Principatele Romane ca miza a problemei orientale La inceputul secolului XIX apar imagini noi in spatiul Moldovei si Tarii Romanesti

determinate de raporturile dintre Imperiul Otoman, Rusia si puterile Europei occidentale Franta si Marea Britanie profund modificate de revolutie si razboaiele napoleniene, de razboaiele ruso-turce care iau sfarsit odata cu caderea Imperiului Otoman. O jumatate de secol de conflicte apasa asupra spatiului moldo-valah, solidar cu miscarile de eliberare a nationalitatilor din Balcani. Situatia Principatelor romane in prima jumatate a secolului XIX ne introduce in chestiunea orientala. Raporturile de forte dintre Imp Ot si Rusia au evoluat in favoarea puterii ruse. Atractia pentru Rusia intra in concurenta cu atractia exersata de ideile politice liberale. Principatele sunt un camp de lupta si de competitie ideologica. Criza orientala Relatiile dintre Marile Puteri ale vremii au fost marcate de declinul Imperiului Otoman. Acest declin este legat si de ascensiunea in forta a imperiului rus in Balcani. Competitia se afla in centrul relatiilor dintre francezi, care isi protejeaza interesele in orient, si englezii care protejeaza drumul indiei, in timp ce Austria isi propune sa limiteze afirmarea hegemoniei ruse in estul Europei. La sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX se desfasoara aproape continuu razboaie ruso-turce. La sfarsitul secolului XVIII, campul de influenta al Rusiei creste in detrimentul Imperiului otoman. In 1774, prin tratatul incheiat intre Rusia si Imperiul Otoman la Kuciuc-Kainargi, Ecaterina II obtine concesiile care vor directiona modalitatile interventiilor rusesti in Imperiul Otoman. Expansiunea teritoriala este exprimata prin ocuparea hanatului Crimeei si a teritoriului dintre Bug si Nistru Rusia obtine astfel dreptul de navigatie pe Marea Neagra si Stramtori. Dupa pacea de la Kuciuc-Kainargi care nu rezolvase diferentele internationale, problema orientala se complica in functie de noile desfasurari militre. Imperiul rus si monarhia austriaca manifesta in continuare tendinte expansioniste, iar Franta si Anglia devin tot mai active in aria stapanirilor orientale. Proiectul dacic Ecaterina II propune crearea unui stat tampon intre cele trei mari imperii sub numele de Dacia, format din Moldova si T Rom, sub un suveran de religie crestina. Statul urma sa fie independent, fara a putea sa fie incorporat de Rusia sau Austria ori sa cada sub o alta dependenta. Atat acest proiect, cat si proiectul grec al Ecaterinei II s-au lovit de asperitatile problemei orientale imprejurare care face ca regatul dacic sa ramana doar o cunoastere a destinului comun al tarilor romane. In urma pacilor care incheie confruntarile dintre marile puteri, Rusia la 28 mai 1812, incorporeaza teritoriul dintre Nistru si Prut, asa cum in 1775, Austria anexase Bucovina. Pentru Principate, bilantul acestei etape din istoria problemei orientale in secolul XVIII indica sub aspectul revendicarilor romanesti un progres.

Conventia de la Akkerman 1826 Prevederi: - alegerea domnilor dintre boierii pamanteni pe o durata de 7 ani : domnul impreuna cu boierii si divanurile vor stabili impozitele si platile anuale ale Moldovei si Valahiei luand cs baza regulamentele care au fost stabilite in urma hatierifului 1802. - Poarta, va scuti timp de 2 ani Principatele de tributurile si redeventele pe care trebuie sa i le plateasca - Divanurile din Moldova si T rom vor lua masurile necesare pt aimbunati situatia principatelor date lor in grija, si aceste masuri vor constitui obiectul unui regulament general pt fiecare provincie, regulament care va fi pus imediat in functiune. Tratatul de la Adrianopol 1829 Prevederile conventiei de la Akkerman sunt confirmate, rusii obtinand consolidarea protectoratului, in conditiile in care Moldova si T Rom raman sub suzeranitatea Portii. -Rusia negociaza libertatea traversarii stramtorilor pentru navele de marfuri. In urma acestui tratat, otomanii isi retrag garnizoanele de la Turnu, Giurgiu si Braila. Semnul suplimentar al unei separari intre spatiul aflat sub controlul rus si restul imperiului este instaurarea unei carantine de-a lungul Dunarii. - reorganizarea celor doua Principate este incredintata rusilor, care impun o serie de regulamente administrative, dupa consultarea adunarii boierilor, prezidata de contele rus Kisseleff. Conventia de la Balta Liman 1849. Dupa infrangerea revolutiei de la 1848-49, Poarta va semna Conventia de la Balta Liman, prin care domnii Principatelor sunt alesi de Rusia si de catre Poarta pe o perioada de 7 ani. Adunarile sunt inlocuite de divane ale caror membrii sunt numiti de domni si de guvernul otoman. Trupele ruse vor ramane in Principate pana in 1851. Sf revolutiilor deschide calea exilului. Insa aceasta nu inseamna abandonarea luptei. Exilul pastreaza visele Revolutiei: acela al lui Balcescu, care va miza pe contactele cu republicanii francezi si cu Mazzini. -Timpul exilului este timpul perfectionarii discursului romanesc asupra dreptului, care asaza vechile capitulatii incheiate cu Poarta in cadrul conceptual al dreptului international contemporan. Principatele intre diplomatie si razboi Izbucinrea Razboiului Crimeii intre Rusia si Imp ot a marcat o noua faza a problemei orientale. In 1856 s-a desfasurat Congresul de la Paris care a pus capat razboiului. Coalitia Frantei, Marii Britanii, Austriei si a Sardiniei, care a intervenit pe langa turci, impotriva rusilor, a blocat expansionismul rusilor in Balcani. -Tratatul de la Paris favorizeaza Principatele si aduce modificari statutului politico-juridic. -Reprezentantul Frantei, contele Walewski, a ridicat in cadrul congresului chestiunea Unirii Principatelor sub un print strain. Congresul s-a impartit in 2 tabere: prounionista (Fr, Rusia, Sardinia, Prusia) si anitunionista (Austria, Turcia, la care se adauga Anglia). Problema esentiala a romanilor in relatiile internationale ale acelui moment ramanea Unirea. Tocmai hotararea congresului privitoare la consultarea dorintelor romanilor este cea care ne ingaduie sa tragem concluzia ca tratatul de la Paris a favorizat lupta romanilor pt unire. Aplicarea clauzelor tratatului de la Paris, privind reorganizarea Principatelor se realizeaza in 3 ani de lupte si negocieri cu Marile Puteri. Prima miza este aceea a alegerii adunarilor din

1857, atat in Moldova cat si in T Rom. Constantinopolul intra in scena si falsfica alegerile. In iulie 1857 Napoleon III ameninta cu ruperea relatiilor cu Poarta. Poarta refuza sa accepte revendicarea Unirii, pe care o considera contrara clauzelor tratatului de la Paris. Acordul se incheie in august 1858, MBr si Rusia sfarsesc prin a se pune de acord cu pozitiile Frantei pt a preveni tulburari grave in Moldo-Valahia si este ratificat in cadrul tratatului de la Londra. Principatele raman sub suzeranitatea Portii si sub garantia puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris. Infaptuirea unirii la 24 ian 1859, prin dubla alegere a domnitorului AL Ioan Cuza pune puterile garantate in fata faptului implinit. * Consecintele crizei orientale Congresul de la Berlin, care s-a deschis la 1/13 iunie 1878, a revizuit tratatul de la San Stefano pt a micsora influenta Rusiei in Europa de SE -Tratatul final, semnat la 1/13 iulie recunostea independenta Romaniei, dar punea 2 conditii: eliminarea restrictiilor religioase in exercitarea drepturilor politice si civile cuprinse in art 7 al Constitutiei din 1866 si acceptarea retrocedarii sudului Basarabiei de catre Rusia. In compensatie, Romania urma sa primeasca Delta Dunarii, Insula Serpilor si Dobrogea. Pt Romania, rezultatul cel mai important al Congresului din Berlin a fost recunoasterea independentei, astfel Romania devine un stat egal in drepturi cu alte state. Romania a reusit astfel sa rupa legatura juridica cu Imp Ot. Obtinerea independentei a permis politicienilor si intelectualilor romani sa-si indrepte atentia asupra desavarsirii natiunii. O alta consecinta a independentei a fost proclamarea Romaniei ca regat si a lui Carol ca rege la 14/26 martie 1881.