Debutul Operei “Apararea lui Socrate” scrisa de istoricul si
filosofoul grec “Platon” , prezinta circumstantele problemei pusa in discutie , ce urmeaza sa fie dezbatuta cu flux de amanunte. Socrate este osandit la moarte dupa ce,la Atena , poporul a votat impotriva lui. Platon surpinde in primul paragraf faptul ca discursul tinut pe parcursul capitolului nu este adresat intreg poporului , ci doar persoanelor care au votat impotriva lui Socrate , care era si magistrul lui Platon. Discursul lui Platon , care de fap teste al lui Socrate , dar povestit de Platon , inainteaza poporului rau vointor o prorocie a faptului ca vor da socoteala pentru alegerea gresita pe care au facut-o si ca nu isi vor indrepta vietile , iar pacatele lor nu vor fi lasate uitarii daca Socrate va fii ucis in urma sentintei. Cea de a doua parte a capitolului prezinta cel de al doilea discurs care este adresat tot de Socrate , povestit de Platon , catre cei care au votat in favoarea lui si au ramas recunoscatori lucrarilor si cuvintelor sale intelepte. Astfel , Socrate se arata multumitor care cei care l-au sustinut si ii numeste ,,prietenii mei” , prin urmare consolideaza o relatie prin indrumarea lor la a ramane alaturi de el pana in momentul cand sentinta sa va fii savarsita , iar Zeul il va primi. În finalul operei , Socrate isi ia adio de la popor , chiar si de la cel care l-a trimis spre moarte , subliniind caracterul de mister al acesteia prin cuvintele : “Care dintre noi paseste spre un lucru mai bun,nimeni n- o stie in afara de numai Zeul”. În concluzie, această opera surprinde conceptele lui Platon dintre alternanța om simplu-om superior și muritor și zeu.