1

rile Romne ntre diplomaie i conflict

Lectia 1
Situaia internaional ntre secolele XIV-XVII
Polonia i Ungaria duc o politic expansionist spre rsrit i sud-est datorit creterii
forei lor militare, amenintand si Tarile Romne;
La jumtatea secolului al XIV-lea declinul Hoardei de Aur a favorizat creterea puterii
Poloniei, Lituaniei, Ungariei i cnezatului Moscovei;
n secolul al XIV-lea a nceput expansiunea otomanilor n Peninula Balcanic, iar la
sfritul acestui secol au ajuns la Dunre ameninnd rile Romne;
Factorii carau favorizat consolidarea puterii otomane:
- divizarea aratelor bulgare;
- luptele interne din Imperiul Bizantin;
- descompunerea aratului srb.
n secolul al XV-lea, n sud-estul Europei, situaia internaional a fost influenat de
expansiunea otoman;
Secolul al XVI-lea a fost epoca de apogeu a puterii i expansiunii otomane:
- Ungaria a fost zdrobit n btlia de la Mohacs(1526) i partea sudic a fost
transformat n paalc(1541), partea nordic fiind ocupat de Imperiul
Habsburgic, iar Transilania a devenit principat autonom sub suzeranitate
otoman;
Situaia internaional a rilor Romne, n a doua jumtate a sec. XVI a fost influenat
n mod direct de:
- lupta dintre Imperiul Otoman i Imperiul Habsburgic pentru dominaia Europei
Centrale;
- atitudinea aparte a Poloniei. n general, ostil habsburgilor, prudent fa de
turci, interesat n asigurarea unei influene proprii n rile Romne, n primul
rnd n Moldova.
Intervenia habsburgilor n Transilvania a provocat nemulumiri Poloniei, dar mai ales
Imperiului Otoman;
Poarta a intensificat operaiunile militare mpotriva imperialilor(habsburgilor), a ocupat i
transformat Banatul n paalc (1552);
Pentru a lupta mpotriva expansiunii otomane rile cretine, Austria, Spania, ducatele de
Mantua, Ferrara i Toscana, dar i papalitatea au format Liga Sfanta . n aceast
conjuctur extern, Mihai Viteazul a ocupat tronul rii Romneti (1593-1601);
Obiective ale politicii externe: - apararea independentei/autonomiei;
- apararea integritatii teriotoriale.
Mijloacele folosite:
a) razboaiele in sec al XIV-lea al XVI-lea cu precadere, dar si actiunile diplomatice la care
s-a recurs atunci cand disproportia de mijloace intre ele si inamic era evidenta;
b) diplomatia cu precadere incepand din sec. al XVII-lea, actiunile militare fiind aproape
inexistente.
Raporturile rilor Romne cu Imperiul Otoman
Neavnd suficiente fore militare pentru a lupta mpotriva turcilor, strategia militar a romnilor
era n principal una defensiv i urmrea s mpiedice Poarta s instaureze la nord de Dunre
regimul de paalc (Casa Islamului). Domnitorii romni au urmrit s evite btliile cu turcii n
cmp deschis i au aplicat o tactic militar proprie numit tactica pmntului prjolit, ceea
ce nsemna c populaia se retrgea n locuri mai ferite, distrugea recoltele, incendia asezarile i
ataca detaamentele turceti trimise dup prad, punnd n pericol aprovizionarea armatei
otomane. Aceast tactic a fost folosit de Vlad epe n 1462 mpotriva sultanului Mahomed al
II-lea, dar i de tefan cel Mare, tot mpotriva acestui sultan, n 1476;
rile Romne s-au integrat ca factor important n cruciadele trzii i prin aciunile lor militare
au intrat n atenia opiniei publice europene. Fora lor militar a fost luat n calcul n mai toate
proiectele de cruciad.
n sec.XIV- prima jumtate a sec.XVI(1541), Imperiul Otoman n-a cutat s impun dominaia
efectiv asupra rilor romne(regim tributar)

2
n a doua jumtate a secolului al XVI-lea, raiunile politio-militare au fost nlocuite cu raiuni
economice: rile romne au devenit baz de aprovizionare pentru armata i Imperiul
Otoman(regimul vasalic).
Regimul dominaiei otomane:
A. Forme:
a) regim tributar, adic plata anual a unui tribut ca rscumprare a pcii(Casa Pacii).
Domnitorii si pastrau atributiile, suveranitatea, incheiau tratate de aliante. ara Romneasc a
nceput s plteasc tribut n 1417(Mircea cel Btrn), iar dup 1420 a pltit constant i
accentuat dup 1462. Moldova ncepnd cu 1456(Petru Aron), accentuat dup 1484.
b) regimul vasalic, adic accentuarea dominaiei otomane i creterea obligaiilor economice:
tributul(haraciul) i obligaiile militare
- 1526, ara Romneasc,1538, Moldova.
B. Statul juridic internaional al rilor Romne fa de Poart
rile Romne au fcut parte, conform dreptului islamic, din Casa Pcii, situat ntre Casa
Islamului (dispariia statalitii i impunerea stpnirii otomane) i Casa Rzboiului. La baza
raporturilor romno-turceti n epoca medieval s-au aflat tratate speciale, numite capitulatii
(carti de juramant, acte de pace) si firmane, acte elaborate de cancelaria otomana cu privire la
un stat vasal, semnat de vizir si avand pecetea sultanului. Acestea se refereau la respectarea
autonomiei, pstrarea nealterat a entitii statale, neamestecul n treburile interne,
intangibilitatea teritoriului propriu supus autoconducerii n schimbul unor obligaii economice din
partea rilor Romne.
Regimul economic al dominaiei otomane(din a doua jumatate a sec. al XVI-lea) a nsemnat
plata:
- haraciului care iniial era o rscumprare a pcii ca mai apoi s devin simbolul
suzeranitii otomane(iar dup instaurarea dominaiei otomane s se transforme ntr-un
simplu impozit, asemntor birului);
- pecheurile-daruri oficiale pentru sultan i marii dregtori;
- mucarerul - pentru confirmarea domniei;
- obligaii de aprovizionare- vnzri prefereniale ctre Imp. Otoman;
- obligaii militare-sprijinirea Porii cu soldai i salahori n perioada campaniilor militare;
- obligaii de munc i transport.
De ce n-au cucerit otomanii Tarile Romane?
La sfarsitul secolului al XIV-lea si in secolul al XV lea, marile puteri din regiune aveau
interesul de a le pastra ca si state-tampon intre ele si Poarta.
Domnii romni opun o putrnica rezistenta in fata otomanilor;
Tarile Romne nu erau pe directia principala de naintare a Imperiului otoman spre centrul
Europei.
Teritorii romneti sub administraie(cucerite) otoman:
Aceste teritorii aveau rolul de a asigura supravegherea micrilor domnitorului/voievodului i
de a exercita control direct asupra punctelor economice i strategice care asigurau dominaia
otoman n zon.
Dobrogea: cucerit n urma campaniilor din 1417 i 1420;
Chilia i Cetatea Alb, 1484;Tighina, 1538-cucerit i transformat n complex militar
turcesc(Bender); Brila, 1538-1541;Cetatea Giurgiu, 1546; Cetatea Timioarei, 1552;
Tarile Romane s-au integrat ca un factor important in cruciada tarzie si, prin actiunile lor
militare, au intrat in atentia opiniei publice europene. Forta lor militara a fost luata in calcul in
mai toate proiectele de cruciada.
La sfarsitul secolului al XIV-lea, Imperiul Otoman ajunsese pe linia Dunarii, dupa victoriile
impotriva bizantinilor, sarbilor si bulgarilor, ale caror state sunt desfiintate. Tarile Romane
deveneau, la randul lor, obiect al expansiunii otomane, care isi propunea, de fapt, sa ajunga, prin
Belgrad si Viena, in inima Europei. In aceste conditii, desi in anumite momente Poarta a incercat
sa transforme Tarile Romane in pasalacuri, pentru otomani s-a dovedit, in cele din urma, mai
profitabil din punct de vedere economic, dar si politic si militar, sa permita conservarea
autonomiei spatiului romanesc. Aceasta optiune a devenit cea mai potrivit pentru otomani si in
conditiile rezistentei indelungate pe care au intampinat-o la nord de Dunare.

3
De altfel, pe tot parcursul Evului Mediu, tipul de razboi purtat de Tarile Romane cu otomanii
ar putea fi caracterizat drept "conflict asimetric", intrucat inferioritatea armata ii obliga pe
romani sa duca un razboi de uzura, indelungat, al carui rezultat final este silirea adversarului sa
accepte o pace care le este relativ favorabila.
Lectia a II-a
MIRCEA CEL BTRN(1386-1418), domn al rii Romneti
Primul domn romn care a promovat o politica de cruciada a fost Mircea cel Batrn. n faa
ameninrii turcilor, el a luat sub autoritatea sa Dobrogea(1388).
Actiuni diplomatice
Mircea cel Btrn a ncercat s contracareze relaiile ncordate cu Sigismund de Luxemburg,
regele Ungariei, al cror obiect era Banatul de Severin, ncheind, prin intermediul lui Petru
Muat, domnul Moldovei, o alian cu Vladislav Iagello, regele Poloniei1389. In atari conditii,
Mircea cel Batran promoveaza politica "blocului romanesc", care viza o colaborare cu domnii
moldoveni Petru Musat si Alexandru cel Bun. Astfel, prin intermediul lui Petru Musat, domnul
Tarii Romanesti incheie, in conditii de deplina egalitate, o alianta cu Vladislav Jagello, regele
Poloniei (Tratatul de la Radom, semnat in decembrie 1389 si ratificat la Lublin, in ianuarie
1390). Acest tratat era indreptat impotriva regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Fiecare parte promitea celeilalte, la cere, ajutor cu toata puterea si fortele sale, in contra
atacului si incursiunii vrajmasesti a regelui Ungariei si a vasalilor sai si a oricaruia dintre supusii
lui.
Efectele in plan politic ale acestui tratat ca si cresterea amenintarii otomane au avut menirea de
a schimba atitudinea regelui maghiar fata de Tara Romaneasca. Astfel, pe 7 martie 1395, la
Brasov, se incheie un tratat intre Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg, ce se constituia
in prima alianta antiotomana din istoria sud-estului european. Daca regele va merge
personal, in campanie, atunci si domnul romn va veni personal cu trupele sale; in lipsa celor doi
suverani, armatele vor coopera sub comandanti obisnuiti. Efectivele militare ungare vor avea
asigurata libera trecere si aprovizionare(contra plata) in partile Dobrogei sau pe orice alte
pamanturi, cetati, tinuturi, trecatori, limanuri si in orice alte locuri supuse stapanirii si ascultarii lui
Mircea. Ranitii din oastea regala vor gasi in Tara Romaneasca adapost si ingrijire, fara vreo dauna
pentru persoana si bunurile lor. .Acest tratat era incheiat de pe pozitii de egalitate, rod al
intelepciunii diplomatice de care a dat dovada domnul muntean, din moment ce regele maghiar ii
recunoaste lui Mircea titlurile de duce de Fagaras si ban de Severin, anterior contestate.
Luptele cu turcii
Politica de aliante promovata de Mircea l-a determinat pe sultanul Baiazid (1389 -1402) sa
organizeze o expeditie la nord de Dunare pentru eliminarea principalului sau adversar. O oaste
otomana condusa chiar de Baiazid (zis Ildirim = Fulgerul) a trecut Dunarea si a inaintat catre
capitala Tarii Romanesti. Lupta decisiva s-a dat la un loc mlastinos, dupa unii autori intarit cu
santuri, denumit Rovine, si s-a soldat cu infrangerea armatei otomane. In legatura cu datarea
bataliei de Ia Rovine exista trei ipoteze - 10 octombrie 1394, 17 mai 1395 sau inceputul toamnei
anului 1395. Desi invins, Baiazid inaugureaza politica de atragere a Tarii Romanesti in sfera
Imperiului Otoman, sprijinind un pretendent la domnie, Vlad Uzurpatorul, care accepta sa
plateasca tribut turcilor (1395) si isi exercita autoritatea asupra partii rasaritene a tarii. Acesta a
fost sprijinit si de o parte a boierimii, care nu mai dorea sa continue lupta antiotomana, in
conditiile in care pericolul transformarii tarii in pasalac fusese inlaturat. Succesul romnesc de la
Rovine a determinat alcatuirea primei mari coalitii continentale antiotomane(cruciade) in anul
urmator, spiritul cruciadei crestine fiind revigorat o data cu expeditia organizata de Sigismund de
Luxemburg, regele Ungariei, la Dunare, cu sprijinul lui Mircea si al cavalerilor apuseni. Atacul
celor din urma de la Nicopole (septembrie 1396), desfasurat dupa tipicul luptei cavalerilor
feudali, s-a sfarsit cu un dezastru cumplit, in care crestinii au fost masacrati. In ciuda acestui fapt,
Mircea cel Batran reuseste, in cursul anului urmator, sa-si restabileasca autoritatea asupra
intregii tari.
La moartea sultanului Baiazid, infrant la Campiile Ankarei in 1402 de hanul mongol Timur Lenk,
Imperiul Otoman a devenit scena luptelor pentru putere intre fiii sai. Mircea cel Batran a profitat
de ocazie pentru a se amesteca aceste in lupte, sprijinind pe Musa si Mustafa impotriva lui
Mahomed. Amestecul direct in lupta pentru mostenirea tronului Imperial otoman reprezinta

4
apogeul politicii externe a lui Mircea cel Batran, el devenind acum principalul arbitru al
situatiei din Balcani. Aceasta situatie asigura tarii o perioada de stabilitate si de maxima
expansiune teritoriala. In cele din urma, candidatii sustinuti de Mircea sunt infranti, sultan
devenind Mahomed (1413-1421). Noul sultan invadeaza Tara Romaneasca, anexeaza Dobrogea
si impune Tarii Romanesti plata tributului, care in acest moment are semnificatia unei
rascumparari a pacii si nu de recunoastere a dependentei politice fata de otomani. Exista, inca,
divergente printre specialisti cu privire la data expeditiei prin care Mahomed I a ocupat cetatile
Giurgiu si Turnu si a anexat Dobrogea. Unii se pronunta pentru anul 1417, in timp ce altii prefera
anul 1420, care pare mai plauzibil, deoarece titlul domnesc al lui Mihail I (1418-1420), fiul lui
Mircea, cuprindea toate stapanirile acestuia, inclusiv Dobrogea. In ianuarie 1418, Mircea cel
Batran moare si este inmormantat la Manastirea Cozia, ctitoria sa.
ALEXANDRU CEL BUN (1400-1432), DOMN AL MOLDOVEI

- Domnia sa a corespuns, in general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a
voievodului moldovean, care a mentinut echilibrul intre Ungaria si Polonia;
- Sunt de subliniat, de asemenea, stransele legaturi cu Mircea cel Batran, care l-a sprijinit sa
ocupe tronul Moldovei;
- Prin recunoasterea suzeranitatii Poloniei (martie 1402), rennoita in cateva randuri, Alexandru
cel Bun s-a pus la adapost de intentiile lui Sigismund de Luxemburg de a revigora suzeranitatea
ungara asupra Moldovei si, mai ales, de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei,
trecand prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis de cetatile Chilia si Cetatea Alba. Pericolul ce
plana asupra Moldovei din partea celor doua regate si-a gasit expresia in tratatul de la Lublau
(martie 1412), care prevedea, in cazul neparticiparii domnului moldovean la lupta antiotomana,
impartirea statului sau intre Polonia si Ungaria. Tratatul de la Lublau reprezinta primul acord de
impartire a unui teritoriu romanesc in sfere de influenta. El nu a fost aplicat datorita faptului ca
Alexandru si-a onorat intotdeauna obligatiile rezultate din acceptarea suzeranitatii regelui polon si
datorita contradictiilor polono-maghiare. Oastea moldovenilor s-a remarcat in bataliile de la
Grnwald (1410) si Marienburg (1422), cand a luptat alaturi de cea poloneza impotriva teutonilor,
reusind sa obtina nu numai victoria, dar si "o prada uriasa". Cu ocazia expeditiei turcesti din anii
1419-1420 are loc si prima implicare a Moldovei in frontul antiotoman. Atacate pe mare, Chilia si
Cetatea Alba sunt aparate cu forte proprii de Alexandru cel Bun, care respinge fortele turcesti
Iancu de Hunedoara-voievod al Transilvaniei(1441-1456)
- prima jumatate a secolului al XV-lea se caracterizeaza prin confruntari militare dintre
lumea crestina, reprezentata de Ungaria, Polonia si Tarile Romane, sustinute de Papa, si
cea musulmana, reprezentata de Imperiul otoman;
- Imperiul Bizantin nu mai are forte suficiente de a se opune turcilor si treptat este redus la
teritoriul Constantinopolului si a imprejurimelor lui, iar la 1453 este cucerit de oastea
otomana. Anglia si Franta, precum si statele italiene (Venetia, Milano, Florenta si
Neapole) erau angajate in lupte unele impotriva altora si nu raspundeau la apelurile
Papei de a organiza o cruciada antiotomana.
In aceste conditii, mpotriva expansiunii otomane s-au ridicat, in primul rand, tarile aflate
nemijlocit in pericol de a fi cucerite: Ungaria si Tarie Romne, ieind n eviden la mijlocul
secolului al XV-lea Iancu(Ioan) de Hunedoara, de numele cruia sunt legate ultimele mari
incercri de a respinge turcii din Europa.
Iancu de Hunedoara provenea dintr-o familie de mici nobili romni din Hateg i a ocupat
consecutiv functiile de:
- ban de Severin (1438-1441);
- de voievod al Transilvaniei (1441-1446);
- de guvernator al Ungariei(1446-1453);
- de cpitan general al regatului Ungariei(1453-1456).
Politica extern a lui Iancu de Hunedoara a avut un caracter ofensiv i a fost dominat de dou
obiective:
- lupta antiotoman;
- atragerea Moldovei i rii Romneti ntr-un front romnesc antiotoman. Astfel, a impus ca
domni pe Basarab al II-lea(1442) i Vladislav al II-lea(1447) n ara Romneasc, iar n Moldova
pe Petru al II-lea( drept rsplat i cedeaz cetatea Chilia) i pe Bogdan al II-lea. Cauza acestei

5
politici este ofensiv otoman mpotriva rilor cretine, inclusiv mpotriva rilor romne,
ameninndu-le independena i integritatea teritorial.
Iancu de Hunedoara a participat la cruciadele trzii, organiznd numeroase aciuni militare pe
teritoriul Imperiului otoman, ieind n eviden:
1.Campania cea lung din anii 1443-1444, cu circa 35.000 de ostai. n septembrie 1443
Iancu, ajutat de regele Vladislav al Ungariei, srbi i un contingent muntean, trece Dunarea si
ocupa orasele Ni si Sofia. Rezistenta turcilor in trecatorile muntilor si conditiile grele ale timpului
de iarna il silesc pe Iancu, in februarie 1444, dup ce parcursese o distanta de 300 km, sa se
retrag. Aceasta expeditie militara de 6 luni a fost numita "Campania cea lunga".
Campania s-a finalizat cu pacea de la Seghedin, iulie 1444, favorabil forelor cretine
deoarece turcii se obligau s nceteze ostilitile pentru 10 ani, s evacueze Serbia i Albania.
In aceste imprejurari, Papa si Venetia il indupleca pe regele Vladislav sa anuleze pacea i s reia
ostilitatile, deoarece Venetia acceptase sa trimita o flota care avea sa faca imposibila trecerea
prin Stramtorile Marii Marmara a trupelor turcesti, aflate in Asia Mica.
2. Cruciada de la Varna, 1444
Cruciada a fost inceputa in toamna anului 1444 cu trupe putine. Oastea regala si cea
transilvneana, la care se alatura cea a Tarii Romanesti condusa de Vlad Dracul (revenit la
domnie in aprilie 1444), trec Dunarea si se indreapta spre Nicopole si Varna. Dar genovezii din
Pera, care se temeau de intrirea rivalilor lor venetieni, transport trupele sultanului din Asia Mica
pe malul european. Armata crestina a fost luata prin surprindere de otile turcesti mult mai
numeroase. Ca urmare, cruciatii au fost infranti, iar regele Ungariei Vladislav cade pe campul de
lupta. Prin dezastrul de la Varna a disparut si speranta de a mai salva Constantinopolul si de a
respinge turcii din Europa.Dupa moartea lui Vladislav, Iancu de Hunedoara este ales guvernator
al Ungariei (1446) pe timpul minoratului regelui Ladislau al V-lea. Iancu reuseste sa obtina
stabilitatea interna a tarii, sa continuie legaturile cu domnii Moldovei si Tarii Romanesti si sa
incheie o alianta antiotomana cu sarbii si albanezii.
3.Btlia de la Belgrad, 1456
Dup cucerirea Constantinopolului de ctre sultanul Mahomed al II-lea, n mai 1453, ncepe o
nou etap a expansiunii otomane. Imperiul otoman invadeaz Serbia, recucerete Semendria i
asediaz cetatea Belgrad. Forele cretine se regrupeaz la chemarea papei. Iancu de
Hunedoara i grupaz forele n tabra de la Zemun i obine o victoria categoric la Belgrad(2122 iulie 1456) care echivala cu ndeprtarea pericolului otoman cu peste o jumtate de secol. La
cteva zile de la obinerea victoriei, Iancu moare ucis de cium, fiind nmormntat la catedrala
romano-catolic din Alba-Iulia. Pe piatra de mormnt apropiaii au scriss-a stins lumina zilei, iar
papa Calist al III-lea l considera atletul cel mai puternic, singurul al lui Hristos.
Prin actiunile sale militare si diplomatice Iancu de Hunedoara a reusit sa opreasca la mijlocul
secolului al XV-lea ofensiva turcilor spre Europa Centrala, sa apere statele de la nordul Dunarii
de cucerirea otomana si prin aceasta sa apere si civilizatia europeana, fiind un exemplu pentru
lumea apuseana care se hartuia pentru interese marunte.
Lectia a III-a
Vlad epe, domn al rii Romneti( 1456-1462; 1476 )
- fiul lui Vlad Dracul. A ocupat tronul cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara(1456) i al lui tefan cel
Mare(1476).
Ajuns la domnie in august 1456 (dupa ce ocupase tronul pe un termen scurt in 1448), Vlad
Tepes (1456-1462, 1476) si-a pus sarcina de a pregati tara pentru lupta decesiva cu turcii, in
acest scop el a luat masuri pentru intarirea autoritatii domniei si suprimarea luptelor dintre
fractunile boieresti. De politica lui interna autoritara, promovata cu o severitate extrema fata de
toti cei ce incalcau legea, ine si porecla "Tepes", deoarece mijlocul principal de tortura si executie
pe care il folosea era teapa.
In 1459, Papa Pius al Il-lea lanseaza un apel la o cruciada antiotomana n Europa. n acest
context extern favorabil, Vlad Tepes refuz s mai plteasc tributul(1459), ncheie un tratat de
alian cu Matei Corvin, regele Ungariei (fiul lui lancu de Hunedoara), n 1460, iar n anii 14611462 organizeaz o campanie n sudul Dunrii, devastnd cetile de pe malul drept, fiind ucii
peste 20.000 de turci.
Atacul de noapte de langa Targoviste

6
Imperiul otoman reacioneaz fa de rzvrtirea domnului muntean. In aprilie 1462, Mehmed al
Il-lea in fruntea unei armate uriase (circa 100.000 oameni) incepe o mare campanie impotriva
Tarii Romanesti. Tepes cheama "oastea mare" a tarii, adunand circa 30.000 de ostasi. Campania
a decurs in trei etape. La prima etapa domnul muntean incearca sa retina pe otomani la Dunare,
aduce turcilor anumite pierderi (la Brila), dar nu reuseste sa-i opreasca. Urmeaza o a doua
etapa, cand sultanul inainteaza spre Targoviste. Tepes pustieste teritoriul pe unde trec turcii si ii
hartuieste necontenit, tactica pmntului prjolit. n cursul uneia din aceste actiuni domnul
ataca noaptea(Atacul de noapte) tabara otomana in speranta de a-l prinde pe sultan, n noaptea
de 16-17 iunie 1462, operatie care s-a bucurat de un larg ecou in tarile Europei, naintand pana la
Targoviste, pe care sultanul o gaseste pustie. Tradat de boieri i din cauz c regele Ungariei nu
i-a respectat angajamentul, Vlad epe i pierde tronul, trece n Transilvania unde este arestat
din ordinul lui Matei Corvin i ntemniat la Buda(1462-1475). Sultanul ofer tronul lui Radu cel
Frumos, fratele lui epe.
Vlad Tepes a ramas in istoria romanilor drept un luptator ferm pentru independenta Tarii
Romanesti. Acestui maret scop el a subordonat programul sau intern de consolidare a puterii
domnesti si cel extern - de organizare a rezistentei impotriva expansiunii otomane, prin utilizarea
cu iscusinta a fortelor modeste de care dispunea.
STEFAN CEL MARE (1457-1504), domn al Moldovei
Domnia lui Stefan cel Mare (1457-1504) a reprezentat, in Evul Mediu romanesc, cea mai
glorioasa perioada. Stabilitatea politica (cea mai lunga domnie), prosperitatea tarii, infaptuirile in
plan cultural si, mai ales, asigurarea linistii la hotarele Moldovei, fac din domnia lui Stefan cel
Mare un moment de referinta in evolutia institutiei centrale in Tarile Romane Printr-un abil joc
diplomatic, Stefan a reusit sa estompeze orice forma de dependenta fata de puterile care atentau
la integritatea tarii sale. Ceea ce a conferit Moldovei statutul de factor principal al relatiilor
internationale a fost confruntarea indelungata cu Imperiul Otoman, aflat in plina ascensiune sub
conducerea lui Mehmed al II-lea.
1. RELATIILE CU STATELE CRESTINE
Ca si predecesorii sai, Stefan cel Mare a cautat sa contracareze tendintele hegemonice ale
Ungariei prin apropierea de Polonia, care nu urmarea sa transforme contractul feudalo-vasalic
intr-o stapanire efectiva asupra Moldovei. In acest scop incheie Tratatul de la Overchelauti
(aprilie 1459, rennoit in 1462), recunoscandu-l ca suzeran pe regele Cazimir al IV-lea si
lasandu-i stapanirea asupra cetatii Hotin. La randul sau, regele polonez il recunoaste ca domn pe
Stefan cel Mare si se angajeaza sa nu-i permita rivalului acestuia, Petru Aron, sa se apropie de
hotarele Moldovei.
Deteriorarea relatiilor moldo-ungare se datoreaza pretentiilor de suzeranitate manifestate de
Matei Corvin asupra Moldovei, protectiei acordata de curtea regala lui Petru Aron si mai ales
faptului ca Ungaria stapanea Chilia, primita de Iancu de Hunedoara de la Petru al II-lea.
Cucerirea, in 1465, a acestei cetati de catre Stefan a declansat conflictul cu Ungaria. Expeditia
regelui Matei Corvin in Moldova s-a incheiat cu un "urias dezastru". Victoria repurtata de Stefan la
Baia (decembrie 1467) a insemnat emanciparea Moldovei de sub suzeranitatea Ungariei.
Dupa aceasta data, Matei Corvin a abandonat definitiv intentia de a restabili controlul maghiar
asupra Moldovei, intelegand ca este mai bine sa aiba un aliat in Stefan cel Mare.
Conflictul cu Radu cel Frumos, inceput in 1470, a inaugurat o directie consecventa in strategia
politica a lui Stefan: instalarea pe tronul Tarii Romanesti a unui domn fidel atitudinii sale
antiotomane. Desi conflictul cu Radu cel Frumos se termina in favoarea lui Stefan, care il alunga
din scaun pe Radu, incercarile de atragere a Tarii Romanesti in frontul antiotoman se vor
dovedi zadarnice, intrucat Laiota Basarab, Basarab Tepelus si Vlad Calugarul au trecut de
partea turcilor, iar Vlad Tepes a fost ucis in confruntarea cu acelasi Laiota Basarab.
2. Relatiile cu otomanii
Moldova, aflata pe flancul drept al frontului otoman, a intrat mai tarziu in atentia sultanilor. Abia in
1456, in timpul lui Petru Aron, Mahomed al II-lea isi impune suzeranitatea asupra principatului,
obligat la un tribut de 2.000 de galbeni (Inchinarea de la Vaslui). Stefan cel Mare isi propune sa
inlature primejdia turceasca de la Dunare si sa-si consolideze controlul asupra "drumului
moldovenesc", prin intarirea Chiliei si Cetatii Albe, "plamanii Moldovei", ravnite si de Polonia si
Ungaria pentru importanta lor economica si strategica. Astfel, in perioada 1473-1487, Moldova s-a
manifestat ca bastion al lumii crestine impotriva pericolului otoman. Politica antiotomana a lui Stefan

7
s-a integrat in razboiul venetiano-otoman (1463-1479), domnul Moldovei alaturandu-se unei
coalitii care reunea fortele Venetiei si ale hanului turcoman Uzun Hassan. In 1473, Stefan cel Mare
declara ruperea legaturilor cu Imperiul Otoman, incetand sa mai plateasca haraciul.
Atitudinea ostila fata de Poarta manifestata de Stefan, l-a determinat pe sultan sa pregateasca
expeditia de inlaturare a domnului moldovean. Cu o oaste de 120.000 de oameni, Suleimanpasa, beilerbeiul Rumeliei, patrunde in Moldova. Stefan dispunea de circa 40.000 de oameni, la
care s-au adaugat 5.000 de secui, 2.000 de polonezi si 2.000 transilvaneni. Batalia s-a dat la
Podul Inalt (Vaslui), la 10 ianuarie 1475, si s-a incheiat cu victoria lui Stefan. Tactica pamantului
parjolit si atragerea dusmanului intr-un loc stramt si mocirlos a dat din nou roade. Vestea marii
izbanzi a facut inconjurul Europei. Papa, principii si monarhii vremii se intreceau in laude la
adresa principelui crestin, dar Stefan li se adreseaza direct, prin scrisoarea din 25 ianuarie 1475,
solicitandu-le sprijinul, deoarece se astepta la o noua campanie otomana impotriva sa.Afirma ca
Moldova este o poarta a crestinatatii impotriva otomanilor. Pregatind noua faza a luptei
antiotomane, Stefan trimite solii in Polonia, Ungaria, Venetia, Roma, Hanatul Crimeii si Caffa.
Politica pontica(de ;la M. Neagra) a Imperiului Otoman viza Chilia si Cetatea Alba. In 1475, turcii
cuceresc Caffa si Mangopul si transforma Hanatul Crimeii in stat vasal Portii, folosindu-l apoi in
lupta impotriva Moldovei. In aceste imprejurari critice, Stefan incheie cu Matei Corvin un tratat de
alianta (iulie 1475) la Iasi. Regele Ungariei promitea ajutor militar si refuzul de a acorda azil
politic dusmanilor domnitorului si, de va fi nevoie, adapost, impreuna cu familia si boierii sai. La
randul sau, Moldova promitea libertatea comertului pentru negustorii unguri, Stefan cel mare
fagaduieste credinta regelui si coroanei maghiare si se obliga sa dea ajutor impotriva turcilor si
oricarui dusman, afara de regele Poloniei, cu care precedesorii sai au avut intotdeauna pace . In
vara anului 1476, sultanul insusi a pornit in fruntea unei numeroase ostiri impotriva Moldovei,
cerand si tatarilor sa atace dinspre rasarit. Stefan a incercat sa-i opreasca pe invadatori
angajandu-se in batalia de la Valea Alba (Razboieni), in iulie 1476. Mica ostire moldoveana a
fost infranta. Victoria lui Mehmed al II-lea n-a putut fi consolidata, deoarece cetatile Moldovei, in
frunte cu Suceava, au rezistat asalturilor otomane. Oastea turceasca, resimtind din greu efectele
tacticii pamantului parjolit, a fost obligata sa se retraga fara a-l putea inlocui pe domn si fara a
supune tara. Expeditia din 1476 s-a incheiat, astfel, cu un esec pentru sultan, dar a pricinuit mari
distrugeri materiale si insemnate pierderi umane Moldovei.
Dar intre timp coalitia antiotomana se destrama, Venetia incheind pacea cu turcii in 1479. Ca
atare, in 1480, Stefan cel Mare este obligat, la randul sau, sa incheie pace. Instalarea noului
sultan, Baiazid al II-lea, agraveaza din nou relatiile moldo-otomane. Acesta considera Chilia si
Cetatea Alba pozitii cheie pentru Imperiul Otoman si, ca atare, in 1484 are loc o noua campanie
impotriva Moldovei, determinata si de interventia lui Stefan in Tara Romaneasca si de refuzul
platii tributului. Pierderea Chiliei (iulie 1484) si Cetatii Albe (august 1484) reprezenta o mare
primejdie pentru sistemul defensiv al Moldovei si constituia o grea lovitura pentru comertul
acestei tari. Moldova isi pierdea iesirea la Marea Neagra, care devenea un lac turcesc. Domnul
Moldovei nu se putea resemna cu pierderea acestor importante cetati. In aceste conditii, el a
reinnoit juramantul de vasalitate fata de regele polon Cazimir al IV-lea, la Colomeea
(septembrie 1485), sperand sa obtina sprijinul acestuia in recuperarea celor doua cetati. In
1486/1487, descurajat si dezamagit de politica vecinilor sai crestini (Ungaria si Polonia), Stefan cel
Mare incheie pace cu turcii, obligandu-se la plata tributului in valoare de 3.000 florini venetieni si
recunoscand suzeranitatea sultanului, in schimbul conservarii autonomiei tarii.
Relatiile cu Polonia
Spre sfarsitul domniei, relatiile cu Polonia se deterioreaza, mai ales dupa moartea regelui Cazimir
al IV-lea. Neintelegerile cu noul rege, Ioan Albert, reprezinta cauza expeditiei intreprinse de
regele polon in Moldova, dar in batalia de la Codrii Cosminului (octombrie 1497), oastea
polona sufera o grea infrangere. Seria conflictelor continua pana in anul 1499, cand cele doua
parti semneaza tratatul de la Harlau (iulie 1499). Prin acest tratat, Stefan cel Mare si Ioan Albert
isi fagaduiau sprijin reciproc in caz de razboi si "liniste si pace vesnica" intre cele doua state.Toate
ofensele, pagubele si nedreptatile se uita Era eliminata orice pretentie de suzeranitate din partea
Poloniei, tratatul fiind incheiat in conditii de deplina egalitate. Incheierea acestui tratat reprezinta cel
mai de seama succes diplomatic al lui Stefan cel Mare, consfintindu-se astfel independenta
Moldovei fata de Polonia. Astfel, la sfarsitul domniei sale, Stefan a reusit sa puna capat oricarei
forme de dependenta fata de Ungaria si Polonia si a impus Portii recunoasterea autonomiei

8
Moldovei, care se afla la apogeul prestigiului si puterii sale. Dupa o domnie de 47 de ani, la 2 iulie
1504, Stefan a incetat din viata. A fost inmormantat la Manastirea Putna, ctitoria sa.
Lectia a IV-a
B. TARILE ROMANE IN SECOLUL al XVI-lea
La inceputul secolului, Imperiul Otoman reprezenta cea mai importanta forta militara din Europa,
atingand apogeul in vremea sultanului Soliman Magnificul (1520-1566). In 1521, acesta
cucereste Belgradul, cheia defensivei crestine. Urmeaza zdrobirea armatelor maghiare la Mohacs
(1526), primul asediu al Vienei (1529) si instaurarea suprematiei in Mediterana. Tot acum,
teritoriul Principatelor este redus, prin crearea unor intinse raiale pentru supravegherea principilor
romani, obligati sa-si mute capitalele la Bucuresti si la Iasi, in zone de campie greu de aparat.
Apar, astfel, raiaua Tighinei sau Benderului ( 1538), care cuprindea sud-estul teritoriului dintre
Nistru si Prut, raiaua Brailei (1540), care acoperea o mare parte a Baraganului, si pasalacul
Timisoarei (1552), care ingloba cea mai mare parte a Banatului. In vederea stavilirii
expansionismului habsburgic spre rasarit, sultanul ocupa Ungaria centrala, pe care o transforma
in pasalac (1541). In aceste conditii. Transilvania devine, in acelasi an, principat autonom
sub suzeranitate otomana. Astfel, se instaureaza hegemonia otomana asupra celor trei state
romanesti. Prezenta austriecilor in vecinatatea Tarilor Romane determina apropierea treptata a
acestora de Monarhia Habsburgica, cea mai importanta putere antiotomana din regiune.. Tarile
Romane si-au pastrat in secolul al XVI-lea existenta statala, dar cu o autonomie stirbita. Sultanul
se amesteca tot mai mult in treburile lor interne, numind domnii si incalcand astfel obiceiul de
alegere a acestora de catre tara. Aceasta ingerinta in viata interna provoaca o vizibila
instabilitate politica, durata medie a unei domnii fiind de 2 ani si jumatate in Moldova, 4 ani
si jumatate in Tara Romaneasca si de 6 ani in Transilvania. Din secolul al XVII-lea, sultanul
recurge tot mai mult la boierii greci pentru exercitarea unui control mai ferm asupra domnilor
romani. Tarile Romane isi pierd in buna parte libertatea de actiune pe plan extern, ele fiind
reprezentate de Poarta in relatiile internationale (pe principiul "prieten prietenilor, dusman
dusmanilor").
. Criza Imperiului Otoman, acutizata in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, s-a rasfrant si
asupra Tarilor Romane, conducand la agravarea dominatiei otomane. Aceasta situatie a
determinat o sporire fara precedent a obligatiilor traditionale ale Tarilor Romane fata de Poarta,
haraciul (tributul), peschesurile si mucarerul. In plan politic, amestecul Portii este tot mai evident
prin nesocotirea traditiei dinastice si introducerea arbitrarului in numirea domnilor. Desele
schimbari de domnie, cumpararea tronului cu sume in continua crestere si-au pus amprenta
asupra conditiei economice a tarilor romanesti
EPOPEEA ROMANEASCA SUB MIHAI VITEAZUL
- Mihai Viteazul (1593-1601), fost mare ban al Craiovei, este considerat primul unificator al Tarilor
Romane;
- Mihai Viteazul s-a afirmat in conditiile cresterii influentei Portii in spatiul romanesc, mai ales
dupa infrangerea din anul 1574 a lui Ioan Voda in Moldova;
- contextul international era marcat, in rasaritul si sud-estul Europei, de adancirea contradictiilor
dintre Poarta si Habsburgi ori Polonia, fiecare cu interesele sale politice si strategice;
- Domnia lui s-a desfasurat in conditiile unor importante transformari politice si economice,
urmrind limitarea cresterii puterii boierimii si revigorarea puterii domnesti, pe fondul sporirii
obligatiilor fata de Poarta. Insusi Mihai Viteazul se numara printre cei mai mari proprietari funciari
din Tara Romaneasca;
- Actiunea politica si militara a lui Mihai a constat in unirea Transilvaniei, Moldovei si Tarii
Romanesti si in crearea unui edificiu politic capabil sa se opuna turcilor si intereselor marilor
puteri. Astfel, voievodul muntean devine un reprezentant al cruciadei tarzii, fiind mandru ca:
"Principatul insusi a fost readus la vechea libertate".
1. Lupta antiotomana
- Domnia lui Mihai Viteazul a coincis cu initiativa papei Clement al VIII-lea de infiintare a unei
aliante sub numele de Liga Sfanta (1592), la care au aderat Statul Papal, Spania, Austria,
Toscana, Mantova si Ferrara. Anglia si Polonia si-au manifestat rezerva fata de politica de
cruciada initiata de Papa;

9
- Un rol aparte in planurile antiotomane revenea Tarilor Romne, care, prin pozitia lor, erau
interesate in actiunea Ligii Sfinte. La aceasta alianta adera si Transilvania (februarie 1594),
considerata un factor primordial in atragerea Tarii Romanesti si Moldovei. - Actiunea concertata a
Sfantului Scaun si Habsburgilor reuseste sa-l atraga pe Aron Voda, domnul Moldovei, care
incheie un tratat cu imparatul in august 1594; Emisarii Ligii nu l-au contactat pe Mihai Viteazul,
considerandu-l omul turcilor.
- Adeziunea Tarii Romanesti se realizeaza din initiativa lui Mihai Viteazul (septembrie - octombrie
1594), care are acordul boierimii. Se constituie astfel un organism politico-militar atasat Ligii
Sfinte, capabil sa lupte cu Poarta.
- Integrarea Tarilor Romane in alianta crestina a dus foarte curand la rascoala antiotomana, care
izbucneste in noiembrie 1594 la Bucuresti si care se soldeaza cu suprimarea creditorilor
levantini si a garnizoanei otomane. Actiuni similare intreprind si Aron Voda in Moldova si
Sigismund Bathory in Transilvania. Valorificand conjunctura favorabila creata de nimicirea turcilor
din Bucuresti, Mihai porneste o ofensiva generala impotriva otomanilor, indreptandu-se spre
Dunare, unde ataca cetatile turcesti de o parte si alta a fluviului (Giurgiu, Harsova, Silistra etc.), in
luna decembrie 1594,
- Dupa victoriile asupra tatarilor si turcilor (Putineiu, Stanesti si Serpatesti - ianuarie 1595), Mihai
Viteazul a trecut Dunarea si a ars Rusciukul, provocand mari pierderi otomanilor. Exemplul
domnului muntean este urmat si de Moldova. In martie, cu sprijinul ardelenilor, este cucerita
Braila, in timp ce moldovenii cuceresc Ismailul;
- Aceasta unitate de actiune a fost primejduita de ambitiile hegemonice ale principelui
transilvanean Sigismund Bathory, pe care Aron Voda si apoi Stefan Razvan l-au recunoscut ca
suzeran. Pentru reglementarea raporturilor munteano-transilvanene, o delegatie de boieri
condusa de mitropolitul Eftimie a semnat la Alba-Iulia (20 mai 1595) un tratat dezavantajos
pentru Mihai Viteazul, nerespectand instructiunile acestuia. Domnul valah devenea loctiitor in
propria sa tara al principelui Transilvaniei, in timp ce puterea revenea, in fapt, Sfatului Domnesc
alcatuit din 12 boieri. Acestia se aflau la adapost de primejdia de a-si pierde capetele sau averile,
intrucat condamnarea lor la moarte si confiscarea bunurilor nu puteau fi pronuntate de domn
decat cu aprobarea principelui Transilvaniei. Tratatul satisfacea interesele boierimii muntene,
care, asumandu-si prerogativele domniei, isi manifesta intentia de a se integra starilor sociale
privilegiate din Transilvania reprezentate in Dieta. Singurul aspect cu care domnul muntean era
de acord se referea la dependenta Bisericii romne din Transilvania de Mitropolia din Targoviste.
Aflat in ajunul unei iminente invazii otomane, Mihai Viteazul nu-si putea ingadui deteriorarea
raporturilor cu Transilvania si a acceptat noua situatie;
- In vara anului 1595, infidelitatea lui Mihai a determinat reactia Portii. Inca din mai, sultanul
proclamase Moldova si Tara Romaneasca provincii turcesti si numise la conducerea lor pasale.
Confruntarea cu trupele otomane era iminenta. Cu o armata de circa 16.000 de oameni, la care
se adaugau cei 7.000 de transilvaneni condusi de Albert Kiraly, Mihai Viteazul ii infrunta pe turci
la Calugreni (13 / 23 august 1595), unde obtine victoria, dar nu suficienta pentru a face fata
invaziei otomane. El se retrage spre munti (la Stoenesti), unde asteapta ajutorul lui Sigismund.
Intre timp, Sinan Pasa ocupa Bucurestiul si Targovistea, vechea capitala, si isi numeste
reprezentanti in administratie. Polonezii intervin in Moldova si-l inlatura pe Stefan Razvan,
inlocuindu-l cu Ieremia Movila. Cu ajutor transilvanean si moldovean, Mihai Viteazul reia ofensiva
si reuseste sa elibereze, pe rand, orasele Targoviste si Bucuresti (octombrie 1595), obtinand
apoi la Giurgiu o stralucita victorie (15-20 octombrie 1595). In urma campaniei din 1594-1595
a fost inlaturata suzeranitatea otomana si au fost curmate intentiile Portii de a transforma Tara
Romaneasca si Moldova in provincii turcesti. Pierderile suferite in aceasta campanie si
distrugerile provocate de ocupatia otomana au adus Tara Romaneasca in pragul prabusirii. In
aceste conditii, visteria tarii era golita si, pentru evitarea unei crize de proportii, domnul pune in
aplicare asezamantul sau legatura lui Mihai (1596), prin care rumnii rmn pe mosia pe care
se aflau, nemaiavand dreptul de a se stramuta (legarea taranilor de glie); masura a avut mai
mult un caracter fiscal decat unul social. Aceasta masura, desi nepopulara, asigura resursele
militare si fiscale ale tarii, absolut necesare dupa o campanie militara;
In anii 1597-1598, in cadrul unor importante actiuni politice, Mihai se elibereaza de sub tutela lui
Sigismund Bathory. Datorita schimbarii raportului de forte pe plan international, era nevoie de o
redefinire a raporturilor internationale ale tarii, prin incheierea pacii cu turcii, in conditii foarte

10
avantajoase pentru Tara Romaneasca: in schimbul acceptarii suzeranitatii otomane si platii
tributului, diminuat semnificativ, Poarta recunostea domnia pe viata pentru Mihai(1597). Paralel,
Mihai Viteazul se orienteaza spre Habsburgi, incheind un tratat cu imparatul Rudolf al II-lea
la Manastirea Dealu (iunie 1598), orientat impotriva turcilor. Prin acest tratat, imparatul Austriei ii
recunostea domnia ereditara si ii promitea un ajutor financiar pentru intretinerea a 5.000 de lefegii
(mercenari). Aceasta dubla suzeranitate, otomana si imperiala, semnifica, practic, emanciparea lui
Mihai de consecintele tratatului din 20 mai 1595, reasezand raporturile dintre Mihai si Sigismund
Bathory pe picior de egalitate. Totodata, Mihai se impunea ca un factor determinant al coalitiei
crestine in sud-estul Europei.
2. UNIREA POLITICA A TARILOR ROMANE

Frontul antiotoman al Tarilor Romane era serios amenintat. Instalarea lui Ieremia Movila, atasat
politicii poloneze, scosese practic Moldova din coalitie. Pe de alta parte, ezitarile lui Sigismund
Bathory, care s-au concretizat in renuntarea la tron in favoarea lui Andrei Bathory (si el un
interpus polonez), au agravat situatia. Intentia lui Ieremia Movila si a cancelarului Zamoisky de a-l
instala pe Simion Movila pe tronul Tarii Romanesti l-a facut pe Mihai Viteazul sa sesizeze
pericolul destramarii coalitiei antiotomane si sa adopte "planul dacic", foarte indraznet, dar nu
lipsit de riscuri, de a uni cele trei tari romanesti intr-un singur stat. Prin campaniile din anii 15991600, Tarile Romane si Transilvania s-au reunit intr-un sistem politic coordonat de voievodul de la
Bucuresti. Nici o sursa documentara nu confirma existenta unui plan prestabilit de unificare
politica. De aceea, unii istorici pun sub semnul intrebarii unirea infaptuita de Mihai. Mihai Viteazul
a incercat astfel sa inlature primejdiile aparute la Alba-Iulia si Iasi, datorita inscaunarii lui Andrei
Bathory si Ieremia Movila, sustinatorii politicii Poloniei. Desigur, un rol important l-au jucat
legaturile economice, culturale si dinastice intre Tarile Romane, care detineau cetati in
Transilvania. Intr-un atare context, Mihai Viteazul poate fi considerat, pe buna dreptate, un
reprezentant de seama al "planului dacic". Niciodata pana atunci un domnitor roman nu
intreprinsese o actiune de cucerire a Transilvaniei, cu toate consecintele ce decurgeau din acest
fapt.
In iulie 1599, o solie trimisa de Mihai Viteazul la Praga ii solicita imparatului Rudolf al II-lea
permisiunea unei campanii in Transilvania. Lupta de la Selimbar (18 octombrie 1599), unde l-a
infrant pe Andrei Bathory, a facut din domnitor stapanul Transilvaniei (Mihai isi face intrarea
triumfala in Alba-Iulia la 1 noiembrie 1599). Poarta l-a recunoscut ca atare, imparatul l-a socotit
doar guvernator, iar Dieta principatului l-a acceptat ca "loctiitor" al imparatului. In Transilvania,
voievodul a urmarit, in principal, imbunatatirea situatiei taranilor romani si statutul de religie
recepta pentru biserica ortodoxa. Au fost reconfirmate privilegiile secuilor, iar mica nobilime
romaneasca din Transilvania si-a vazut, la randul ei, privilegiile reconfirmate. In mai 1600, politica
ostila a lui Ieremia Movila, instigat de Polonia, l-a determinat pe Mihai sa intreprinda o expeditie
in Moldova. Dupa o campanie fulgeratoare, tara i s-a supus. Intr-un document din 27 mai 1600,
el se intitula "domn al Tarii Romanesti si Ardealului si a toata tara Moldovei".
Activitatea politica a voievodului a starnit ostilitatea Marilor Puteri. Habsburgii isi vedeau serios
amenintate planurile de mentinere a Transilvaniei in sfera lor de influenta. Polonia nu accepta
ideea pierderii controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu se impaca cu gandul
renuntarii la Tarile Romane in favoarea rivalilor sai. La acestea se adauga ostilitatea manifestata
de nobilimea maghiara, nemultumita de masurile intreprinse de Mihai Viteazul in Transilvania,
mai ales cele privind fiscalitatea si cresterea rolului romanilor in viata politica si religioasa.
Tentativa de a infrange revolta nobililor maghiari, sprijiniti de generalul imperial Gheorghe Basta,
esueaza in confruntarea care se da la Miraslau (septembrie 1600), ceea ce echivaleaza cu
pierderea Ardealului. Si Moldova este pierduta si va fi redata Movilestilor de catre polonezi
(septembrie 1600).
In fata pericolului extern, Mihai va incerca sa salveze Tara Romaneasca, amenintata de ostile
polone. Rezistenta opusa de trupele muntene este anihilata, iar Simion Movila este instalat pe
tronul Tarii Romanesti (noiembrie 1600). In aceasta situatie extrema, lui Mihai Viteazul nu i-a
ramas decat drumul pribegiei, el plecand, in decembrie 1600, la Praga, in speranta obtinerii
sprijinului imparatului habsburgic Rudolf al II-lea (in virtutea acordului incheiat in 1598). In
conditiile revenirii in Transilvania a lui Sigismund Bathory (in februarie 1601), imparatul promite
ajutorul mult asteptat de voievodul valah. Ostile reunite ale lui Mihai Viteazul si ale generalului
Basta obtin victoria de la Goraslau (3/13 august 1601) asupra lui Sigismund Bathory . Prin

10

11
alungarea lui Simion Movila din Tara Romaneasca de catre boierii Buzesti si infrangerea
principelui transilvan la Goraslau, se deschidea perspectiva refacerii operei politice a lui Mihai
Viteazul. Imparatul habsburg, neputand fi de acord cu aceasta perspectiva, pune la cale
lichidarea domnitorului roman. Generalul Basta ordona uciderea lui Mihai, crima savarsindu-se la
9 august 1601, pe Campia Turzii, de mercenarii valoni platiti de generalul Basta.
Faptele lui Mihai Viteazul, transmise prin scris, dar si prin traditia orala, au capatat cu timpul
valoarea mesajului de continuitate. Chiar daca, la vremea respectiva, semnificatia actului unirii
Tarilor Romane nu a fost inteleasa de contemporani, Mihai a devenit un simbol pentru generatiile
care au urmat si, in mod special, pentru generatia pasoptista.
Politica de cruciada a voievozilor romani din secolele XV-XVI a constituit o pagina
glorioasa in istoria Evului Mediu romanesc. In acelasi timp, ea a permis mentinerea
individualitatii politice(a statului) a Tarilor Romane in spatiul sud-est european dominat de
otomani.
3. SEMNIFICATIA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL

- Unirea Munteniei, Moldovei si Transilvaniei reper in procesul constituirii natiunii romane si a

statului unitar de-abia in epoca moderna, prin opera lui Balcescu, Romanii supt Mihai voievod
Viteazul.
- Pentru Tarile Romane, efectul pozitiv a fost salvarea de la falimentul eco nomic la care le-ar fi
dus cresterea continua a pretentiilor financiare ale Portii, si restabilirea autonomiei, grav afectata
in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Imperiul Otoman pare sa fi inteles avertismentul oferit
de lupta declansata de Mihai; vreme de cateva decenii, tributul este mentinut in limite rezonabile
si nu mai au loc tentative de transformare a Tarilor Romane in pasalacuri.
In secolul al XVII-lea, actiunile lui Mihai sunt luate uneori drept model de catre domni din
Muntenia (ca Radu Serban, Mihnea al III-lea) sau principi ai Transilvaniei (Gabriel Bethlen, familia
Rakoczi), care incearca apropieri intre Tarile Romane, in vederea unei posibile lupte antiotomane
comune. Principii transilvani au fost cei care au preluat cel mai dar ideea unui regat al Daciei, asa
cum a fost proiectul lui Gabriel Bethlen de a uni Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca intrun regat de confesiune protestanta, pentru care a cerut sprijinul patriarhului din Constantinopol.
Acesta i-a scris despre legatura de sange si de simtiri care traieste, desi in mod tainic, dar cu atat
mai puternic, intre romanii din Tara Transilvaniei si intre locuitorii Tarii Romanesti si ai Moldovei.
Lectia a V-a
Situatia Tarilor Romane la sfarsitul sec. al XVII-lea
Obligata la o politica defensiva, Poarta a incercat, la sfarsitul sec. al XVII-lea,sa intareasca
conytolul asupra Tarilor Romane. In fata crizei puterii otomane, domnii romanin au promovat o
politica antiotomana originaa, in incercarea de a mentine fiinta statala si au respins dorintele
marilor puteri de a pataje spatiuyl romanesc.
Politica lor de echilibru a urmarit obtinerea libertatii de miscare si inlaturarea suzeranitatii
otomane, evidentiindu-se Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu.
In Moldova, Dimitrie Cantemir a deluat lupta antiotomana, alaturandu-se Rusiei.
erban Cantacuzino a domnit n ara Romneasc ntre anii 1678-1688. A participat alturi de
Gheorghe Duca, domnitorul Moldovei,i turci la asediul Vienei, aducnd reale servicii cretinilor.
In speranta refacerii Imperiului bizantin, domnul muntean a intrat in tratative cu Habsburgii, in
vederea incheierii unei aliante antiotomane. In octombrie 1688, a plecat la Viena o importanta
delegatie munteana, ce urma sa semneze acordul cu austriecii.Moartea domnitorului a
impiedecat finalizarea acestui act..
Constantin Brncoveanu(1688-1714)-ara Romneac, s-a confruntat cu politica
expansionist a Imperiului Habsburgic, trupele imperiale,conduse de generalul Donat Heissler,au
intrat n ara Romneasc, ocupnd Craiova, Piteti,Trgovite, Cmpulung i Bucureti.Cu
sprijinul ttarilor, Brncoveanu le-a alungat i apoi le-a nfrnt, n vara anului 1690,la Zrneti
Brncoveanu s-a manifestat ,n cadrul domniei sale, drept un statornic al politicii de echilibru
in plan extern, manevrnd cu dibcie ntre Habsburgi i Poart.
Dimitrie Cantemir(1710-1711) a domnit n Moldova.
Om politic,savant i diplomat, Dimitrie Cantemir s-a orientat spre o alian cu Rusia mpotriva
turcilor. La 13 aprilie 1711, a incheiat cu tarul Petru I al Rusiei tratatul de la Luk. Tratatul a
aparut ca un acord incheiat intre doi suverani, egali ca importanta si care deveneau aliati. Se

11

12
prevedea autonomia interna a Moldovei. Domnia era recunoscuta ca ereditara si absoluta in
familia Cantemir, Rusia garanta integritatea teritoriala a Moldovei, care, la randul sau, se obliga
sa o sprijine militar in campania antiotomana. Astfel, a luptat alturi de armata arului Petru cel
Mare, la Stnileti, pe Prut, ruii fiind nconjurai de turci, au fost nfrni. Prin pacea de la Vadul
Huilor,din 12 aprilie 1711,ruii au cptat dreptul s se ntoarc n ar i au cedat cetatea
Azov. Dimitrie Cantemir a fost obligat s se refugieze n Rusia,alturi de unii boieri.
In noile conditii de la inceputul sec. al XVIII-lea, turcii, neavand incredere in domnii romani, s-au
straduit sa impuna o alta cale de a controla mai bine Tarule Romane, Moldova si Tara
Romaneasca. Noua formula politica a fost regimul fanariot, ce a inlocuit domniile pmntene
Vocabular
achingii = ostasi turci destinati incursiunilor in teritoriul inamic inainte de atacul decisiv. Alcatuiau
trupe neregulate de cavalerie din secolele XVI-XVII.Jefuiau fiindca nu erau platiti.
cruciada tarzie = lupta statelor crestine impotriva armatelor otomane in secolele XIV-XVI. Se
numeste astfel deoarece europenii o privesc ca pe un razboi sfant al crestinilor impotriva
musulmanilor, la mai mult de doua secole dupa sfarsitul cruciadelor propriu-zise.
pasalac sau eylat = numele provinciilor turcesti mari, aflate sub guvernarea unui pa.
beglerbeg = guvernator general al partii europene (Rumelia) sau asiatice (Anatolia) a Imperiului
Otoman.
pamntul prjolit- tactica militara folosita de conducatorii romni, care consta in evitarea unei
confruntari directe, preferandu-se actiuni de hartuiala, menite sa micsoreze forta miliara a
adversarului; pentru a priva adversarul de resurse, alimente pentru soldati si furaje pentru
animale, teritoriul era devastat(erau otravite fntnile, arse recoltele etc).
vasalitate relatie de dependenta intre conducatorii europeni. Vasalul jura credinta unui
suzeran(obligandu-se sa i acorde sfat si ajutor militar), suzeranul i ofera protectie si pamant
spre administrare.

12