Tema

Spatiul românesc intre diplomatie si conflict in evul Mediu si la inceputurile modernitatii

Dupa vertiginoasele lor cuceriri in Peninsula Balcanica, otomanii au atins in ultimul deceniu al
secolului al XIV-lea linia Dunarii si au intrat in contact direct cu tarile române si cu Ungaria. Instalarea turcilor
la Dunarea de jos si tendinta lor de expansiune la nordul fluviului a deschis indelungata epoca a confruntarii
tarilor române cu puterea otomana. Timp de un secol si jumatate, expansiunea Imperiului otoman la nord de
Dunare si in directia Europei Centrale a fost oprita de rezistenta izolata sau coalizata a Tarilor române si a
regatului ungar.
Opunand o rezistenta tenace cuceririi otomane, care ameninta existenta statelor lor, voievozii români s-au integrat
ca factor de prim plan in cruciada târzie. Campanile militare organizate de statele crestine pentru a stavili expansiunea
otomana au fost numite cruciade târzii( secolele XIV-XVI)
Ţara Românească şi Moldova au avut un rol foarte important în această cruciadă târzie, fiind şi cele mai expuse
atacurilor turcilor deoarece graniţa Imperiului otoman era pe linia Dunării.

Asadar la sfârşitul secolului al XIV-lea, tendintelor expansioniste ale Ungariei si Poloniei li se

adauga amenintarea venita din partea Imperiului ottoman.
În lupta pentru apărarea ţării, în Evul Mediu, românii au îmbinat rezistenţa armată şi diplomaţia,
implicandu-se activ in relatiile internationale.
Obiectivul a fost intotdeauna acelasi: salvarea identitatii politice( pastrarea independentei),
mijloacele au fost diferite: razboiul sau negocierile.

Prin actiunile militare si diplomatice voievozii romani s-au integrat politicii de cruciada opunand o
puternica rezistenta in fata otomanilor.

Conflictul dintre Imperiul Otman si Tarile Romane- se inscrie în categoria razboaielor asimetrice- una din
parti este în inferioritate. Toti voievozii români au cautat sa evite confruntarea in câmp deschis, adoptand o tactica
defensiva, utilizand pamantul pustiit , hartuirea inamicului, purtarea confruntarilor în locuri mlastinoase.
Exemplu- lupta de la Rovine 1395-loc mlastinos ; campania din anul 1462- cand sultanul Mahomed al II-lea ataca
Tara Romanesca – utilizarea tacticii pamantului pustiit si hartuirea inamicului( efect: imputina treptat efectivele si le
demoraliza); de asemenea la Vaslui 1475 si la Calugareni- 1595- bataliile s-au desfasurat langa o apa- zona ce nu
permitea desfasurarea numeroasei armate otomane.

Unii voievozi s-au implicat în sustinerea pe tronul celorlalte tari românesti a unor domnitori favorabili luptei
antiotomane. Iancu de Hunedoara i-a sustinut, între altii, la tronul Ţarii Românesti, pe Vladislav al II-lea, iar pe cel al
Moldovei, pe Bogdan al II-lea . Stefan cel Mare a intervenit, la rândul sau, sustinându-i, în Ţara Româneasca, pe Vlad
Ţepes sau pe Laiota Basarab. Voievodul moldovean a urmarit si obtinerea sprijinului altor puteri europene, fapt
demonstrat, de pilda, de trimiterea solului Ioan Ţamblac la Venetia, în 1475.

Rezultatul acestor confruntari- pastrarea identităţii statale- chiar daca este acceptata plata tributului- domnii
sunt alesi de tara si exista autonomie.
În secolul XVI insa amestecul Imperiului Otoman în numirea domnilor si obligatiile tot mai crescute stirbesc
autonomia- liberatea în plan intern.

Primul domn român care a dus o politică de cruciadă a fost Mircea cel Bătrân .
Avansul rapid al statului otoman a creat o amenintare pentru Tara Romaneasca. Mircea cel Batran a
reactionat preluand Dobrogea.si trimitand un corp de oaste pentru a-l sprijini pe cneazul Lazar al Serbiei in batalia de la
Kosovopolje (1389), incheiata cu infrangerea fortelor crestine.
Datorită încercărilor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg de a impune Tărilor Române dominaţia sa
efectivă Relaţiile cu coroana maghiară s-au deteriorat . Pentru a opri pericolul ce îl amenința dinspre Ungaria, Mircea cel
Bătrân s-a orientat către o alianţă cu Polonia, mijlocita de Petru Musat ( 1389, se încheie de pe poziţii de deplină
egalitate tratatul dintre Mircea cel Bătrân şi regele Vladislav Jagiello ).
 Prezenta otomana la Dunare impunea cooperarea dintre Tara Romaneasca si Ungaria astfel ca Mircea cel
Batran a tras concluziile din noul cadru geostrategic. Pentru a-si consolida pozitia, in perspectiva iminentei invazii
otomane, Micea a incheiat la Brasov, pe 7 martie 1395, un tratat de alianta cu regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg. Este prima alianţă antiotomană din istoria sud-estului european.Tratatul prevedea ajutor reciproc
antiotoman. Buna functionare a acestei aliante este dovedita de participarea voievodului Mircea cel Batran la
Cruciada de la Nicopole (1396) unde insa armata de cavaleri din Europa Occidentală suferă un dezastru în faţa armatei
otomane.

În ceea ce priveste lupta antiotomana, în anul 1395, la Rovine - intr-un loc întărit cu santuri, are loc o încleştare
de amploare, care, asa cum afirma o cronica bulgara, înroseste raul ce strabatea câmpul de batalie. Victoria lui Mircea a
încurajat Ungaria şi statele occidentale să organizeze o cruciadă antiotomană în 1396. Confruntarea decisivă s-a dat
la Nicopole (septembrie 1396) şi s-a încheiat cu victoria otomanilor. Experienta căpătată de Mircea in confruntarile
româno-otomane, nu a putut fi valorificata, cavalerii apuseni preferand sa dea lupta dupa obisnuitele razboiului din Vest,
neadecvate confruntarilor cu otomanii. Este de mentionat ca intre 1395 si 1396 o parte a boierimii s-a grupat in jurul unei
rude domnesti, Vlad Uzurpatorul, care a acceptat plata tributului catre Poarta. Traditia atribuie lui Vlad cea dintai
capitulatie (tratatele încheiate între turci şi statele creştine se numeau, în limba turcă, ahdname (pact, legământ);
creştinii le numeau capitulaţii (de la faptul că erau redactate pe capitole). Din 1396 voievodul isi restaureaza autoritatea
asupra întregii Tări Româneşti.
Dupa moartea sultanului Baiazid, Mircea se amesteca în luptele pentru tron din Imperiul Otoman,
sprijinind pe Musa şi Mustafa, in scopul de a intretine anarhia si luptele pentru succesiune. Fără succes, întrucât
învingător iese Mahomed I. Reacţia nu întârzie. La începutul lui 1417, sultanul invadează Ţara Românească, anexează
Dobrogea şi impune lui Mircea plata unui tribut.

Asadar actiunile militare si diplomaţia domnului muntean a făcut din Ţara Românească un factor politic
important în sud-estul Europei.

Alexandru cel Bun a fost domnitor al Moldovei între 29 iunie 1400 - 1 ianuarie 1432. Fiu al lui Roman I, Alexandru cel
Bun a avut una dintre cele mai lungi domnii, caracterizată printr-o perioadă de linişte şi prosperitate.

Abil politician, Alexandru a reuşit să menţină un echilibru între Polonia şi Ungaria. Pe 12 martie 1402 încheie un tratat de
vasalitate cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, care va fi reînnoit în 1404, 1407 şi 1411. Prin acest tratat, Alexandru a
căutat să se apere de pretenţiile lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, care vroia să reinstaureze suzeranitatea
maghiară asupra Moldovei şi mai ales să controleze Chilia, punctul terminus al drumului central-european spre gurile
Dunării.

Pe 15 martie 1412, Vladislav Jagello şi Sigismund de Luxemburg semnează tratatul de la Lublau. Acesta prevedea ca în
cazul neparticipării lui Alexandru la campania antiotomană luată în considerare, Moldova să fie împărţită între cei doi
conducători, Poloniei revenindu-i Suceava şi Cetatea Albă, iar Ungariei, Romanul şi Chilia. Tratatul de la Lublau nu a
fost pus niciodată în aplicare, pentru că Alexandru şi-a onorat obligaţiile asumate prin recunoaşterea suzeranităţii polone
şi datorită faptului, că divergenţele polono-ungare s-au dovedit întotdeauna mai puternice decât interesele comune. În
calitate de vasal, Alexandru a trimis corpuri de oaste la Grünwald în 1410, respectiv Marienburg în 1422, care au luptat
alături de armata poloneză, împotriva cavalerilor teutoni.

În 1420 are loc primul atac turcesc asupra Moldovei. Atacate pe mare, Chilia şi Cetatea Albă, sunt apărate cu forţe proprii
de Alexandru.

În ianuarie 1429, Alexandru este informat de marele cneaz al Lituaniei, despre prevederile tratatului de la Lublau. În
consecinţă, Alexandru îi acordă sprijinul său, fratelui lui Vladislav Jagello, Swidrigaillo, care dorea să fondeze un mare
stat lituanian. În acelaşi timp el s-a apropiat de Sigismund de Luxemburg, fiind dispus să renunţe temporar la Chilia.
Adept al politicii blocului românesc, Alexandru intervine în Ţara Românească, unde îl ajută pe Radu al II-lea
Prasnaglava în 1422, să ocupe tronul Ţării Româneşti în defavoarea lui Dan al II-lea, care era sprijinit de regele Ungariei;
iar în iunie 1431, îl instalează ca domn pe boierul Alexandru Aldea.

La sfârşitul domniei, Alexandru se întoarce împotriva Poloniei, organizând o campanie, care a dus oastea Moldovei până
la Cameniţa, pe teritoriul actual al Ucrainei.

Vlad Tepes –(1456-1462) - a fost domnul Ţării Româneşti;

- în 1459 refuză să mai plătească tribut otomanilor atrăgând riposta acestora.
În vederea pregatirii luptei antiotomane a incheiat în 1460, o alianta cu Matei Corvin regele Ungariei.

- în iarna 1461-1462, intr-un moment in care sultanul isi refacea fortele dupa o campanie din Asia Mica, domnul
Tarii Românesti ataca si nimiceste intregul dispozitiv militar otoman de la Dunarea de Jos, incercand astfel sa
ingreuneze operatiile militare ale sultanului impotriva tarii sale. Actiunea domnului Tarii Romanesti, care
ameninta stabilitatea dominatiei otomane in nordul Peninsulei Balcanice, a declansat reactia sultanului.

-Reacţia otomanilor a fost imediată. Asaltul otoman, desfasurat in stilul nou al strategiei lui Mehmet al II-lea,
caracterizat de imbinarea operatiilor terestre si navale, a inceput in iunie 1462, cand sultanul, care preluase direct
comanda trupelor sale, patrunde pe teritoriul Tarii romanesti. Vlad Tepes utilizeaza tactica pamantului pustiit si
a hartuirii inamicului ( lovituri rapide date prin surprindere) precum si Atacul de noapte- iunie 1462. Victoria
obtinuta de Vlad Tepes nu poate fi fructificata din cauza tradarii boierilor, care pentru a scapa de regimul
apasator al lui Vlad Tepes, incheie un acor cu sultanul Mehmet al II-lea si il accepta ca domn pe Radu cel Frumos-
sustinut al sultanului.

Iancu de Hunedoara (1441-1456)

- a fost voievodul Transilvaniei ; din 1446 guvernator al Ungariei iar din 1453- capitan general al Ungariei
- Participa la cruciadele târzii, organizand numeroase expeditii militare pe teritoriul Imperiului Otoman.
- prin acţiunile militare, dar şi prin diplomaţie a reuşit să întârzie pătrunderea turcilor în Europa centrală;
- actiunile militare ale voievodului au avut un pronuntat caracter ofensiv- tactica ofensiva

Una dintre cele mai semnificative a fost Campania cea lungă (1443-1444)de la sudul Dunarii- initiata impreuna cu
regele Ungariei. Alaturi de Iancu a luptat si un corp muntean trimis de Vlad Dracul- instalat de Iancu ca domn al Tarii
Romanesti. Declansata in toamna anului 1443, aceasta ampla operatiune militara din interiorul Peninsulei Balcanice a
reusit sa elibereze orasele Niş si Sofia, amenintand chiar centrul Imperiului Otoman. Venirea iernii opreste înaintarea insa
la inceputul anului 1444 este obtinuta o victorie decisiva. Urmarea acestei campanii va fi incheierea la Seghedin- in iulie
1444- a unei paci favorabila crestinilor, prin care otomanii se angajeaza sa nu atace timp de 10 ani. Pacea este ruptă de
regele Ungariei si este organizata o noua cruciada, soldata cu victoria otomanilor la Varna noiembrie 1444. Regele
Ungariei, Vladislav I, moare în lupta ceea ce a provocat o panica de nestăpânit . La Varna a fost nimicita nu numai
armata crestina , dar si ultima mare speranta de salvare a Bizantului si de inlaturarea aturcilor din Europa.
În 1453, sultanul Mahomed al II-lea cucereste Constantinopolul, ceea ce provoaca un adevarat soc pentru
Europa, si planuieste inaintarea spre centrul Europei pe directia Belgrad- Viena. In iulie 1456 are loc batalia de la
Belgrad unde Iancu obtine o strălucită victorie împotriva lui Mahomed al II-lea.Puternica oaste otomana- unele
surse vorbesc despre 200 000 de osteni- a asediat de la 4 la 21 iulie 1456 orasul si cetatea, considerata- data fiind
insemnatatea strategica “cheia” Ungariei, in sensul ca bloca drumul spre Buda. Dupa respingerea asaltului dat de
asediatori, fortele lui Iancu trec la atac si silesc pe turci sa se retraga, provocandu-le grele pierderi. Victoria de la
Belgrad a avut un puternic ecou in lumea crestina, papa Calixt al III-lea a considerat-o “evenimentul cel mai
fericit al vietii sale “ .Cea mai importanta consecinta a acestei batalii a fost faptul ca a fost oprita inaintarea
turcilor spre centrul Europei, acestia reusind sa cucereasca cetatea abia în 1521.

Stefan cel Mare domn al Moldovei intre anii 1457-1504

Moldova platea tribut din 1456
La începutul domniei pe primul plan s-au aflat raporturile cu Polonia şi Ungaria.
Ca şi înaintaşii săi, Ştefan a căutat să stopeze tendinţele de dominaţie ale Ungariei prin apropiere de Polonia.
 În 1459 încheie un tratat cu Polonia, recunoscandu-l ca suzeran pe regele polonez.
Tratatul asigura Moldovei protectie impotriva tendintelor de dominatie ale regelui Ungariei Matei Corvin
si va fi reinnoit în conditiile în care domnitorul pierde Chilia si Cetatea Alba- in 1484. Astfel, în 1485, domnitorul va
depune personal juramant de vasalitate regelui Cazimir al IV-lea la Colomeea . Spre sfarsitul domniei relatiile cu
Polonia se deterioreaza în conditiile în care noul rege Ioan Albert va dori sa exercite controlul asupra Moldovei si sa-l
inlature pe Stefan. În urma bataliei de la Codrii Cosminului în 1497, soldata cu victoria lui Stefan va încheia tratatul
moldo-polon semnat in conditii de egalitate în anul 1499. Acest tratat inlatura orice pretentie de dominatie a Poloniei si
prevedea ajutor reciproc in caz de razboi.

Relatiile cu Ungaria au insemnat confruntari militare(lupta de la Baia 1467 – ultima incercare a Ungariei de a-
si impune prin forta dominatia asupra Moldovei) dar si alianta în lupta antiotomana( tratat incheiat in iulie 1475 intre
Stefan si Matei Corvin ). Prin aducerea Chiliei sub controlul sau, Stefan subminase grav interesele comerciale ale
Ungariei. Pentru a restabili situatia, Matia Corvin organizeaza o campanie la sfarsitul anului 1467, inaintand in
fruntea unei mari armate spre Suceava, unde intentiona sa instaleze pe candidatul sau la domnie. In drumul sau
insa, la Baia, Stefan dezlantuie contraatacul; tradat insa de unii boieri el nu a reusit sa nimiceasca oastea ungara.
Lupta a ramas nedecisa dar avantul ofensivei regale a fost oprit. Matei Corvin a parasit Moldova fara sa-si
realizeze obiectivul. Ultima mare incercare a Ungariei de a-si impune, prin forta armelor, dominatia asupra
Moldovei s-a incheiat cu un esec.
Prin politica sa antiotomana, domnul Moldovei a urmarit emanciparea de sub suzeranitatea Imperiului
Otoman. Lupta deschisa de domnul român în 1473 s-a încadrat intr-un efort mult mai larg de îndiguire a
expansiunii otomane. La acest efort participauVenetia, Ungaria si alte puteri.
În 1473 Ştefan cel Mare a declarat ruperea legăturilor cu Imperiul otoman încetând să mai plătească
tributul. Tot acum instaleaza in Tara Romanesca un domn fidel politicii lui,pe Laiota Basarab, smulgand-o astfel
dominatiei turcesti. Timp de zece ani Stefan va incerca sa instaleze in Tara Romaneasca domni fideli politicii
antiotomane.
Reactia otomana nu va intarzia sa apara.
Pentru a scoate din luptă Moldova, Mehmet II a fost silit să organizeze la începutul anului 1475 o mare expeditie
O puternică armată (120000 oameni) condusă de Soliman Paşa este trimisă în Moldova. Stefan dispunea de
o armata de 40 000 de oameni, carora li s-a adaugat un corp polon trimis de regele Cazimir, si un altul ungar, de la
regele Matei Corvin. Bătălia s-a dat la Podul Înalt (Vaslui- 10 ianuarie 1475) şi s-a încheiat cu victoria lui Ştefan.
Si-a spus cuvantul tactica “pamantului pârjolit”, care a lipsit de hrana cavaleria otomana, precum si judicioasa
folosire a terenului, care nu a permis desfasurarea oastei lui Soliman; ceata coborâtă in dimineata bataliei a fost
folosita de Stefan pentru a dezorienta fortele invadatoare si a le dezorganiza. Răspândită de îndată în toate
direcţiile, stirea a revelat Europei puterea nebănuită a Moldovei.
Asteptandu-se la o noua reactie a otomanilor, Ştefan trimite o scrisoare monarhilor europeni pentru a cere sprijin.
În aceasta scrisoare Stefan cel Mare atribuie Moldovei rolul de “ poarta a crestinatatii”.
În vara lui 1476 sultanul Mahomed al II-lea atacă Moldova. Dinspre răsărit atacau şi tătarii. In iulie 1476
s-a dat bătălia de la Valea Albă (Războieni). Oştirea moldoveană a fost înfrântă. Victoria sultanului n-a putut fi
consolidată deoarece cetăţile Moldovei în frunte cu Suceava, rezistă. Expediţia din 1476 s-a soldat cu un eşec
pentru sultan care se retrage.
Din 1487, Moldova reia plata tributului către Poartă în schimbul recunoaşterii şi acceptării autonomiei. La
moartea sa (1504) Ştefan lasă o ţară puternică şi respectată.

Concluzii
Desi în cele din urma a fost acceptata plata tributului, Imperiul Otoman recunostea autonomia celor două ţări, statut
înscris în capitulaţii.
Tarile Române au reusit sa-si pastreze si in secolul al XVI-lea existenta statala, in ciuda raportului nou de forte
creat in Europa Rasariteana de marile victorii ale sultanului Soliman I. Incercarile Portii de a le transforma in teritoriu
islamic s-au lovit de o puternica rezistenta si au fost in cele din urma abandonate. Autonomia statală s-a mentinut asadar
dar a fost sensibil diminuata. Tara Româneasca si Moldova au continuat sa fie conduse de domni pamânteni dar Poarta si-
a atribuit tot mai mult dreptul de a-i numi, contrar principiului electiv-ereditar. In ultimele decenii ale secolului al XVI-lea
obtinerea tronului era cumparată cu sute de mii de ducaţi.
Sub presiunea noilor realitati, Tara Româneasca si Moldova isi pierd tot mai mult libertatea de actiune pe plan
extern. Din simbol al recunoasterii puterii otomane, cum fusese in trecut, tributul (haraciul) a devenit o realitate
apasatoare indeosebi in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. La acesta se adaugau peşcheşurile ( daruri ocazionale
catre sultan si dregatorii sai, permanentizate cu vremea) si monopolul comercial otoman.
Mihai Viteazul – 1593-1601

Ţările Române în context european, în timpul domniei lui Mihai Viteazul.

 Domnia lui Mihai Viteazul (1593 – 1601) este considerată de unii istorici o perioadă de trecere de la medieval la
modern în istoria românilor.
 Politica şi acţiunile voievodului evidenţiază atât elemente specifice Evului Mediu (tipologia conflictului cu
otomanii, politica socială), dar şi de modernitate (alianţa cu puterilor creştine, tratatele încheiate cu diferiţi
principi).
 Membru al Ligii Creştine (coaliţie antiotomană de state, iniţiată de Imperiul Habsburgic, aflată în război cu
Imperiul Otoman între anii 1593 şi 1606), Mihai Viteazul a combinat acţiunile militare cu cele diplomatice.

Contextul – cadrul în care s-a afirmat Mihai Viteazul

 Caderea Tarilor Romane si a Transilvaniei sub suzeranitate otomana in prima jumatate a secolului al
XVI-lea 1 a avut drept consecinta cresterea semnificativa a tuturor obligatiilor asumate fata de puterea
otomana: tributul, peschesurile (darurile), la care se adaugau obligatii noi- de aprovizionare, de transport
si de munca.
 Asadar în secolul XVI- statutul Tarilor Romane s-a agravat în continuu, în conditiile apogeului puterii
turcesti în vremea lui Soliman Magnificul – 1520-1566
 Pe langa obligatiile tot mai crescute fata de Imperiul Otoman se adauga amestecul în treburile interne-
desi Tarile Romane isi pastrau teoretic dreptul de a-si alege domnii, în practica acestia sunt numiti sau
maziliţi2 de catre Poarta
 Un alt aspect este controlul sever asupra politicii externe

Inceputul domniei- fost mare Ban al Craiovei – cea mai inalta functie în Sfatul Domnesc – Mihai isi cumpara domnia în
anul 1593- semn superficial al fidelitatii fata de otomani. Din 1594- va incepe colaborarea cu Liga Sfanta – alianta a
statelor crestine condusa de imparatul german Rudolf al II-lea de Habsburg

1594- declanseaza lupta antiotomana prin uciderea creditorilor turci instalati în Bucuresti si a garnizoanei turcesti de aici,
urmata de atacarea cetatilor turcesti de la Dunare si distrugerea orasului Rusciuk

1595
1. nevoile luptei antiotomane i-au impus lui Mihai reglementarea raporturilor cu principele
Transilvaniei. Astfel, pentru a beneficia de sprijinul Transilvaniei in lupta antiotomana, Mihai incheie
un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei , asa cum va face si cu Stefan Razvan,
domnul Moldovei. Tratatul cu Transilvania semnat la 20 mai 1595 la Alba Iulia de o delegatie
alcatuita din 12 boieri munteni , prevedea ca Mihai devine inlocuitorul lui Sigismund Bathory în Tara
Romanesca. Era acceptata de asemenea, de catre domnul muntean tutela marii boierimi, iar biserica
ortodoxa din Transilvania intra sub dependenta Mitropoliei Tarii Romanesti. Desi nemultumit, de
ceea ce considera el tradarea boierilor , Mihai Viteazul va accepta tratatul din cauza amenintarii
turcesti.
2. august 1595- marele vizir Sinan Pasa trece Dunarea cu o armata evaluata la circa 100 000 de oameni.
Domnitorul muntean dispunea de 16 000 de osteni munteni si 7000 transilvaneni. În batalia ce va
avea loc la Calugareni, la 23 august 1595- domnitorul va obtine victoria- datorita exemplului
personal , victorie nefructificata insa, deoarece turcii reusesc sa ocupe orasele Bucuresti, Targoviste
si incep organizarea tarii în pasalac. În aceste conditii Mihai se retrage spre munti. În toamna cu
ajutor primit din partea lui Sigismund Bathory si a lui Stefan Razvan, Mihai a silit ostile otomane sa
se retraga . În octombrie elibereaza Tragovistea, Bucurestii si Giurgiu.

1
1541- Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomana
2
A face mazil; a scoate din domnie; a detrona; mazil =Domn sau înalt demnitar scos din funcție
1597- tratatul cu Imperiul Otoman- recunoasterea domniei lui Mihai pe viata, reducerea tributului la jumatate, în schimbul
acceptarii suzeranitatii otomane.

1598- 30 mai – Avand în vedere ca Imperiul Habsburgic se afirma ca o Mare Putere în zona dar si ca urmare a succeselor
obtinute de Mihai în lupta antiotomana este incheiat la Manastirea Dealu- lânga Târgoviste un tratat cu imparatul Rudolf
al II-lea de Habsburg. Prin acesta domnului muntean i se recunostea domnia ereditara si i se promitea sprijin militar
antiotoman. În contextul tensionarii relatiilor u Transilvania, unde devenise principe Andrei Bathory, în iulie 1599, Mihai
trimite o solie la Praga prin care solicita sa i se permita interventia militara. Desi primeste acordul, si mai tarziu sprijin, se
pare ca tot Habsburgii au fost cei care il vor trada, deoarece domnitorul român reprezenta un pericol.

1599

patruderea lui Mihai Viteazul în Transilvania a avut loc în momentul în care principe a ajuns cardinalul Andrei Bathory,
partizan al unei politici filopolone si filootomane3. În urma bataliei de la Şelimbăr, soldata cu vitoria lui Mihai- octombrie
1599- Mihai cucereste Transilvania , insa ca sa nu starnesca ostilitatea imparatului Mihai se considera loctiitorul sau în
Ardeal. Cancelaria Tarii Romanesti atribuia lui Mihai titlul de domn al Tarii Ardealului. Asadar pe 1 noiembrie Mihai
Viteazul va intra triumfator în Alba Iulia. În cadrul Dietelor convocate Mihai a luat masuri ca : introducerea unor boieri
munteni în Dieta, a emis acte si scrisori în limba romana, a scutit de robota preotii români.

1600

Datorita politicii ostile fata de Mihai promovata de Ieremia Movila- domn al Moldovei, în primavara anului 1600 acesta
este alungat si orasele moldovene sunt cucerite . În mai Mihai se putea intitula “ domn al Tarii Românesti, al Ardealului
si a toata Tara Moldovei”. În urma unor negocieri destul de complicate Imperiul Habsburgic îi recunoaste domni asupra
celor trei tari. Insa masurile luate de Mihai în Transilvania au declansat reactii ale elitelor locale . Asadar în septembrie
1600 nobilimea maghiara se revolta ajutata de generalul imperial Gheorghe Basta . În urma acestei batalii, desfasurata la
Miraslau, Mihai va pierde Transilvania. În octombrie 1600- Movilestii cuceresc Moldova si apoi Muntenia unde este
instalat Simion Movila – recunoscut si de otomani.

1600-1601- Mihai se afla în pribegie la Praga si Viena , incercand sa obtina ajutorul lui Rudolf. Deoarece nobilii
maghiari se rasculasera si impotriva lui Basta , reinscaunandu-l pe Sigismund Bathory, imparatul, constient ca a
pierdut Transilvania, il ajuta pe Mihai cu bani si contribuie la reconcilierea cu Basta.

1601- august la Guruslău, Mihai obtinea victoria impotriva lui Bathory, redevenind stapan al Transilvaniei. Insa
trei zile mai tarziu va fi asasinat din ordinul lui Basta

Semnificatia domniei-
 salvarea Tarilor Române de la falimentul economic la care ar fi ajuns din cauza obligatiilor tot mai crescute
 restabilirea autonomiei
 scaderea semnificativa a tributului pentru cateva decenii
 în secolul XVII – actiunile lui Mihai vor fi luate ca model de catre domnii din Muntenia – ca Radu Serban,
Mihnea al III-lea sau de catre principii Transilvaniei – Gabriel Bethlen
 reper important în procesul de constituire a natiunii române si a statului român modern - Românii sub Mihai
Voievod- Viteazul – scrisa de Nicolae Balcescu –intelectual pasoptis- sustine aceasta afirmatie

3
apropiat fata de Polonia si Imperiul Otoman- credincios
 In secolul al XVII-lea obligatiile economice ale Tarilor Romane au sporit. Pe fondul ascutirii conflictelor intre Marile
Puteri in sud-estul Europei, Tarile Romane au actionat pentru apararea autonomiei, cu precadere prin mijloace
diplomatice. Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei (1613-1629), avand sprijinul Habsburgilor, a incercat sa se
proclame “rege al Daciei” si sa refaca unirea Tarilor Romane, dar planul a esuat.

1688-1714- Domnia lui Constantin Brancoveanu . Domn al Tarii Romanesti a desfasurat o vasta activitate diplomatica.
Stabileste legaturi cu Franta, Statul Papal, Rusia, Polonia. Desi in 1699 obtine domnia pe viata, continua sa se implice in
negocieri antiotomane, obtinand in 1710, protectia imparatului Leopold I de Habsburg. In urma actiunilor diplomatice
active in defavoarea Portii, in 1714, este mazilit (inlaturat din domnie), fiind executat in acelasi an.

Dimitrie Cantemir- domn al Moldovei 1710-1711; preocupat sa scoata Moldova de sub ascultarea Portii si sa asigure o
domnie autoritara si ereditara, incheie in 1711 un tratat cu Petru cel Mare al Rusiei la Luţk.acest tratat este incheiat in
vederea luptei comune impotriva Imperiului Otoman. Consecinta imediata a tratatului a fost campania otomana din
acelasi In 1711 lupta de la Stanilesti actiune antiotomana a lui Petru I si Cantemir
Urmare- Cantemir se refugiaza in Rusia; sunt instaurate in Moldova domniile fanariote.