909-1927), Vintilă Brătianu
(1927-1930), I.G. Duca (1930-1933), Constantin I.C. Brătianu (1934-1947);
- organul central de presă era „Viitorul”;
- principalii teoreticieni ai ideologiei liberale au fost Ștefan Zeletin şi Vintilă Brătianu;
- liberalii erau adepții politicii „prin noi înșine” (dezvoltarea industriei naţionale, prin valorificarea
potențialului economic și uman intern);
- susțineau respectarea echilibrul social;
- PNL era adept al democrației parlamentare;
- a dominat scena politică interbelică;

6
- de numele partidului se leagă:
 înfăptuirea Marii Unirii
 Constituția din 1923
 legile de unificare legislativă, judecătorească, a învățământului;

ŢĂRĂNISMUL

- era susținut de Partidul Țărănesc, care s-a înființat în 1918.

- acesta reprezenta interesele lumii satelor: învățători, preoți, țărani;
- între fruntașii acestui partid se aflau: Ion Mihalache, Constantin Stere, Virgil Madgearu;
- țărănismul punea accent pe dezvoltarea agriculturii, pe ridicarea nivelului cultural al satelor;
- în plan politic se pronunţa pentru realizarea statului ţărănesc;
- în 1926 are loc fuziunea Partidului Ţărănesc cu a Partidul Național Român constituindu-se
Partidul Naţional Ţărănesc (P.N.Ţ.) prezidat de Iuliu Maniu;
- P.N.Ţ. adept al democraţiei parlamentare;
- îşi întemeia doctrina pe principiul economic al „Porţilor deschise”;
- după o intensă campanie împotriva guvernului liberal, culminând cu Marea Adunare de la Alba-
Iulia din 6 mai 1928, naţional-ţărăniştii au fost chemaţi la guvernare;
- la alegerile din noiembrie 1928 au obţinut cea mai categorică victorie electorală cu 77,76 % din
voturi;
- guvernările dintre 1928-1931 şi 1932-1933 au coincis cu marea criză economică, fapt ce le-a
afectat popularitatea;
- în 1933 au renunţat la politica„Porţilor deschise”;
- s-au pronunţat pentru apărarea regimului democratic;

Factori care au influențat în mod negativ democrația:

- subiectivismul unor politicieni;

- abuzurile administraţiei în timpul alegerilor în perioada 1919-1937;
- regele a dizolvat de 8 ori Parlamentul prin decret regal, înainte de termenul legal de 4 ani, fapt ce
a afectat regimul democratic;
- legea electorală din 1926 stabilea că partidul care obţinea minim 40 % din voturi primea 50 % din
totalul mandatelor în Adunarea Deputaţilor, cealaltă jumătate împărţindu-se proporţional între
toate partidele, inclusiv cel câştigător;
- amestecul tot mai insistent al regelui Carol al II-lea după 1930 în activitatea de guvernare cu
scopul introducerii regimului de autoritate monarhică;
- ascensiunea organizaţiilor de extremă dreapta, fapt care a condus la practici antidemocratice
precum: amenințarea, şantajul, violenţa, crima (asasinarea lui I.G. Duca în 1933, Armand Călinescu
în 1939, Nicolae Iorga în 1940);

7
 EXTREMISMUL ÎN ROMÂNIA

a) NAŢIONALISMUL

- era ideologia extremei drepte, reprezentată de Liga Apărării Naţional Creştină, întemeiată de A.
C. Cuza în 1923 şi Legiunea Arhanghelului Mihail, înfiinţată de Corneliu Zelea Codreanu;
- aceste formațiuni nu se bazau:
 pe o ideologie clară
 promovau antisemitismul, anticomunismul și misticismul
 foloseau formațiuni paramilitare, care adeseori recurgeau la violențe
 promovau ura și intoleranța
 se pronunțau împotriva democrației parlamentare
Liga Apărării Național-Creștine
- nu a reuşit să se impună pe scena politică;
- membrii acestor organizaţii proveneau din rândurile burgheziei române aflată la concurenţă cu
cea evreiască, din rândurile intelectualilor, al studenţilor, al țăranilor şi al oamenilor săraci;
- a fuzionat în 1935 cu Partidul Naţional Agrar, formând Partidul Național Creștin;
- acest partid a jucat un rol modest, fiind folosit de Carol al II-lea în manevrele pentru instaurarea
regimului autoritar;

Legiunea Arhanghelului Mihail

- legionarii spuneau că responsabilitatea dificultăţilor din ţară aparţine sistemului democratic de

guvernământ şi a partidelor politice;
- erau adepți ai regimului totalitar;
- propuneau soluții radicale, precum ştergerea datoriilor făcute la bănci şi cămătari, stârpirea
hoţiei, ameliorarea situaţiei materiale a populaţiei;
- pentru atragerea cetăţenilor, foloseau diverse modalităţi: procesiuni religioase, repararea sau
construirea unor biserici sau troiţe, organizarea unor tabere de muncă, cantine şi magazine pentru
muncitori;
- Garda de Fier, constituită în 1930, a fost interzisă de către guvernul liberal la 9 decembrie 1933;
- la 29 decembrie 1933 îl asasinează pe primul ministru I.G. Duca;
- în 1934 participă la viaţa politică sub numele de „Partidul Totul Pentru Ţară”;
- la alegerile parlamentare din 1937 legionarii s-au situat pe poziţia a treia cu 15,57%, într-un
context favorabil;
- în1938 toate partidele politice sunt dizolvate prin decret regal;
- legionarii au ajuns la putere în septembrie 1940, au instaurat un regim dictatorial, au promovat o
politică profund antidemocratică;

8
b) COMUNISMUL (EXTREMISMUL DE STÂNGA ÎN ROMÂNIA)

- a fost reprezentat de Partidul Comunist din România (P.C.R.);

- acest partid a fost înființat în 1921;
- comunismul urmărea:
 instaurarea dictaturii proletariatului
 lichidarea proprietății private
 naționalizarea mijloacelor de producție şi trecerea lor în proprietatea colectivă;
- acest partid nu a găsit susținere în România din mai multe cauze:
 numărul mic de membrii;
 numărul relativ mic de muncitori;
 ideile nerealiste din program;
 puternicul sentiment de proprietate al țărănimii
- Partidul Comunist din România era o secţie a Internaţionalei a III-a Comuniste, aflată în slujba
URSS.
- P.C.R. a susţinut că România este „stat multinaţional” şi instiga la tulburări, mai ales în Basarabia;
- acest partid a fost scos în afara legii în 1924;
- între 1924 şi 1944, acționează în ilegalitate;
- influența sa este restrânsă, partidul având circa 1000 de membrii, cei mai mulţi provenind din
rândul minorităților naționale;

CONCLUZII

În confruntarea dintre democrație și totalitarism în secolul XX la nivel european, au

triumfat regimurile democratice deoarece au garantat și respectat drepturile și libertățile
fundamentale ale omului.
Principiile democratice au permis progresul în toate domeniile deoarece asigură
participarea tuturor membrilor societății.
S-a impus superioritatea ideologiei democratice în raport cu ideologiile apărute de-a lungul
istoriei.